„La Două Bufnițe” au primit oferte de salvare, dar fondatoarele librăriei spun că „nu se poate continua așa. Oamenii veneau, se uitau la cărți, le recomandam… și apoi le cumpărau online”

A provocat rumoare și chiar șoc atunci când s-a anunțat că, după aproape nouă ani de existență, librăria timișoreană „La Două Bufnițe”, una dintre cele mai importante librării independente din România, își închide ușile. Într-un dialog cu HotNews, fondatoarele Oana Doboși și Raluca Selejan au spus ce s-a întâmplat după anunț și cum stau calculele. 

• „O librărie care face 50% din cifra de afaceri din carte ar trebui susținută – prin scutiri de taxe, chirii accesibile. Nu poți să plătești aceleași taxe ca o discotecă sau un restaurant. Dintr-un business cu carte, în cel mai fericit caz, ajungi pe zero.”

„La Două Bufnițe” nu va mai primi clienți, de pe 29 iunie. Anunțul, făcut de fondatoare pe pagina de Facebook, a stârnit o mulțime de reacții. Scriitorul Radu Vancu a spus că este „cea mai tristă veste din spațiul public din ultima vreme”, iar jurnalistul Matei Martin a spus că închiderea ar trebui „să zguduie din temelii comunitatea culturală”. 

„E vorba de un proiect independent, solid din punct de vedere cultural, de o librărie activă, de un reper al Timișoarei (oraș, totuși, dezvoltat economic, plus capitală europeană)”, a continuat jurnalistul. 

Matei Martin a subliniat că, spre deosebire de alte țări europene unde librăriile sunt sprijinite prin subvenții și politici coerente, în România nu există mecanisme care să asigure supraviețuirea economică a unor spații culturale cu impact profund comunitar.

HotNews a vrut să afle mai multe despre cum s-a ajuns la această decizie.

„Am cumpănit foarte mult timp”

Oana Doboși și Raluca Selejan, fondatoarele librăriei La Două Bufnițe, au spus că decizia „a fost una foarte grea. Am cumpănit-o foarte, foarte mult timp”, spune Oana Doboși.

Problemele au început încă din februarie 2022, după izbucnirea războiului în Ucraina, când cifra de afaceri a scăzut considerabil. „Veneam deja după o pandemie și ani în care minusul lunar se aduna. În februarie 2022, am atins cel mai mare minus din istoria librăriei.”

Un sprijin venit printr-o finanțare acordată firmelor afectate de pandemie le-a salvat atunci de la închidere. 

Gura de oxigen: anul în care Timișoara a fost Capitala Europeană a Culturii 

A urmat 2023, anul Capitalei Europene a Culturii, în care „chiar a fost bine, pe bune”, punctează Oana. Librăria a fost partener în multiple evenimente și a vândut un număr record de exemplare, mai ales datorită colaborării cu Fundația Art Encounters, în cadrul expozițiilor Brauner și Brâncuși.

Însă 2024 a venit cu o scădere drastică a vânzărilor, revenind la nivelul de dinainte de anul cultural. 

 „De șase luni avem minus lunar și e foarte greu de gestionat. E ca o hemoragie. Dacă mai continuăm încă o lună, acest minus se adâncește și nu ne vom mai putea plăti datoriile către furnizori. Iar pentru noi, care am lucrat mereu cu încredere și pe consignație, asta e de neconceput.”

„Trebuie să oprim hemoragia”

Deși reacțiile publicului au fost rapide și pline de solidaritate, fondatoarele spun că decizia este irevocabilă: „Am decis să închidem. Trebuie să oprim hemoragia”, afirmă Raluca Selejan, explicând că pierderile financiare lunare au devenit imposibil de gestionat. 

„Avem o vară în care trebuie să facem retururi și să reglăm conturile cu toți furnizorii noștri. Apoi vom putea analiza ideile care ni se propun. Suntem recunoscătoare celor care vor să ne salveze. Dar înainte de a fi salvate, trebuie spus clar: librăria nu mai poate continua în forma în care este acum.”

Echipa librăriei numără șase persoane, iar salariile – modeste – au reprezentat mereu un efort considerabil. 

„Când faci un calcul simplu, înțelegi cât de greu este să supraviețuiești”

„Salariile într-o librărie sunt aproape de nimic. Și totuși, colegii noștri au rămas alături de noi ani întregi, în condițiile date, pentru că eram o familie. Fiecare dintre noi probabil s-a sprijinit pe un alt membru din familie pentru a putea continua.”, a adăugat Oana Doboși.

