Liniste! A inceput coabitarea in trei

Presedintele Traian Basescu a acceptat toate cele sase nume propuse pentru functia de procuror-sef, desi cel putin cateva trebuiau respinse de orice sef de stat cat de cat responsabil. Presedintele se bazeaza pe avizul pozitiv acordat de forul suprem al magistratilor, insa el putea fi ignorat in fata unor evidente pe care noua majoritate toxica din CSM a refuzat sa le vada. Ca Tiberiu Nitu nu are ce cauta intr-o functie atat de importanta precum cea de Procuror General, dovedindu-si cu fiecare interviu incompetenta si precaritatea intelectuala, nu cred ca mai trebuie dovedit stiintific. Orice a vazut interviul cu Nitu s-a speriat putin la gandul ca acest om va ajunge in CSAT, va dispune de un vot in CSM, va decide soarta mandatelor de interceptare solicitate de SRI despre care afla primul.

Ne-am procopsit apoi cu procurori sefi care merg la fitnes si la coafor cu politicieni. Unii au contrasemnat deciziile unor politicieni in calitate de secretar de stat pe vremea guvernului Boc, deci reprezinta o buna garantie ca nu se vor ancheta vreodata singuri. Avem apoi un procuror sef langa care se comit acte de coruptie si vreo doi avand legaturi primejdioase in servicii.

Cam astia sunt viitorii procurori sefi, toti cu butoane de manevra si unul dereglat rau, deci numai bun in ochii coabitacilor. Am explicat in ziua avizarii lor de catre CSM de ce numirea unor nume ca Nitu, Bica sau Hosu ar echivala cu un act de restauratie in justitie. Acestia, impreuna cu ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, ruda cu premierul Ponta, au fost oamenii de baza ai echipei Botos-Sampetru, care a condus parchetul general pe vremea lui Adrian Nastase.

Degeaba s-au tot chiunit unii si altii sa-l convinga pe Traian Basescu de faptul ca unii procurori n-au ce cauta in functii. Surd si orb la orice argumente, i-a pus pe toti fara obiectii.

Traian Basescu a spus, miercuri seara, ca le-a cerut noilor procurori sefi sa se ocupe in mod prioritar de crima organizata iar ce s-a facut pana acum in lupta anticoruptie reprezinta standardul minim. I-a asumat integral, deci va trebui sa raspunda pentru fiecare. A inteles cineva de ce nu l-a respins pe Nitu? Singura explicatie: ca a mai fost propus, inclusiv de guverne de dreapta. Asa, si? Nu e clar ce l-a convins ca Tiberiu Nitu face fata functiei. Pe 12 martie, acelasi Traian Basescu ridica foarte sus stacheta criteriilor:

“Cum poți să caracterizezi mai bine un procuror decât uitându-te ce rechizitorii a făcut, care au fost finalizate cu condamnări în instanță, câte rateuri a avut? Că așa, să vii cu un băiat frumos care miroase a știu eu ce, a Dior e ușor. Și spui: uite ce frumos! Vreau să văd ce dosare ai, ce experiență profesională ai”. (Sursa: Digi 24)

Care sunt, deci, rechizitoriile facute de Nitu? Ce fapte de vitejie a comis ca procuror? Iar pe baiatul frumos care miroase a Dior tocmai la instalat azi fara sa-i mai puta atat.

Ridicoli sunt si trompetii din presa care sustin ca tot ce li se reproseaza acestor procurori este ca nu vorbesc bine. Fals. Li se imputa fie lipsa de rezultate, fie prietesugurile politice sau legaturile mult prea stranse cu serviciile. Insa avem o presa la fel de libera ca pe vremea lui Adrian Nastase, cand trompetii erau liberi sa spuna ce doresc in interiorul discursului oficial sau sa-i atace pe cei cativa critici ai puterii.

