La Vuelta a España. Note, stări, arabescuri

Duminică, 8 septembrie: la noi a fost sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, la fel s-a întâmplat și în bisericile catolice ale Spaniei, pentru că și acolo se celebrează „In Nativitate Beatae Mariae Virginis”; în plan prozaic, la Madrid cicliștii au concurat în ultima etapă a Turului Spaniei, într-un contratimp pe un traseu măsurând puțin peste 24 de km. În astfel de zile plăcerea mea nevinovată este să urmăresc spectacolul, apoi să pun punct însemnărilor din carnetul cu notițele de tur.

Preferatul meu este Turul ciclist al Italiei, cu care începe sezonul marilor tururi; să-l urmăresc este ca atunci când găsești ghiocei sub zăpadă, știi că vine primăvara, apoi vara, zilele lungi și călduroase, bucuria vieții în belșugul naturii. Turul Spaniei vine la pachet cu zilele în care se coc vinetele și ardeii și se face zacusca, se culeg prunele și strugurii, iar toamna este nu doar darnică, ci încă luminoasă și caldă.

Vuelta are gust de must și îndeamnă la o melancolică rememorare a zilelor de vară: dusă este vremea curselor din Italia, trebuie să răscolim memoria ca să reînviem imagini din Il Giro, aproape că nu știu când a ajuns amintire Turul Franței și nici când au trecut zilele întrecerilor olimpice de la Paris. Il Giro este ca un esspreso băut la repezeală, din picioare, Le Tour te așază la masă și-ți pune dinainte o cafea și un croasant, Vuelta deschide cămara, ca să-ți tai felii de jamón de anul trecut și să scoți o carafă de tulburel. Vine iarna și trebuie să reînveți cum să mănânci consistent.

Deschid carnetul cu însemnări și refac cronica Vuelta a España pe zile, atât cât am putut să îi țin companie. Nu am avut nicio preferință, nu m-a păscut nicio deziluzie. Nu am pariat și nu am oferit pronosticuri. Plăcerea mea este intimă, de parcă aș fi un oarecare din caravana de cicliști, care vede, învață și le povestește la o bere celor de acasă. De cele mai multe ori am fost prea departe în pluton ca să știu ce se întâmplă, dar am aflat tot ce contează când s-a terminat cursa, din bârfele colegilor mei de competiție sau a doua zi dimineață, din ziare. Bine și așa. Ce am aflat, vă spun și vouă.

17 august

Astăzi este debutul în Vuelta a España. Evident, încep să țin un jurnal paralel pentru Turul Ciclist al Spaniei. Un bun pretext să las deoparte știrile negative. A 79-a ediție din Vuelta nu îi va avea la start pe cei mai buni cicliștii de general ai momentului, adică oameni ca Tadej Pogačar, Jonas Vingegaard sau Remco Evenepoel, așa că lupta pentru tricoul roșu poate fi aprigă și deschisă. Primož Roglič e considerat marele favorit. Anul trecut, Sepp Kuss a ajuns parcă fără să vrea în tricoul roșu, apoi ordinele au fost că Vingegaard și Roglič trebuie să-l susțină. Slovenul a fost, se pare, atât de deranjat de tactica Visma, că a ales să plece la Bora, unde Turul Franței 2024 era obiectivul cel mare. Dar a căzut, s-a accidentat serios și totul s-a dus de râpă. Să vedem ce va fi în Spania și pentru el, și pentru ceilalți cicliști.

18 august

A debutat, deci, Turul Spaniei, cu un contratimp pe riviera Lisabonei, până la Oieras – 13 km. În lipsa triadei Remco, Pogačar și Vingegaard sau a lui Filippo Ganna, favoriți erau Brandon McNulty de la UAE, Wout van Aert, de la Visma, Stefan Küng, de la Groupama, Joshua Tarling de la Ineos și, desigur, Primož Roglič. Brian McNulty a confirmat, urmat surprinzător (sau poate că nu) de Mathias Vacek de la Lidl-Trek, la diferență de 2 secunde și apoi, la încă o secundă, de Wout van Aert. Roglič a avut al optulea timp, la diferență de 17 secunde, probabil cel mai bun timp din cursă pentru un rutier de clasament general. Rămâne să continue să confirme.

