Lumea în 2026: Bula AI va continua, tensiuni fiscale și comerciale, iar China va rămâne blocată între creștere scăzută și deflație

Anul trecut a subliniat cât de influente au devenit o serie de forțe macro și de piață, de la boom-ul investițiilor în inteligență artificială la tensiunile persistente dintre SUA și China și acumularea de riscuri fiscale. Aceste teme vor continua să definească perspectivele pentru 2026, scrie Neil Shearing, economist șef al grupului Capital Economics.

Beneficiile inteligenței artificiale vor continua să crească – iar bula pieței va continua să se umfle

Anul 2026 va aduce dovezi suplimentare ale potențialului transformator al IA, însă câștigurile economice vor fi distribuite inegal. Impulsul creșterii economice pe care tehnologia îl va da anul viitor se va concentra pe SUA și va proveni în principal din creșterea cheltuielilor necesare pentru construirea infrastructurii de IA. Productivitatea în SUA începe să dea semne de îmbunătățire, dar impulsul pe termen scurt al creșterii va depinde mult mai mult de investiții decât de o creștere a productivității la nivelul întregii economi. IA stimulează deja economia SUA: conform estimărilor noastre, a adăugat aproximativ 0,5 puncte procentuale la creșterea PIB-ului în prima jumătate a acestui an. Ne așteptăm ca acest lucru să continue și în 2026.

În alte părți, însă, imaginea este mai puțin încurajatoare. Adoptarea inteligenței artificiale și investițiile aferente au fost mai lente în afara SUA și există puține semne că acest decalaj se va elimina în curând. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne așteptăm ca Europa să continue să aibă performanțe sub așteptări. Previziunile noastre privind PIB-ul atât pentru Regatul Unit , cât și pentru zona euro sunt de 1,2%, respectiv 1,0%.

Optimismul în jurul inteligenței artificiale a fost un motiv cheie pentru care 2025 a fost un alt an stelar pentru piețele bursiere. Nu există nicio îndoială că evaluările acțiunilor sunt ridicate, în special în SUA. Dar acestea nu sunt încă la fel de tensionate ca în timpul ultimei bule a acțiunilor determinate de tehnologie de la sfârșitul anilor 1990, iar creșterea câștigurilor ar trebui să rămână solidă. Prin urmare, credem că acțiunile pot continua să crească încă o vreme: anticipăm că indicele S&P 500 va crește la 8.000 până la sfârșitul anului 2026.

China va rămâne blocată între creștere scăzută și deflație

Deși Europa a rămas în urma SUA în ceea ce privește dezvoltarea și adoptarea inteligenței artificiale, anul 2025 a fost un an în care China a redus decalajul față de America în domenii cheie ale tehnologiei inteligenței artificiale. Cu toate acestea, chiar dacă China contestă SUA la frontiera tehnologică, economia sa în general continuă să fie împiedicată de probleme structurale profunde. La bază se află un model de creștere care continuă să acorde prioritate ofertei în detrimentul cererii, ceea ce duce la un exces de capacitate și la cheltuieli de consum slabe. Factorii de decizie politică se angajează să abordeze problema, dar dezechilibrul va rămâne o caracteristică definitorie a economiei Chinei în 2026.

Autoritățile nu par să ia în considerare stimulul compensatoriu care ar fi necesar dacă ar avea loc închideri masive de fabrici și pierderi de locuri de muncă. Și, deși politica fiscală va rămâne favorabilă anul viitor, aceasta nu va genera o creștere substanțială a cererii interne. Următorul Plan cincinal, care urmează să fie publicat în martie, va include probabil un obiectiv de creștere a ponderii din PIB a consumului gospodăriilor, dar o schimbare majoră de politică nu pare să fie posibilă: primele semne arată că prioritățile principale ale Planului vor fi menținerea efortului de a crește autosuficiența industrială a Chinei și de a concura în domeniul tehnologiei de vârf.

Concluzia este că creșterea economică va rămâne probabil mai slabă decât se anticipează. Indicatorul nostru privind activitatea în China sugerează că economia crește în prezent cu aproximativ 3% de la an la an – ne așteptăm la un ritm similar de expansiune în 2026. În același timp, dezechilibrul dintre cerere și ofertă va determina probabil extinderea excedentului comercial al Chinei, în loc să se reducă, și va continua să genereze presiuni deflaționiste semnificative. Randamentul obligațiunilor guvernamentale chineze pe 10 ani a scăzut sub cel al Japoniei pentru prima dată în acest an și ne așteptăm ca decalajul să se adâncească în 2026.

Războiul comercial nu s-a încheiat

Acordul încheiat între președinții Xi și Trump la sfârșitul lunii octombrie – și seria de acorduri încheiate între SUA și alți parteneri comerciali în a doua jumătate a acestui an – nu au pus capăt războiului comercial. În schimb, 2026 va fi un an în care fractura economică dintre SUA și China va continua să evolueze în moduri imprevizibile.

