Klaus Iohannis: Sunt un politruc care vrea sa candideze la presedintia Romaniei

„Situatia mea este un pic deosebita, fiindca eu chiar am antecedente in sistemul educational: am fost dascal de fizica timp de 15 ani, am condus un inspectorat scolar, mai putin, timp de 3 ani, si acuma sunt un politruc care vrea sa candideze la presedintia Romaniei”, a declarat joi candidatul Aliantei Crestin Liberale (ACL) la alegerile prezidentiale, Klaus Iohannis. Afirmatia a fost facuta in cadrul unei dezbateri pe tema educatiei.

Klaus Iohannis a fost prezent joi, 28 iunie, la o dezbatere publica organizata de Institutul de Studii Populare si de Fundatia ‘Hans Seidel’ pe tema ‘Strategii de reforma in sistemul de educatie, 2014-2024″.

In cadrul dezbaterii, Klaus Iohannis a declarat ca „sistemul nostru educational sufera de o boala care nu este tipica Romaniei, este larg raspandita in Europa, si numeste reformita”. Copresedintele ACL a afirmat ca „este gresit daca presedintele tarii vorbeste de rau dascalii, sau elevii, sau parintii, sau pe toti sau ii porneste pe unii impotriva celorlalti. Cred ca rolul presedintelui este de a introduce sau de a reintroduce in spatiul public dezbateri ample pe teme cum este educatia”.

Potrivit candidatului ACL la presedintie, Romania are nevoie de un plan in educatie pe urmatorii 100 de ani.

Citeste mai jos declaratiile facute de Klaus Iohannis:

• Situatia mea este un pic deosebita, fiindca eu chiar am antecedente in sistemul educational: am fost dascal de fizica timp de 15 ani, am condus un inspectorat scolar, mai putin, timp de 3 ani, si acuma sunt un politruc care vrea sa candideze la presedintia Romaniei. Aceste lucruri se potrivesc foarte bine, daca vorbim de educatie si consider ca este un privilegiu pentru mine ca am ajuns intr-o pozitie in care pot sa imi exprim cateva opinii legate de ce ar putea sa fie sistemul educational in ansamblu pentru Romania, pentru romani si care ar putea sa fie rolul presedintelui tarii in aceasta ecuatie.

• Cunoastem foarte multe din problemele cu care se confrunta in ziua de astazi sistemul educational. Stim cu totii ca o tara performeaza bine daca oferta educationala e corelata cu piata muncii. Cu cat mai multi oameni calificati pentru piata muncii existenta sau dorita ies din sistemul de educatie, cu atat mai bine performeaza economia.

• Stim cu totii ca avem o problema mare cu corpul profesoral. Cea mai mare problema, dupa parerea mea, nu este calitatea corpului profesoral, fiindca si ea este urmarea altor factori. As mentiona doar cativa din acesti factori. Este greu sa astepti de la un profesor de liceu sa performeze exceptional, daca cu salariul lui nu reuseste sa intretina o familie. Eventual, daca amandoi din familie sunt profesori, reusesc sa ajunga la ceva ce se numeste nivel de subzistenta, dar mai mult probabil nu.

• Este la fel de greu de crezut ca dascalii, la modul general, vor avea neaparat cu totii dorinta sa performeze foarte bine, daca societatea in ansamblul ei are mai degraba o atitudine de condescendenta sau chiar de usor dispret fata de dascali. Sunt, pe de alta parte, probleme care trebuie sa ne dea foarte foarte mult de gandit despre cum performeaza sistemul educational, daca luam un exemplu pe care eu il consider de-a dreptul tragic: ultimele examene de bacalaureat. Noi, o tara saraca, ne permitem sa aruncam in neant o jumatate de generatie, care oricum este mica, numeric vorbind.

• Ce sistem educational este acela care duce o generatie pana in clasa a XII-a si cand sa faca urmatorul pas, jumatate trec, jumatate raman? Ok, raman unde? Nici nu avem alternativa. Este nu doar o problema, este o tragedie care nu este numai pentru domeniul educatiei, este la fel si in administratie, si in politica. La fiecare schimbare de guvern, dam afara zeci de mii de specialisti care au fost educati pentru job-ul pe care il fac, au participat la perfectionari pentru care au avut nevoie de ani de zile sa intre in specificul postului. Ceea ce se intampla in Romania de mult timp incoace este o irosire inimaginabila a celei mai importante resurse pentru o natiune: resursa umana. Este o problema care in realitate e mult mai mare decat sistemul educational.

• Trebuie sa vedem, pe de alta parte, ca avem o societate care nu respecta neaparat educatia, unde cel cu o masina de fite aproape intotdeauna este mai bine vazut decat cel care a performat si este chiar un om de stiinta sau un profesor bun. O societate care aspira la o diploma pentru copii, dar nu o respecta. Toti vor diplome universitare, dar nu conteaza in realitate ce competente au cei care obtin aceasta diploma. O atitudine foarte curioasa, nu as vrea sa o denumesc in termeni psihiatrici, dar pe de o parte sa vrei un lucru foarte mult, aproape cu orice pret, si dupa ce il ai sa nu-l folosesti sau chiar sa-l dispretuiesti cred ca are un nume. Asa functionam noi, eu doar constat aceste lucruri.