19 august

Un weekend cu mult ciclism: etapa a doua din Turul Spaniei, s-a încheiat Turul Franței feminin, Turul Danemarcei, dar și Turul ciclist al României, într-un circuit pe esplanada fântânilor, cu start de la Biblioteca Națională și finiș tot acolo. Etapa a doua de Turul Spaniei a fost tot în Portugalia, pe un traseu valonat între Cascais și Ourém de 194 de km. A fost în cea mai mare parte o etapă ternă, cu o evadare în doi care a rezistat peste 100 de km și doi protagoniști la victorie: Kaden Groves de la Alpecin și Wout van Aert. Exact asta a fost ordinea la sosire, după un sprint de vreo 200 de metri, cu Kaden trecând în fața lui Wout cu lungimea unei biciclete. Privind la clasament, oamenii cu pretenții de general au performant relativ bine: Roglič este în 20 de secunde, Almeida în 22 de secunde, Adam Yates în 37 de secunde și Carapaz în 43 de secunde.

Traseul ne-a purtat prin locuri simbolice pentru Portugalia: Mânăstirea Alcobaça, unde odihnesc protagoniștii unei tragice povești de dragoste din Evul Mediu – Pedro I al Portugaliei și amanta sa, Inês de Castro, doamnă de onoare a Constancei de Castilia, care i-a devenit soție lui Pedro I. Legătura dintre Pedro și Inês a fost dezavuată de Afonso al IV-lea, tatăl lui Pedro, chiar și după moartea Constancei sau mai ales atunci, pentru că fiul său nu a mai dorit să se recăsătorească cu altcineva decât cu Inês. Afonso a arestat-o pe Inês și a trimis trei nobili care au asasinat-o în detenție. Când a devenit rege, Pedro I s-a răzbunat, desigur și a reînhumat-o pe Inês în mănăstirea Alcobaça, acolo unde mai târziu avea să fie înmormântat și el. Traseul a evocat și bătălia de la Aljubarrota, câștigată de portughezi cu sprijinul britanicilor împotriva castilienilor. În cinstea victoriei a început construcția Mânăstirii Batalha sau Convento de Santa Maria da Vitória, căreia i-au fost mai apoi adăugate Capelele Imperfecte. În fine, aproape de finiș, s-a trecut prin Fátima, cu Bazilica Fecioarei Rozariului și Bazilica Mult prea Sfânta Treime, loc de pelerinaj al creștinilor după viziunea Fecioarei Maria care s-a arătat celor trei copii în 1917.

20 august

Ieri în Turul Spaniei ultima etapă din Portugalia, a treia, pe un traseu de cam 190 de km, între Lousã și Castelo Branco, vălurit, sus–jos pe platouri, dar cu pante mai degrabă molcome. La 142 de km a fost fixat sprintul intermediar. La jumătatea cursei, echipele spaniole care au beneficiat de wild card au trimis din nou cicliști în evadare, de această dată patru: doi de la Kern Pharma – Unai Iribar și Ibon Ruiz și alți doi de la Euskaltel-Euskadi – Xabier Isasa și veteranul Luis Angel Maté. Ei au luat punctele de la sprintul intermediar, lăsândpuține pentru pluton, pe care le-a luat Wout van Aert. La finiș s-au confruntat din nou Wout van Aert și Kaden Groves, a câștigat belgianul și a rămas în tricoul roșu. Roglič a reușit să urce pe 7. Ralph Denk, liderul echipei Bora, a făcut o declarație din care am înțeles că Primož Roglič nu a intrat cu cea mai bună formă în Tur: „Ne îndreptăm cu ambiție către cel de-al treilea mare tur al anului. Am selectat opt ​​rutieri cu care dorim să concurăm agresiv și să concurăm pentru clasamentul general. Cu toate acestea, va trebui să așteptăm și să vedem dacă acest lucru va funcționa. După toate accidentările, atât Roglič, cât și Vlasov nu au avut pregătirea ideală pentru un mare tur.” Cam atât despre Turul Spaniei, deocamdată, cu mențiunea că astăzi este prima etapă care se va desfășura în Spania, o etapă de munte de 170 de km, între Plasencia și Pico Villuercas, undeva în Extremadura boielei și hamonului.

