Kosonii – Povestea monedelor enigmatice de la Sarmizegetusa

​Mii de monede de aur au fost bătute acum peste 2.050 de ani în zona capitalei Daciei, la porunca regelui Koson. Aceste monede nu au circulat la vremea lor, dar au fost găsite în ultimele secole și multe au ajuns în afara țării, duse de traficanți. Ce și cum erau kosonii? La ce au folosit? Cum au revenit în țară?

Koson – Un rege dac cu mare influență

Cei mai cunoscuți doi regi daci, Burebista și Decebal, nu au bătut monedă cu numele lor, singurul care a făcut-o fiind un rege despre care se știu foarte puține, un rege care a condus regatul dac după moartea lui Burebista.

Este vorba despre Koson – scris și Coson, un rege care a condus 10-15 ani, dar faptul că a putut bate monedă pe care era înscris numele său înseamnă că avea autoritate importantă.

Koson a domnit între anii 44 și 29 î Hr (după alte variante, 40-29 î Hr) și a controlat o parte a Daciei, inclusiv zona capitalei Sarmizegetusa Regia. S-a implicat în războaiele civile ale romanilor, iar o ipoteză este că aceste monede ar fi fost bătute din aurul jefuit de oamenii lui Burebista de la cetățile grecești de la Marea Neagră, dar și din aur ce a fost primit ca tribut tot de Burebista.

Monedele au fost create din aur aluvionar din Transilvania, sunt de tip roman, iar ambele fețe ale monedei sunt similare cu denari romani bătuți în prima parte a secolului I î Hr. Pe avers apare un consul roman între doi lictori și în partea de jos scrie „Koson”, iar pe revers este o acvilă cu aripile deschise. Sunt două tipuri de monede, unul fiind din aur fin, rafinat. Lictorul era, la romani, însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii.

În coloniile pontice grecești se bat primele monede de pe teritoriul României actuale. Cele mai vechi monede au fost emise la Histria în jurul anului 480/475 î.Hr., fiind vorba de monede din argint, turnate. Ulterior, aproximativ între 450-350 î.Hr., Histria a emis şi monede din bronz. Al doilea oraş pontic care a bătut monedă este Callatis, iar orașul Tomis bate monedă începând cu a doua jumătate a sec. III î.Hr.

Geto-dacii bat monedă proprie din secolul III î Hr, în stilul celor elenistice

Mergând și mai departe, în funcție de tipurile de monede daco-getice se conturează, începând cu a doua jumătate a secolul II î Hr, patru zone distincte de emitere: 1. centrul Munteniei 2. sudul Moldovei și nord-estul Munteniei 3. Oltenia 4. sudul Transilvaniei și Banatul. Aceste zone corespund unor centre de putere geto-dacice mai însemnate.

Koson este un capitol de scurtă durată, dar de o mare importanță, prin emisiunile de stateri de aur dacici, databili spre mijlocul secolului I î.e.n.

„Singurele monede dacice de aur purtând numele autorităţii emitente au apărut în câteva tezaure foarte mari, cum ar fi cele de la Sarmizegetusa Regia şi Târsa (com. Boşorod, jud. Hunedoara). Concentrarea descoperirilor în sud-vestul Transilvaniei, în jurul capitalei Daciei şi în zonele adiacente constituie un indiciu al faptului că locul de emisiune al acestor monede enigmatice trebuie căutat în această arie, fără îndoială chiar la Sarmizegetusa”, scrie Ernest Oberländer-Târnoveanu într-un articol cu titlul `Aurul monetizat în spaţiul românesc – două milenii şi jumătate de istorie”.

„Monedele necirculate din aceste descoperiri fac parte dintr-o emisiune consistentă, pregătită în vederea unor plăţi politice importante, probabil pentru purtarea unui război, dar care nu au apucat să fie cheltuite decât în mică măsură. Cele mai multe au rămas în tezaurul regal dacic, fiind ascunse cu prilejul luptelor legate de cucerirea Daciei de către romani, unele scăpând de eforturile autorităţilor imperiale de recuperare”, se mai scrie în articol.

Aceste monede speciale au fost batute în scurta domnie a regelui Koson (44-29 i Hr), în mod cert după moartea lui Burebista, când marele regat dac s-a dezmembrat.

