Kazaciocul Unirii

Un miting al ONG-ului Actiunea 2012 s-a transformat in week-end intr-un scandal ce ar putea influenta decisiv alegerile din Republica Moldova si din Romania, prin impunerea unei teme parazitare in cele doua campanii electorale. Unirea Romaniei cu Republica Moldova este o tema legitima pentru milioane de romani si moldoveni, dar ea nu poate fi impusa politic prin manipularea cinica a unei emotii publice declansate printr-un scandal de strada. Pentru ca exact asta s-a intimplat: citiva lideri ai mitingului au vrut sa deturneze manifestatia, au provocat o ciocnire cu jandarmii, au incerca sa produca o puternica emotie. Scopul? Sa puna pe agenda oficiala a partidelor si institutiilor statului o tema extraordinar de sensibila intr-un context regional exploziv.

• Sa ne reamintim rapid faptele: Scandalul a fost declansat simbata, cind mai multi lideri ai ONG-ului au vrut sa rupa cordonul de jandarmi si sa se abata de la traseul aprobat de Primaria Bucuresti. Ei au vrut sa se intoarca de la Piata Victoriei (punctul terminus al marsului) spre Piata Universitatii, pe Calea Victoriei. Oamenii care i-au urmat pe liderii provocatori (vezi aici imaginile Digi 24) au fost destul de putini. Cu toate acestea, s-a produs busculada scontata, iar George Simion si alti trei lideri ai Actiunii 2012 care au incercat sa rupa cordonul de jandarmi au fost dusi la sectia de politie si amendati. Ei nu au fost retinuti si nici nu s-a cerut arestarea lor. A urmat ocuparea zonei de la fantana din Piata Universitatii de catre manifestanti si innoptarea in corturi, corturi care fusesera pregatite din timp.

Imaginile de la Digi 24, precum si pregatirea din timp a corturilor indica premeditarea provocarii. Liderii ONG-ului au cerut bucurestenilor sa li se alature in actiunea de contestare a autoritatilor si sa vina in Piata Universitatii, dar numarul acestora a fost relativ mic.

George Simion (un personaj cunoscut si pentru ca a fost expulzat din Republica Moldova in 2015) a cerut autoritatilor romane sa adopte unirea cu Republica Moldova drept proiect de tara si a dat ultimatum pana duminica la pranz.

De ce este unirea cu Republica Moldova o tema sensibila

Realist vorbind, tema unirii Romaniei cu Republica Moldova este, in acest moment, una parazitara. Stiu ca suna dur. Dar asta e realitatea.

Unirea inseamna redesenarea granitelor intr-o zona extrem de sensibila: Rusia acuza constant Romania ca vrea sa anexeze Moldova si ar fi pretextul ideal pentru o interventie in forta „pentru protejarea cetatenilor rusi”, dupa scenariul deja cunoscut din Georgia si Ucraina. Ucraina, la rindul sau, este iritata de orice astfel de miscare, de teama ca Romania sa nu ridice apoi pretentii pentru nordul Bucovinei. Ungaria atit asteapta si ea: un semnal ca redesenarea granitelor e posibila si permisa – va face tot posibilul sa revizuiasca granitele cu toti vecinii sai.

Sa nu uitam si ca printr-o asemenea unire, Romania s-ar trezi cu doi cartofi fierbinti in brate: Transnistria si Gagauzia. Cum va gestiona Romania prezenta armatei ruse pe teritoriul sau? Sa spunem ca am face unirea fara Transnistria, dar cu ce drept le-am cere moldovenilor sa renunte la o parte din tara lor?

Inca ceva: Romania e membru UE si NATO, iar prezenta unor focare de instabilitate pe teritoriul sau, precum Transnistria si Gagauzia, ar fi inacceptabile pentru partenerii nostri occidentali.

Mai mult: in acest moment nu exista un curent de opinie puternic pro-unire in Moldova. Orice discutie despre unire trebuie concentrata pe opinia publica din Moldova, nu in Romania, unde publicul e in majoritate favorabil reunificarii. Fereastra de oportunitate a fost ratata in 1991-1992, cand Transnitria nu era militarizata de rusi, dar Ion Iliescu nu a vrut sa inceapa discutiile pentru unire.

Traian Basescu si Victor Ponta stiu cel mai bine ca tema unirii cu Republica Moldova e intr-un impas major. Ambii au fost la virful puterii si au inteles ca inceperea demersurilor pentru reunificare ar insemna o vulnerabilitate majora pentru Romania. Nu intimplator, amindoi au avut discursul corect cit timp au ocupat functiile de presedinte, respectiv premier: au evitat orice discutie despre unire, spunind ca ea se poate face doar in cadrul UE, daca si cind Moldova se va integra.

Nu pot sa nu remarc duplicitatea lor extrema azi, cind s-au catarat populist pe o tema pe care ei insisi au evitat-o cit au putut in trecut. E o proba de ticalosie politica.

Mai sus am prezentat doar citeva argumente de ordin politic si strategic. Nu intru in discutia legata de argumentele economice pro si contra unire, pentru ca pur si simplu nu avem nici un studiu realist pe aceasta tema. Dar bunul-simt spune ca o unire fara convergenta economica ar fi un fiasco total care ar provoca frustrari majore in rindul populatiei. O unire in care populatiile de pe cele doua margini ale Prutului sa aiba standarde diferite de viata ar duce la aparitia rapida a unor resentimente puternice, cu declinari greu de proiectat.

