Lumea e uneori o gaina ( de Razvan Exarhu )
In general, totul seamana, chiar si lucrurile fara legatura unele cu altele. Calatoriile sunt facute si pentru a gasi asemanari care fac lumea noastra foarte mica. De exemplu, e posibil ca vazand Himalaya sa-ti aduci aminte de Bucegi. Iar in Italia sa-ti aduci aminte de un restaurant din Oradea. Nu e numai globalizarea de vina, in aceste chestii profund atemporale chiar nu are nicio implicare. Daca ai timp sa fii atent la mersul lucrurilor, privirea oamenilor e facuta ca in contexte noi sa incerce sa gaseasca asemanari, sa identifice lucrurile deja stiute, ignorand sau respingand tot ceea ce este de fapt de remarcat.
Mergi la Machu Picchu, ai un suflet sensibil si vezi un catelus, totul s-a sfarsit, pentru ca nu ramane decat micutul animal din milenii de istorie si mii de metri altitudine. E un experiment pe care-mi place sa-l citez, in care niste indieni de prin Amazon au fost filmati intr-o plimbare prin New York. La final, au fost intrebati ce au vazut si toti au raspuns plini de satisfactie: o gaina. In rest, nimic. Cercetatorii au dat filmul inapoi si au descoperit ca, la un moment dat, pe o strada laturalnica a aparut o gaina, pentru o jumatate de minut. Indienii gasisera singurul reper comun intre lumea lor si spatiul necunoscut pe care il vedeau fara sa-l inteleaga. Ei au vazut numai ce puteau recunoaste si descrie.
Au facut sa dispara masinile, zgarie-norii, lumea, zgomotele, mirosurile, culorile, au facut liniste si au creat un vid a carui singura definitie era cotcodacitul scurt al unei gaini. Citesc acum o carte fascinanta, „Blink“, de Malcom Gladwell (gladwell.com), a carei geneza se afla pe o strada din Manhattan, intr-o intamplare inrudita cu experienta indienilor (in romaneste s-a tradus pana acum «The tipping point», cel mai probabil cu acelasi titlu.) Inainte sa scrie cartea, autorul si-a lasat parul sa creasca, un par ca de afro-american, cret, des, un soi de efigie a muzicii disco din anii ’70. Inainte de asta, il purta tuns scurt si arata ca un tip care scrie la „New Yorker“ si in alte reviste chiar si mai serioase, nu ca un adolescent intarziat. Dupa ce parul a inceput sa creasca intr-o maniera salbatica, Gladwell a inceput sa observe niste schimbari in viata lui. A inceput sa primesca amenzi pentru depasirea vitezei legale, eveniment care parea sa-l fi ocolit pana atunci.
INTERVIURILE HotNews.ro