21 august

Ieri, în Turul Spaniei, cum spuneam, etapă de munte între Plasencia și Pico Villuercas: 170 de km, cu o cățărare mai serioasă de vreo 7 km, cu pante chiar de 20%, pe Pico Villuercas. Până în ultimii 9 – 10 km, Bora a dus trena, vestind că Primož Roglič are intenții serioase. Și așa a și fost, în ultimii 7 km Primož s-a instalat la trenă și a „scuturat” plutonul de puținii cicliști care mai puteau să țină ritmul. A controlat permanent cursa în acei kilometri, chiar și atunci când părea că un Felix Gall (Decathlon), Enric Mas (Movistar) sau Lennert van Eetvelt (Lotto) i-ar putea fura locul 1, ceea ce în final nu s-a întâmplat: Roglič a sprintat pe exterior în curba de la finiș și l-a depășit pe Eetvelt cu o jumătate de roată pentru a câștiga.

Astăzi, etapă de plat de 177 de km, cu finiș la Sevilla. Din nou evadare de la echipele de wild card, prinsă cu 40 km înainte de final, un sprint intermediar la care s-au bătut Wout van Aert cu Kaden Groves și a câștigat cel din urmă, apropiindu-se în clasamentul pe puncte la doar 3, dacă am socotit eu bine. Surpriză la final: etapa a avut un câștigător neașteptat, pentru că tânărul de 21 de ani Pavel Bittner (DSM) a câștigat sprintul masiv în fața lui Wout Van Aert, sosit al doilea și Kaden Groves, al treilea sosit, acolo unde toată lumea aștepta o luptă între australian și belgian. A fost a 3-a victorie a carierei pentru Bittner – toate obținute în acest an, după alte două obținute săptămânile trecute în Turul Burgosului.

23 august

Astăzi, etapă de munte, 185 de km cu o cățărare de categoria 1 – Puerto del Boyar și trei de categoria 3 – Puerto del Viento, Puerto Martinez și finiș la Yunquera. Luptă frumoasă și o surpriză în final, este din ce am înțeles caracterizarea sumară a etapei. Ben O’Connor (Decathlon) a obținut victoria, ajungând cu 6 minute și ceva înaintea grupului favoriților, după un atac dat din evadare (alături de Gijs Leemreize de la DSM) cu 27,5 km înainte de finiș. Evident, la un așa avans i-a luat lui Primož Roglič tricoul roșu și s-a instalat în fruntea clasamentului cu 4 minute și 51 de secunde în fața lui Roglič și la 4 minute și 59 de secunde de João Almeida. De fapt, a ajuns la finiș cu 6 minute și 31 de secunde înaintea lui Roglič, Almeida, Carapaz sau Kuss, iar distanța pe care a pus-o cred că-l va ține un timp în roșu, măcar până la etapa de duminică. De Adam Yates (UAE) nu mai vorbesc, care este acum la peste 9 minute de tricoul roșu.