De ce am avut de-a face cu o provocare politica

Cu toate considerentele de mai sus, cred ca este absolut legitim ca cetateni romani si moldoveni sa ceara public unirea prin toate instrumentele legale pe care le au la indemina: mitinguri, marsuri, discurs public, asociere etc. E o tema la care eu insumi sint sensibil.

Dar ceea ce s-a intimplat simbata si duminica e din alt film. Am vazut o incercare ilegitima de deturnare a temei unirii. Mecanismul e relativ usor de descifrat:

– marsul a fost aprobat pe traseul Piata Piaţa Unirii – Piaţa Romană – Piaţa Victoriei (punctul terminus). Nu a fost data autorizatie pentru intoarcerea pe Calea Victoriei la Piata Universitatii.

– un grup de lideri ai manifestatiei a incercat sa duca toata coloana de manifestanti spre Piata Universitatii, ca sa o ocupe cu corturi, dar cei mai multi dintre participantii la mars au refuzat sa incalce legea

– corturile fusesera pregatite din timp, in ciuda faptului ca, repet, nu exista autorizatie pentru instalarea in Piata Universitatii

– jandarmii au intervenit si au oprit incercarea de schimbare a traseului, au imobilizat si dus la sectie citiva lideri, moment in care a intervenit emotia publica preluata imediat de televiziuni si site-urile de stiri. Cred ca putem vorbi, cu temei, de o reactie disproportionata a jandarmilor, care la alte manifestatii din trecut nu au procedat la imobilizarea liderilor care incalcau legea

– odata provocata emotia publica si confiscata agenda zilei, liderii manifestatiei au trecut la obiectivul lor final: incercarea de a impune partidelor si institutiilor statului introducerea temei unirii pe agenda mainstream. Politicieni precum Ecaterina Andronescu, Sebastian Ghita, Traian Basescu ori Daniel Constantin s-au catarat imediat pe emotia publica si au intrat in hora unirii.

– Declaratia cu cel mai mare potential de probleme ii apartine Ecaterinei Andronescu. Tovarasa de drum a lui Ion Iliescu (reamintesc, cel care a ratat fereastra de oportunitate pentru unire in 1991-1992) a spus ca PSD este deschis la propunerea privind o declaraţie a Parlamentului în privinţa unirii României cu Republica Moldova. Traian Basescu a plusat si el, cerind un minister „al reunificarii”, desi ca presedinte a evitat mereu sa vorbeasca despre aceasta tema.

Pericolul unei pozitionari a Parlamentului pe tema reunificarii e semnificativ: o declaratie oficiala a forului legislativ ar putea antrena o reactie in lant din partea Rusiei, Ucrainei, Ungariei, si ar ridica semne serioase de intrebare in rindul aliatilor Romaniei cu privire la intentiile Bucurestiului.

Oportunitatea politica

Sa nu ne facem ca nu vedem ca provocarea din week-end a survenit cu o saptamina inainte de alegerile prezidentiale din Republica Moldova. Candidatul pro-rus, Igor Dodon, foloseste deja la maximum tema fricii de unire. In Republica Moldova, o parte insemnata a electoratului respinge unirea cu Romania, din diferite motive. Or, Dodon joaca puternic aceasta carte, iar inflamarea sentimentului unionist la Bucuresti, in rindul publicului si al clasei politice, ii va servi de minune in campanie.

Rusiei, de asemenea, ii serveste de minune aceasta inflamare a temei unioniste. Rusia, oaia neagra a comunitatii internationale din cauza anexarii ilegale a Crimeei si a sustinerii secesionistilor pro-rusi din Ucraina si Georgia, ar avea un raspuns pe masura daca Romania ar initia redesenarea granitelor in regiune.

Nu am dovezi ca George Simion si camarazii lui au actionat la indemnul Rusiei sau al unor asociati ai Rusiei. Nu am avut dovezi nici in cazul protestelor anti-gaze de sist, nu am avut dovezi nici la protestele anti-TTIP. Dar e evident ca actiunile din week-end servesc interesele Rusiei.

Inflamarea temei unioniste le serveste si partidelor populiste din Romania. Orice tema care scoate de pe agenda publica lupta anti-coruptie e buna pentru PSD, PRU, PMP si ALDE. Ca vorbim de casatoriile gay, de amenintarea sorosista, de unirea cu Moldova – toate sint perfecte. Atit timp cit publicul nu mai e atent la coruptii de pe listele partidelor si pleaca pe fenta unor teme emotionale si relativ marginale in acest moment, penalii din partide si papusarii lor au o sansa in plus sa treaca pe sub radar si sa populeze din nou Parlamentul Romaniei.

Inca o data: departe de mine sa-i acuz pe romanii si moldovenii de buna-credinta care spera intr-o unire cu Republica Moldova. Resping insa utilizarea emotiei ca instrument de presiune. Am scris-o si in cazul sculpturii Cumintenia Pamintului, o scriu si acum: Emotia publica e un animal ciudat care, odata stirnit, greu mai poate fi controlat. Asa s-a ajuns la conflicte interetnice, la stigmatizarea unor categorii de populatie, la tensiuni intre oameni. Reunificarea Romaniei cu Moldova e o tema care trebuie discutata la rece si va avea loc doar cind Moldova isi va fi rezolvat problemele interne si cind o majoritate covirsitoare a populatiei din ambele state va fi de acord cu ea.