• Intrebarea pe care si-au pus-o multi este: ce facem sa mearga lucrurile mai bine? Si raspunsul de fiecare data a fost: hai sa facem o reforma. Este singurul raspuns gresit. Orice alt raspuns ar fi fost bun, fiindca asa fiecare ministru dupa Revolutie a facut o reforma sau chiar doua. Sistemul nostru educational sufera de o boala care nu este tipica Romaniei, este larg raspandita in Europa, si numeste reformita. Singurul rezultat palpabil creat prin aceasta reformita, prin acest exces de incercari de imbunatatire, este scaderea neta a calitatii, daca facem o comparatie cu anii ’70-’80, care, cu toate hibele de atunci, reusise sa creeze un anumit nivel de cunostinte teoretice, nu neaparat de competente, dar de educatie mai degraba generala.

• Am ajuns la o puzderie de universitati, unde cateodata am impresia ca obiectivul principal poate nu este neaparat generarea unor competente notabile, ci mai degraba scrierea unor diplome. Nu vreau sa generalizez, sunt si in ziua de astazi universitati si facultati cu performante foarte bune. Dar, in general, ati avut probabil multi dintre dvs. aceeasi experienta cand doriti sa angajati pe cineva pe un post care necesita o pregatire superioara, ati avut de multe ori impresia ca cei care se prezinta la consurs abia reusesc lucruri pe care le-am astepta mai degraba de la un absolvent de liceu.

• Toate aceste lucruri pot fi schimbate. Putem sa lucram pe calitatea invatamantului, putem sa facem inca o reforma curriculara, putem sa trecem la manualul digital – si nici nu mi se pare asta cea mai mare problema ca sunt sate unde nu este curent sau internet; va fi si acolo. Majoritatea romanilor au acces si la curent, si la internet, inainte sa aiba curent si alte lucruri. Deci s-ar putea. Se poate schimba structura anului scolar, cum in ultima vreme s-a facut de foarte multe ori. Putem sa discutam daca este mai bine sa avem examene initiale sau evaluari finale sau un sistem mixt. Putem sa introducem sau sa reintroducem examenele de admitere sau de finalizare, toate aceste lucruri le putem discuta.

• Eu imi permit sa incerc sa duc discutia un pic la un alt nivel. Nu prin prisma mea de dascal, ci prin prisma de ce vreau eu sa fiu din aceasta toamna si unde vad rolul presedintelui. Cred ca este gresit daca presedintele tarii vorbeste de rau dascalii, sau elevii, sau parintii, sau pe toti sau ii porneste pe unii impotriva celorlalti. Cred ca rolul presedintelui este de a introduce sau de a reintroduce in spatiul public dezbateri ample pe teme cum este educatia. Dezbateri in care presedintele nu vine si spune daca este bine sa avem examen de admitere in liceu sau daca e mai bine sa luam in considerare mediile din a VII-a sau a VIII-a. Eu cred ca rolul presedintelui este acela de a crea un cadru care permite specialistilor si politicienilor sa vina impreuna si sa caute solutii care sunt viabile si valabile pentru o perioada mai lunga.

• Si atunci dati-mi voie sa trec intr-o perspectiva pe o perioada mult mai lunga. Pentru a ridica discutia un pic la un nivel de strategie sociala, cred ca este bine sa mai tinem cont si de alte lucruri. Bunaoara educatia, intr-o lume a globalizarii, nu poate fi globalizata, nu poate fi cumparata, in ansamblu. Sunt parinti care au venituri suficient de bune si isi pot trimite copiii intr-un internat in Anglia sau pleaca in State studiaza acolo, dar sunt cazuri izolate si nu cred ca isi imagineaza cineva ca poti sa trimiti toti copiii acolo si sa vina mari specialisti in orice. Nu se va intampla. Cum nici nu cred ca putem sa ne imaginam ca importam mii de dascali din alta parte, ii platim, pana cand scoala devine performanta. Nu. Educatia este unul din marile sisteme publice care trebuie corect gestionat la nivel national. Solutia este in noi, cu noi si pentru noi. Alta abordare, din punctul meu de vedere, nu exista.

• Daca vrem sa facem intreaga educatie mai performanta, cred ca e bine sa ne intrebam: pentru ce? In definitiv, noi trebuie sa stim daca prin educatie sau prin sistemul de educatie dorim sa educam muncitori pentru exploatari forestiere sau dorim sa avem generatii intregi de vanzatori pentru marile magazine sau poate vrem sa avem foarte multi oameni relativ bine pregatiti, nu foarte specializati, care nu au altceva in gand decat sa mearga in Italia, in Spania si in alte tari frumoase sa munceasca acolo. Si asta se poate. Orice se poate, dar eu cred ca se poate mai bine decat este acum. Si cred ca trebuie sa tinem cont de ce vrem pentru Romania si unde vrem sa ne situam, in secolul globalizarii, noi, romanii, in aceasta lume.