24 august

Vineri dimineață am aflat că în urma etapei a șasea din Turul Spaniei au fost mai multe abandonuri, pentru că mulți cicliști au căzut la coborârea de pe Puerto Martinez. Printre ei Rigoberto Uran (EF Education – EasyPost, al doilea abandon la această echipă după Rui Costa), cu fractură de șold, Andreas Kron (Lotto – Dstny), cu o comoție. La debutul etapei a șaptea s-a anunțat că a abandonat, bolnav și Damiano Caruso de la Bahrain. Pe un traseu de semi-munte, cu final pe plat în circuit la Córdoba, etapa 7 era pentru Wout van Aert: din șapte predicții citate de Eurosport, șase l-au dat favorit la începutul cursei. S-a dovedit că erau întemeiate. Există și un dar, pentru că la final de cursă Wout van Aert a fost bine păzit, eroic chiar, de efortul lui Sepp Kuss – așa cum de altfel a și recunoscut în interviul final – de atacurile de la Bora, Lidl Trek, Alpecin, Groupama și alții. Visma a obținut astfel a doua victorie în șapte etape, Ben O’Connor a ținut bine tricoul pe el, deși ecartul față de Roglič a scăzut cu 6 secunde, Sepp Kuss este pe 15, la 6 minute, cu șanse la general în continuare pentru un top 5 și toată lumea se pregătește pentru etapele de semi-munte de astăzi și de munte de mâine, înainte de pauză.

Etapa a opta, de la Úbeda la Cazorla, 159 de km, este vălurită, cu o cățărare de categoria a doua pe Puerto Mirador de las Palomas, la kilometrul 105 și un finiș în cățărare de categoria a treia la Sierra de Cazorla, ce a implicat un efort deloc simplu din partea celor care au căutat victoria, pentru că pantele au fost extrem de neregulate, alternând declivitățile mari cu pantele molcome. La final, Primož Roglič s-a bucurat de o zi de vis, câștigând etapa și recuperându-i liderului actual al cursei, Ben O’Connor – cu tot cu bonusul câștigătorului -, aproape un minut. Ben O’Connor nu a fost singurul ciclist care s-a luptat să se mențină pe pantele de la Sierra de Cazorla, la fel s-a întâmplat și cu Joao Almeida (UAE) sau Sepp Kuss (Visma). De pe Puerto Mirador spre Sierra de Cazorla, Israel – PremierTech a fost echipa care s-a plasat în fruntea plutonului și a dictat ritmul, în încercarea de a prinde evadarea, lăsând impresia că își dorește să-i ofere o șansă la victoria de etapă lui Michael Woods. Cu 9 km înainte de final, însă, au ieșit la rampă, ușor, Bora și Primož Roglič, care în ultimii 4 km a pornit spre victorie cu Enric Mas în roata lui, depășindu-i pe „evadații” Oier Lazkano (Movistar), Luca Vergallito (Alpecin) sau Harold Tejada (Astana), care încercau să reziste. Dacă Roglič s-a arătat mulțumit că a dovedit, înainte de etapa de munte de astăzi, că O’Connor este vulnerabil, și Mas poate fi mulțumit, pentru că și-a consolidat a treia poziție la general.

26 august

Astăzi este zi de pauză în Vuelta. Ieri dimineață, la start, s-a anunțat că João Almeida (UAE) a trebuit să abandoneze turul pentru că este infectat cu Covid; contractarea virusului a avut efecte și asupra performanțelor sale fizice, fiind explicația pentru care a performat atât de modest în etapa a opta. Etapa de duminică, a noua, de 178 km, între Motril și Granada, a fost una dintre „etapele regină ale Turului”, după cum au declarat organizatorii: trei cățărări de categoria întâia, prima pe Puerto de el Purche și alte două, în circuit – în jurul Granadei – pe Alto de Hazallanas. Toți ochii erau pe Primož Roglič (Bora) și competiția sa cu Ben O’Connor (Decathlon), așteptarea fiind că slovenul va continua să recupereze, așa cum făcuse și cu o zi înainte. Cursa zilei a fost aruncată în aer de tactica îndrăzneață a UAE – care nu mai avea nimic de pierdut după abandonul lui Almeida, omul forte pentru clasamentul general – și de încrederea și performanța fizică a lui Adam Yates, care a atacat pentru victorie undeva la kilometrul 58 (prima trecere peste Hazallanas). Ca lucrurile să fie și mai complicate, a atacat din pluton și Richard Carapaz (EF Education) pentru victorie, iar Roglič și Bora n-au găsit nicio soluție să-l desprindă pe O’Connor. Etapa a fost câștigată de Adam Yates, urmat de Carapaz, la 1 minut și 39 de secunde și de grupul O’Connor – Roglič – Mas, la 3 minute și 45 de secunde. La general, după etapa nouă, Ben O’Connor și-a păstrat primul loc, urmat de Primož Roglič la 3 minute și 53 de secunde, pe locul trei a urcat Richard Carapaz la 4 minute și 32 secunde, care a trecut peste Enric Mas (Movistar) cu 3 secunde și pe locul 5 Mikel Landa (Soudal) la 5 minute și 17 secunde. Adam Yates a urcat pe locul 7 în clasament, la 13 secunde la Landa, iar Kuss a alunecat ușor pe 14, dar nu foarte departe, la 1 minut și 44 de secunde la locul 10.

