La suparare, despre virgule

Azi am stat de vorba cu un baiat si-o fata, superdestepti si cunoscuti in media, despre faptul ca un Swatch te descalifica intr-un mediu de “oameni mari” si ca un salt de la Swatch la un brand mediu, cum ar fi Longines sau Tissot, nu te califica nici el daca ai nu stiu ce pretentii, scrie Iulian Comanescu pe blogul sau.

Stiti voi cum e cu simbolurile astea sociale si snobismul legat de ele: bani multi cheltuiti ca sa “faci fata” intr-o situatie – ca si grosimea detestatului plic de la nunta si altele asemenea. Interesant e ca in timp ce discutiile despre ceasuri si marca de masina “potrivita” se aud tot mai des, textele care imi vin la editat in diferite proiecte sunt tot mai proaste. Stau si ma gandesc ca beneficiile de imagine pe care le obtii cheltuind cateva mii de euro bune pe un ceas de top, gen Rolex, sunt mai mici decat cele pe care le obtii scriind corect romaneste. O virgula sau o alta eroare scapata pe ici, pe colo se tolereaza desigur – romana e o chestie atat de vasta, incat nici eu, nici alti oameni care s-au exersat in ea n-au cum s-o stie de la un capat la altul. Problema apare atunci cand textul nu are diacritice, adverbele stau aiurea si in general e echivalentul lui… nu a iesi pe strada cu Swatch in loc de Rolex, lucru pe care nu-l consider deloc deplasat, ci al lui a umbla in zdrente si nespalat.

In situatia asta, eu, beneficiarul textelor, cheltuiesc cu pusul virgulelor si corectura numelor straine un timp sensibil apropiat de cel in care as scrie naibii totul. Si nu e vorba de subtilitati de acord sau virgule permise inainte de “si”, ci de un brand pe care il gasesti in trei secunde, pe Google, si altele asemanatoare. Alternativele includ viata grea pentru colaboratorii care te scot din sarite si bugetarea unui corector chiar si la proiectele mici de net.

Acum cateva luni, am primit o oferta de a figura intr-un anuar de media, din partea unei domnisoare de la o agentie de top. Mesajul era atat de agramat, incat n-am raspuns nimic. Daca oferta suna asa, cum s-ar fi tiparit anuarul respectiv?

Sigur ca anuarul nu va suferi in mod capital prin absenta lui Comanescu din el. Insa mail-ul s-a dus cu siguranta la o multime de oameni care lucreaza in comunicare si care n-au lipsit la lectia cu virgulele si tot restul.

Un sfat pentru cine se-apuca de scris – fie ca jurnalist, copywriter, blogger, fie ca simplu om de marketing, vanzari, law, care corespondeaza pe mail cu exteriorul: dati-l naibii de ceas scump si deschideti Gramatica Academiei sau Sinteze de limba romana de Hristea. Cartile alea trebuie citite de vreo doua ori daca faci ceva legat intrinsec de limba asta in care scriu aici. Suna nasol, dar in lipsa acestui stagiu cu ce te alegi? Risti in primul rand sa pici proba de scris. Daca o treci cumva, o sa enervezi omul la care se duc textele, de care foarte adesea depinzi. Daca esti pe cont propriu, pe net, vei fi tot timpul expus unor constatari gen “uite-l si pe agramatul asta”. Sunt convins ca o sa intelegeti ce vreau sa zic.

Comenteaza articolul postat de Iulian Comanescu pe blogul sau.