Deși acordul Xi-Trump a eliminat riscul imediat al unei noi escaladări tarifare, acesta a făcut puțin pentru a rezolva tensiunile din relația SUA-China. Un aspect crucial este că clauza de expirare de un an creează posibilitatea unei noi crize la sfârșitul anului 2026. Restricțiile asupra comerțului global care au fost instituite în 2025 nu vor fi eliminate anul viitor.

Lanțurile de aprovizionare cu bunuri critice vor continua probabil să se mute departe de China, în timp ce renegocierea acordului comercial SUA-Mexic-Canada (USMCA) ar putea oferi Washingtonului posibilitatea de a înăspri regulile de origine, îngreunând firmele chineze să eludeze tarifele americane prin direcționarea exporturilor prin Mexic. Fluxurile de investiții și tehnologie vor fi, de asemenea, supuse unei examinări mai atente și s-ar putea confrunta cu restricții suplimentare.

Băncile centrale vor continua să își relaxeze politica monetară – dar Trump nu va obține reducerile majore pe care le dorește

2026 va fi un an în care majoritatea băncilor centrale vor continua să relaxeze politica monetară, dar ritmul relaxării va varia foarte mult și, în mai multe cazuri, previziunile noastre deviază semnificativ de așteptările prevăzute în prezent pe piețe.

În SUA, o combinație între o economie rezistentă și o rată a inflației care ne așteptăm să se situeze în jurul valorii de 3% sugerează că reducerile ratelor dobânzilor vor veni mai lent decât anticipează investitorii. Dacă Fed va continua cu o altă reducere în această lună, credem că ar putea exista o singură reducere suplimentară în 2026. Aceasta ar lăsa rata fondurilor federale într-un interval de 3,25-3,50%, comparativ cu așteptările pieței de sub 3% anul viitor. Acest lucru ar putea aduce Fed în conflict cu președintele Trump, care a solicitat repetat costuri de împrumut mai mici. Scenariul nostru de bază este că o schimbare a conducerii Fed în luna mai nu va amenința fundamental independența instituției și nici nu va declanșa o schimbare majoră de politică, dar rămâne o sursă clară de risc.

În alte regiuni însă, Capital Economics se așteaptă ca relaxarea politicilor să fie mai mari decât anticipează piețele în prezent. În zona euro, o combinație de creștere slabă și inflație moderată ar trebui să permită BCE să reducă rata depozitelor la aproximativ 1,5% anul viitor, față de așteptările pieței de aproape 2%. Iar în Regatul Unit, ne așteptăm ca inflația să scadă mai rapid decât anticipează atât Banca Angliei, cât și piețele. Împreună cu planificarea de restricționare fiscală, acest lucru ar trebui să împingă Banca să reducă ratele dobânzilor la 3% până la sfârșitul anului – sub nivelul de 3,5% care este inclus în prezent pe piețe.

Riscurile fiscale vor continua să afecteze piețele

Tensiunile fiscale care au zdruncinat investitorii în diferite momente ale acestui an vor continua să afecteze piețele și în 2026. Finanțele publice ale mai multor economii avansate majore se află pe o traiectorie nesustenabilă. Franța, SUA și, într-o măsură mai mică, Regatul Unit înregistrează deficite bugetare considerabile pe fondul unor datorii deja ridicate. Poziția bugetară a Italiei este oarecum mai solidă, dar datoria publică este ridicată, iar rata de creștere a economiei rămâne scăzută.

Întrebarea cheie este: cât de multă datorie publică este prea mare? În practică, nu există un prag unic dincolo de care o criză fiscală devine inevitabilă. În schimb, tensiunile tind să apară atunci când un șoc economic sau politic îi determină pe investitori să reevalueze perspectivele fiscale ale unei țări.

Șocurile economice nu pot fi niciodată excluse, dar avem impresia că politica va fi cel mai probabil catalizatorul pentru preocupările fiscale în 2026. Semnele că guvernele își pierd angajamentul față de prudența fiscală, se orientează către o politică fiscală mai relaxată sau marginalizează persoane care sunt bine apreciate pe piețe ar putea să-i deranjeze pe investitori.

Printre potențialii factori declanșatori se numără îngrijorările tot mai mari cu privire la rezultatul alegerilor prezidențiale din Franța din 2027 sau o schimbare de guvern în Marea Britanie.

În cele din urmă, o combinație de reduceri ale ratelor dobânzilor de către băncile centrale și o creștere subtilă a represiunii financiare va menține în general ancorate piețele obligațiunilor guvernamentale. Însă vânzările bruște și scurte declanșate de îngrijorările fiscale – similare cu cele observate în Franța, Marea Britanie și SUA în acest an – se vor repeta probabil în anumite momente ale anului 2026.