27 august

Astăzi în Vuelta prima etapă după prima zi de pauză, a zecea, și Wout van Aert lovește din nou! A fost etapă de munte de 160 de km, între Ponteareas și Baiona cu două cățărări de categoria a doua – Alto de Fonfria și Alto de Mabia, una de categoria a treia – Alto de Vilachan și ultima de categoria întâia – Alto de Mougas. Nu am văzut etapa, din păcate și nici reluarea de mâine dimineață nu am cum să o văd, așa că rețin câteva remarci din cronica etapei făcută la cald de Eurosport: „Impetuosul Wout van Aert (Visma) transformat într-un buldozer a obținut a treia victorie din La Vuelta a España printr-o mișcare de manual, în etapa a zecea din Galicia, în nord-vestul Spaniei. Belgianul l-a depășit pe Quentin Pacher (Groupama-FDJ), ce fusese în evadare, pe linia dreaptă de la sosirea din Baiona și a făcut tripla, consolidându-și locul întâi în competiția pentru tricoul verde și egalându-l pe Adam Yates (UAE) în clasamentul tricoului cu buline și a încheiat astfel o zi la birou aproape fără cusur.” Hat-trick Wout van Aert, Sepp Kuss pe locul 14… Visma este în grafic. Oricum, cu situația ireală de anul trecut, în care a ocupat tot podiumul la general, era absolut clar că Visma nu are cum să se mai întâlnească vreodată. Clasamentul general neschimbat, practic, față de finalul zilei de duminică.

29 august

Ieri, în Turul Spaniei, etapă pe care organizatorii au numit-o semi-montană, de 167 de km, în circuit, cu start și final în Padrón. Circuitul implică două treceri peste Puerto San Xusto (cățărare categoria a doua), la km 42 și cu 8 km înainte de final și alte două treceri peste Puerto Aguasantas (cățărare de categoria a treia), la kilometrul 81 și ceva și apoi peste alți 37 de km. Spre jumătatea cursei, înainte de prima trecere peste Puerto Aguasantas, se formase un grup de 20 de cicliști în evadare, cu oameni ca Victor Campenaerts (Lotto), Valter Attila (Visma), Jhonatan Narváez (Ineos) sau Brandon McNulty (UAE), unii cu șanse reale de a obține victoria de etapă. La final, trei lucruri demne de menționat s-au întâmplat: 1.s-a câștigat din evadare, ajunsă la peste 30 de cicliști; 2.Primož Roglič i-a mai smuls vreo 40 de secunde din avans lui Ben O’Connor și 3. George Bennet (Israel – PremierTech) a intrat între primii zece cicliști din clasamentul general.

Etapa 11 a fost câștigată la sprint de irlandezul Eddie Dunbar, de la Jayco, urmat la două secunde de Quinten Hermans (Alpecin) și Max Poole (DSM). Roglič, în măsura în care s-a apropiat de O’Connor, a început să pună și distanță față de Enric Mas și Richard Carapaz, și are timp în cele zece etape rămase să-și deschidă drumul către locul întâi. Dar nici Ben O’Connor nu trebuie subestimat; i-am reținut declarația de la finalul etapei: „A fost dificil, am suferit. A fost super-greu. A fost greu de la start, dar apoi, la cățărarea finală, a fost chiar bine. Poate că aș fi reușit să mă descurc mai bine, dar, una peste alta, încă am pe mine tricoul roșu. Am mai trecut o zi cu bine. Sigur, nu sunt tocmai bucuros cum au stat lucrurile, e clar. Ca să fiu cinstit, prea multe în plus nu știu ce aș fi putut să fac. Pur și simplu trebuie să fiu mai bun, să cresc de la etapă la etapă, să fiu mai bun în ziua care urmează.”