Dar marea noutate a acestor numiri este ca un cuvant de spus in trocul politic Ponta-Basescu pe numirea procurorilor sefi l-a avut un al treilea personaj tot politic. Cu aceste numiri, unele nu doar rusionase ci si periculoase, presedintele Traian Basescu a predat justitia politicienilor. A devenit perfect inutil in functia de sef de stat, captivul unor interese mici. Acest act de abdicare va avea consecinte dezastruoase asupra mersului anchetelor in Romania. CSM-ul este ingenuncheat, parchetele date pe mana politicienilor, mai urmeaza Inalta Curte si restauratia este integrala.

Mandatul Liviei Stanciu la Inalta Curte expira in toamna acestui an. Odata inlocuita conducerea, exista riscul ca si institutia cheie unde se ia decizia finala in marile dosare sa cada iarasi sub influenta unor forte exterioare justitiei. Cand va fi desavarsita lucrarea, capetele sistemului – adica Parchetele si Inalta Curte – se vor intoarce cuminti sub bocancul puterii. Politicienilor, oamenilor de afaceri influenti, baronilor mari si mici nu li se inampla nimic fara aprobare de sus.

Dupa episodul trist al numirii procurorilor sefi, regimul politic din Romania se dovedeste iarasi original. Actul de coabitare in doi semnat in toamna trecuta intre presedinte si premier a omis o persoana despre care aflam ca si ea coabiteaza bine-merci, convietuieste in buna intelegere cu puterea USL si are, iata, capacitatea de a-i influenta deciziile importante. Avem asadar o coabitare in trei. Pentru acest al treilea personal, care-l va ingropa politic pe Traian Basescu, oamenii presedintelui lucreaza intesi sa-i puna la dispozitie un partidulet, sa-i satisfaca ambitia de putere. Marea nedumerire este cum a ajuns Victor Ponta din mare inamic coabitac cu al treilea personaj?

Voi repeta cu riscul de a plictisi: Occidentul a comis o eroare cand a girat in mod explicit sau prin tacere tranzactionarea politica a jusitiei. Evident ca darmarea unui edificiu construit greu in ultimii opt ani nu face victime vizibile de azi pe maine. Insa consecintele dezastruoase se vor vedea destul de curand, cand Romania se va intoarce la retelele de tip Voicu, la micile oligarhii politico-financiare care nu se vor mai teme iarasi de nimic pentru a-si intinde tentaculele asupra puterii.

Episodul numirii procurorilor a fost precedat de una din cele mai ample operatiuni de lobby intern si extern. In acest fel, puterea de la Bucuresti s-a asigurat ca nu va mai iesi iuresul de anul trecut. Subiect sensibil, trocul politic cu justitia risca sa declanseze tambalau in tara si afara. Gratie lobby-ului, a fost liniste deplina. Cu exceptia a doi-trei ziaristi si unul-doi experti din societatea civila, toti ceilalti s-au aliniat, au adoptat discursul oficial. Trompetii din presa au cantat in perfecta armonie cu politicienii aria interesului national sau au justificat capitularea presedintelui cu argumentul insipid ca in fata majoritatii de 70% nu se putea face nimic.

Ambasadele SUA si Marii Britanii au salutat deblocarea justitiei, de parca in ultimul an au inghetat brusc toate anchetele din Romania iar judecatorii au incetat sa mai lucreze. Au legitimat astfel targuiala politica, altfel de blamat in orice stat civilizat. Vor regreta curand aceasta eroare. Bruxellesul, atat de vocal vara trecuta, a asistat aproape mut la anihilarea procurorilor, spre bucuria nedisimulata a marilor penali. Doar la inceputul targuileii Basescu-Udrea-Ponta, Comisia Europeana a mormait, prin vocea unui purtator de cuvant, ceva nemultumiri ca a fost abandonata procedura de selectie, a plans metaforic dupa „laptele varsat” dar a ridicat resemnat din umeri privind cu optimism spre viitor.