S-a emis și ipoteza că acești kosoni ar fi fost falsuri medievale, mai ales că pe atunci nu era clar cât aur se găsea în Dacia și cât ar fi putut dacii să prelucreze. Analizele au arătat însă că aceste monede chiar au fost bătute în Dacia, acum peste 2.000 de ani.

Create pentru a purta războaie ce nu au mai avut loc

Staterii de aur ai regelui dac Koson sunt atestați în literatura de specialitate încă din anul 1543, când un tezaur cuprinzând nu mai puțin de 40.000 de monede de aur, stateri de tip pseudo-Lysimachos și Koson, a fost descoperit în albia râului Strei. Cântărea 360 kg acel tezaur din care nu s-a mai păstrat nimic. Tot în secolul XVI, o monedă de tip Koson a fost analizată și de umanistul olandez Erasmus din Rotterdam.

Una dintre ipotezele cel mai adesea avansate în legătură cu Kosonii este că aceste monede au fost bătute pentru plata unor mercenari ce trebuiau să lupte în confruntări care, până la urmă, nu au mai avut loc.

În acele vremuri, mercenarii erau plătiți cu monede valoroase, monede de aur sau de argint, mari și grele. Știm că aceste monede nu au fost folosite fiindcă au fost bătute și apoi păstrate într-un tezaur regal din care o parte dintre monede au fost depuse ca ofrandă zeilor.

Din păcate, după 1990, mii de stateri de tip Koson care au scăpat romanilor au fost dezgropați în mod ilegal de căutătorii de antichităţi înarmați cu detectoare de metal, fiind exportate în mod clandestin în străinătate, prin rețele de infractori bine finanțate și organizate.

Un tezaur faimos a fost găsit în vara lui 1996 de câțiva localnici în satul Târsa din jud Hunedoara. Comoara descoperită conținea peste 3.000 de monede de aur, iar mai bine de 2.000 au fost scoase din țară.

În ultimul deceniu au fost recuperate mai multe serii de monede. Spre exemplu, în 2013, peste 140 de monede dacice extrem de rare au fost recuperate din Marea Britanie, unde ajunseseră în mod fraudulos.

Un rol esențial l-a avut mai mulți ani procurorul Augustin Lazăr de la Alba Iulia, care a condus o serie de acțiuni ce au dus la readucerea în țară a multor piese dacice foarte rare.

Kosonii de argint

Despre kosonii de argint s-a aflat cu certitudine în 2003, când a fost descoperit un tezaur.

Kosonii de argint sunt mult mai rari decât cei de aur, mai ales că în Dacia nu se exploata argintul, ci materialul era obținut din „reciclarea” unor monede vechi provenite de la alte popoare balcanice. Nu e astfel de mirare că un koson de aur, deși cântărește 8 grame, dublu față de unul de argint, este totuși în medie mai ieftin decât cel de argint pe piața neagră, unde unii kosoni s-au vândut și cu peste 1.500 de euro/bucata.

Ce scrie BNR despre Kosoni – cele patru scenarii legate de originea monedelor

Monedele de tip Koson sunt emisiuni din aur, având greutate medie de 8,40 g, ceea ce apropie monedele de staterul grecesc sau de aureusul roman. Emisiunile din argint sunt mai rare.

Pe avers este reprezentat un magistrat între doi lictori mergând spre stânga, legenda KOΣΩN (KOSON), iar în câmpul din stânga, în fața primului lictor, apare uneori monograma BR sau BA. Pe revers este ilustrată o acvilă cu aripile deschise, ținând în gheare un sceptru și o cunună.

Asupra originii acestor monede circulă mai multe interpretări:

Brutus ar fi bătut moneda în anul 42 î.Chr. pentru plata mercenarilor geto-daci;

Moneda ar fi fost bătută de regele geto-dac Cotiso şi ar fi datată 31-29 î.Chr.;

Moneda ar fi fost bătută de un conducător geto-dac de la sud de Carpaţi sau chiar din sudul Dunării;

Moneda ar fi un fals modern, fiind bătută în sec. XVI-XVII, într-o epocă în care falsificarea monedelor antice era un fenomen relativ răspândit în Transilvania.