Etapa de astăzi, între Orense și Estación Montana Manzaneda, nu este foarte lungă – puțin peste 137 de kilometri -, dar este extrem de vălurită ca profil, cu finiș în cățărare la Manzaneda – o ascensiune de categoria întâi. Se pot face iarăși diferențe, evadările sunt avantajate, rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile. Cu 5 – 6 km înainte de final, pe Manzaneda, Pablo Castrillo de la Kern Pharma – echipă care a beneficiat de wild card – era în fruntea cursei, urmat de Mauro Schmid (Jayco) și mai departe de alți opt cicliști, printre care Max Poole (DSM) sau Marc Soler (UAE). Etapa a fost câștigată de Castrillo, urmat la 8 secunde de Poole și la alte 8 de Marc Soler. După etapa 12, clasamentul general a rămas neschimbat, în aceeași formulă: O’Connor, Roglič, Mas, Carapaz și Landa, pentru că fiecare dintre cei cinci a jucat tactic, așteptând o eroare din partea celorlalți, care nu s-a produs.

31 august

Ieri, în Turul Spaniei au fost evoluții importante, așa că încep cu sfârșitul: Primož Roglič i-a luat 2 minute lui Ben O’Connor și s-a apropiat la 1 minut și 21 de secunde de locul unu după cățărarea de categoria întâi de la Puerto de Ancares. Dar și în restul clasamentului general, până la locul 5, lucrurile s-au schimbat, pentru că Roglič s-a depărtat de Enric Mas la 1 minut și 40 de secunde, Carapaz s-a apropiat de Mas la 12 secunde, la fel și Landa, care este la 19 secunde de locul 3. La interviul de după cursă, Primož Roglič a declarat: „Încă am dureri. Câteodată câștigi, alteori pierzi, iar astăzi a ieșit bine. Este frumos să câștigi, e frumos când îți ies lucrurile. Dar continui să mă resimt la efort și trebuie să iau lucrurile pas cu pas. Nu sunt încă complet încrezător în forțele mele. Așa că avem o abordare conservatoare la echipă și de asta am decis să o luăm zi cu zi și să vedem ce putem face.” O declarație prudentă, care poate să adoarmă vigilența unora, dar și să-i acorde circumstanțe atenuante în cazul în care, la final de Vuelta, nu va fi pe locul unu. În fine, ca să vorbesc despre etapă, aceasta a fost câștigată de ciclistul Israel – Premier Tech, Michael Woods urmat de Mauro Schmid (Jayco), Marc Soler (UAE), Sam Oomen (Lidl) și Wout van Aert (Visma). Aflat în evadare, Brandon McNulty (UAE) a suferit o căzătură dură, după ce a abordat greșit un viraj pe coborâre și a ajuns în prăpastie. Cât pe ce să fie urmat în râpă și de Jay Vine, coechipierul său, care a fost salvat de parapet.