Modelul de business al librăriei, axat exclusiv pe vânzarea de carte, a fost una dintre cele mai mari provocări. „Peste 90% din cifra noastră de afaceri a venit din vânzarea de carte. Din prețul fixat de editor, librăria primește un rabat de 30-35%. Când faci un calcul simplu, înțelegi cât de greu este să supraviețuiești.”

„Capitalul simbolic nu se traduce în capital financiar”

„Suntem din categoria faimoase, dar sărace”, spune Raluca Selejan. Pentru Timișoara „La două bufnițe” a fost mai mult decât o librărie. A fost un spațiu cultural, o comunitate de cititori, un loc de întâlnire al scriitorilor, artiștilor și publicului.

„Am făcut evenimente, campanii, rezidențe literare, dar toate acestea nu aduceau venituri. Doar imagine, comunitate, confort intelectual. Capitalul simbolic pe care îl avem nu se regăsește în capitalul financiar”, continuă ea.   

„Oamenii veneau, se uitau la cărți, le recomandam… și apoi le cumpărau online”, adaugă Oana. 

Lipsa unei legi a prețului unic al cărții face ca librăriile fizice să nu poată concura cu retailerii online, care oferă reduceri mari, explică co-fondatoarea. „În Franța, legea prețului unic asigură ca o carte să coste la fel, fie că o iei din librărie, fie de pe Amazon. Asta permite o competiție pe calitate, nu pe preț”.

„Nu poți să plătești aceleași taxe ca o discotecă”

Fondatoarele „La Două Bufnițe” critică lipsa de sprijin pentru librăriile independente și subliniază că autoritățile ar trebui să înțeleagă specificul economic al librăriilor. „O librărie care face 50% din cifra de afaceri din carte ar trebui susținută – prin scutiri de taxe, chirii accesibile. Nu poți să plătești aceleași taxe ca o discotecă sau un restaurant. Dintr-un business cu carte, în cel mai fericit caz, ajungi pe zero.”

Și chiar și atunci, spune Oana, „cel mai adesea ești pe minus și trebuie să aduci bani de acasă. Practic devii mecena – poate un cuvânt mare, dar foarte real în contextul librăriilor independente.”

„Când vezi minus după minus după minus, știi că urmează să te oprești”

Întrebate dacă se așteptau la un astfel de deznodământ, răspunsul e sincer: „Gândul cu care am pornit când am deschis librăria a fost să ne susținem din vânzarea de carte. Când vezi minus după minus după minus, știi că urmează să te oprești. În contabilitate, minus după minus nu face plus”, spune Raluca Selejan.

În final, fondatoarele atrag atenția asupra faptului că problema nu este legată de o lipsă a cititorilor, inclusiv de fidelizarea lor. 

„Cititorii noștri au fost aici, au cumpărat, ne-au susținut. Nu e despre ei. Problema e că, în această țară, miniștrii Culturii și ai Educației se schimbă des, fără proiecte de durată. Pe lângă faptul că, da, statistic, trebuie să recunoaștem, românii citesc și cumpără prea puțin”, spune Oana Doboși. 

Un exemplu amar: „În pandemie, Ministerul Culturii a făcut o campanie de promovare a lecturii cu un mare retailer online, care nici măcar nu era specializat pe carte. În timp ce noi, librăriile, sufeream. A fost o lovitură dureroasă”, adaugă Oana Doboși.

Decizia de a închide „La Două Bufnițe” nu e un eșec personal, mai spun cele două fondatoare, ci un simptom al unui sistem care „nu susține cultura”. 

„Tot ce am făcut aici aproape fără bani și doar pentru carte, scriitori și cititori a fost absolut fantastic. Și nu regret nimic”, încheie Raluca Selejan.

În ciuda deciziei de închidere, fondatoarele spun că sprijinul comunității este încă binevenit, mai ales în această perioadă de tranziție. Cei care doresc să ajute librăria în ultima instanță o pot face astfel: prin achiziția de cărți direct din spațiul librăriei până pe 29 iunie, prin cumpărarea uneia dintre bufnițele de colecție oferite ca suvenir sau prin donații și sponsorizări direcționate către Asociația Culturală La Două Bufnițe.