• Putem sa ramanem o tara in vesnica tranzitie, usor subdezvoltata, dar cu pretentii mari. Sau putem sa devenim, lucru pe care eu l-as propune, o tara care isi pregateste generatiile tinere pentru a face fata unei tari care este producatoare de inalta tehnologie. Eu cred ca Romania are resursa umana pentru a fi extrem de performanta si atunci trebuie sa ne definim noi obiectivul general al societatii. Si daca zicem ca noi vrem ca Romania sa fie o tara cu o forta de munca ultraperformanta si hiperspecializata, eu va spun ca acest lucru se poiate, dar trebuie sa incepem de jos de tot si sa recream sistemul educational. Dar, va rog, nu printr-o reforma, incepand cu structura anului scolar, ci incepand cu o discutie foarte ampla si poate ajungem la alta concluzie. Poate societatea nu isi doreste sa devina foarte performanta. Poate preferam sa ramanem importatori de know-how si exportatori de forta de munca. Este alegerea noastra. Asa cum alegem, asa vom fi.

• Si un al doilea argument pentru care cred ca Romania trebuie sa devina ultraperformanta este argumentul demografic. Noi suntem una din tarile cu scaderea cea mai dramatica a populatiei. Si atunci cred ca este bine sa vedem si ce va fi peste 50 de ani, cand majoritatea romanilor vor fi mai degraba in segmentul de 50+ decat in segmentul de oameni tineri. Daca nu vrem sa exportam atunci pensionari, trebuie sa avem tineri care sunt atat de performanti si de specializati, incat prin munca pe care o fac sa produca suficient pentru societate, ca societatea sa isi permita si generatia a doua si a treia, fara probleme majore. Stiti foarte bine ca acest lucru este posibil, daca munca este foarte calificata si veniturile in ansamblu sunt foarte mari. De aceea, propun sa ne gandim daca nu ar fi bine sa restructuram intreg sistemul de educatie.

• Acest lucru nu se poate realiza nici in un an, nici in cinci, nici in zece, nici in o generatie. Acest lucru se poate doar atunci cand reusim sa luam o decizie in acest domeniu pe termen lung. Si aici voi face afirmatia: eu cred ca trebuie sa elaboram un plan pentru educatie pentru un secol. Daca reusim acest lucru, atunci vom putea sa performam noi, ca tara, si fiecare in parte. Si reforma nu trebuie facuta acum si peste o luna implementata, si peste un an sa asteptam rezultatele. Ea trebuie foarte bine gandita, implementata gradual si pe un termen rezonabil.

• Este un lucru foarte complicat si un lucru foarte scump. Vom avea nevoie de 10, probabil mai degraba 20 de ani in care Romania va investi masiv in acest nou sistem educational. Fiindca pentru a avea o educatie performanta trebuie dascali performanti. Multi sunt, dar nu suficient de multi. Mai intai trebuie sa creezi generatia de formatori, dupa care generezi formatorii de formatori samd, un lucru care nu se poate realiza repede. Nici nu trebuie sa realizam o reforma prea rapida, fiindca sistemul educational are lentoarea lui specifica. Daca aplicam modificari semnificative, scumpe, cu impact pe termen lung, trebuie sa ne luam timpul sa facem evaluari intermediare serioase. Ori cum faci evaluari intermediare mai repede decat o generatie scolara? Nu se poate. Si atunci trebuie sa intelegem ca evaluari de impact se pot face pe minimum 12 ani. Este foarte putin, este etapa de initializare.

• In ziua de astazi, foarte multi tineri ajung la varsta de 25 – 27 de ani pana isi termina formarea si intra pe piata muncii. Si atunci, probabil, atat timp trebuie sa avem ca sa putem evalua impactul real, nu impactul pe modelare. Si atunci ne dam seama imediat ca, de fapt, 100 de ani nici nu este foarte mult. Primele evaluari serioase ar fi dupa doua cicluri de pregatire complete: 27×2=54, dupa care rezultatul poate fi suficient de bine interpretat si sistemul poate sa inceapa sa performeze pentru societate. Cred ca ar fi un lucru care ne-ar ajuta, care ar valorifica cea mai buna sansa pe care o are Romania: resursa umana. Este o resursa total regenerabila, in termeni economici. Este o resursa foarte scumpa, dar in lipsa de multe alte resurse, aceasta chiar este la dispozitia noastra si ar fi pacat sa nu o folosim.

• Eu cred ca Romania poate sa devina in timp ceva ce poate s-ar numit Tigrul Europei, fiindca nu suntem primii care fac aceste evaluari si n-am fi primii care merg pe aceasta cale. Sunt state in lume care, din nimic, au devenit foarte performante, numai investind decenii de-a randul in sistemul de educatie si in formarea resursei umane. Acesta ar fi un lucru pe care mi l-as dori pentru Romania.