1 septembrie

Sâmbătă, tot etapă de munte, lungă de 200 km, între Villafranca del Bierzo și Villablino. O cățărare de categoria a treia la mijlocul cursei, la Puerto de Ceredo, o a doua cu 40 de km înainte de final, pe Puerto de Leitariegos și finiș pe plat. Înainte de sprintul intermediar, de la Cangas del Narcea, o evadare de șase cicliști se afla la circa 2 minute în fața plutonului, cu șanse minime să dea un câștigător de etapă, chiar dacă se găseau acolo Tejada, Campenaerts sau Narváez. Așa a și fost, evadații nu au rezistat pe lunga cățărare de 22 de km, dar au rezistat destui sprinteri care să încerce să dea lovitura la final. Visma a condus ostilitățile în cățărare, pentru că Wout van Aert a căutat a patra victorie și a încercat să îi scoată din joc pe cei care l-ar fi putut încurca. Nu a reușit. Mai mult, pe coborâre Visma n-a reușit să țină lângă Van Aert coechipieri care să-l ajute (colegul său Cian Uijtdebroeks, care a dus trena pe Puerto de Leitariegos, a abandonat astăzi infectat cu Covid), în schimb Alpecin l-a scos pe Kaden Groves în față și Van Aert n-a avut de ales și a pedalat în roata lui, sperând să-l poată învinge. Kaden a fost cumva mai proaspăt și, deși a făcut prima mișcare, iar Van Aert l-a atacat, a reușit să-i facă față și să treacă primul cu aproape o jumătate de roată.

Astăzi, tot etapă montană, 143 de km între Infiesto și Cuitu Negru, a doua etapă regină a Turului, cu o cățărare de categorie specială la final – Cuitu Negru, readusă în Tur după 12 ani. Până la zidul de final mai sunt două cățărări de categoria întâi: Alto de la Colladiella, care va fi trecut de două ori, în circuit și una de categoria a treia – Alto de Santo Emiliano. La profilul etapei, se poate întâmpla orice: dacă Primož Roglič se simte bine, îi poate lua tricoul roșu lui Ben O’Connor, dar dacă nu se simte bine, poate că alții simt că este șansa lor – iar aici se pare că cele mai multe atuuri le are Mikel Landa (Soudal) și nu Richard Carapaz (EF Education) sau Enric Mas (Movistar); ori pur și simplu O’Connor prinde o zi bună și rămâne în roșu înainte de ultima zi de pauză. Etapa s-a dovedit cu adevărat pasionantă, chiar dacă, în final, Ben O’Connor a supraviețuit în roșu și păstrează încă un avans de 43 de secunde. Din evadare au supraviețuit, pe Cuitu Negru, Pavel Sivakov (UAE), Aleksander Vlasov (Bora) și uimitorul Pablo Castrillo de la Kern Pharma (echipa de wild card). Castrillo, dramatic, a atacat cu 3 km înainte de final, i-a rezistat lui Vlasov și a câștigat etapa, deși a suferit din greu. În schimb, Primož Roglič, deși i-a mai luat vreo 40 de secunde lui O’Connor, nu a fost în cea mai bună formă, dimpotrivă, s-a văzut la un moment dat depășit de Enric Mas și doar cu mare greutate a reușit să se țină aproape de spaniol, trecând la un metru în spatele lui linia de sosire.

3 septembrie

Astăzi, în Turul Spaniei, etapă de munte: 181 de km între Luanco și vestita Lagos de Covadonga. Sunt trei cățărări de categoria întâia: Mirador del Fito, la kilometrul 77; Collada Llomena, la kilometrul 125 și bomboana de pe tort, Lagos de Covadonga la final. Înainte de prima cățărare se formase deja o evadare de vreo 15 – 16 cicliști, cu nume ca Wout van Aert – interesat de tricoul cu buline, Marc Soler, Jay Vine (UAE) sau Oier Lazkano (Movistar). Știrea zilei, înainte de debutul etapei: Primož Roglič a fost penalizat cu 20 de secunde după etapa de duminică – slovenul a petrecut prea mult timp în spatele mașinii Bora, după ce a schimbat bicicleta, revenind astfel mult mai ușor în grupul favoriților. Roglič reușise să pună 38 de secunde între el și Ben O’Connor, după care a pierdut 20 de secunde din acest avans în urma penalizării. Înainte de ascensiunea pe Cuitu Negru, Roglič a decis să schimbe bicicleta pentru a obține maximum și a pierdut ceva timp în raport cu rivalii săi, evident. Deși a fost așteptat de doi coechipieri, pentru a fi readus rapid în pluton, a stat foarte mult timp în spatele mașinii echipei, care practic i-a dus trena. – Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro