Mai are cum să fie USR partidul hipsterilor din România?

​Chiar dacă unii votanți ai USR au tricouri cu Che Guevara, asta nu înseamnă că le place gherila dimineață, la prânz și seara. Mai au și alte treburi. Cât mai poate lupta de pe margine partidul lui Barna cu „sistemul” până să riște să devină ridicol?

Apărut în vremurile în care sloganul „Toate partidele, aceeași mizerie” și varianta mai explicită „PSD-PNL, aceeași mizerie” făceau carieră pe străzile din România, USR a ajuns la primul său test politic serios. Ce ar trebui să facă „partidul anti-sistem”, acum, când jumătate din „sistem” îl cheamă la guvernare, iar cealaltă jumătate e pe picior de plecare?

Răspunsul nu e ușor, poziția USR deloc confortabilă. Participă la moțiunea de cenzură împotriva PSD, dar refuză să intre la guvernare pentru că asta ar înseamna să se alieze cu una dintre cele două jumătăți din sloganul „PSD-PNL, aceeași mizerie”, strigat de hipsterii din Piața Victoriei. Ar fi o trădare a propriului electorat? Unii ar zice că da.

USR a fost mai întâi USB, Uniunea Salvați Bucureștiul, adică proiectul unor oameni din afara politicii, grupați în jurul candidatului la Primăria Capitalei, Nicușor Dan. Deci, oameni din afara politicii care au zis „gata, nu se mai poate cu Lumea Veche care ne-a dus la dezastru și trebuie să construim o Lume Nouă, curată și bazată pe competență”.

În 2016, Nicușor Dan nu a câștigat primăria, dar a primit atât de multe voturi încât și-a transformat proiectul politic într-unul național. Pe principiul sănătos că dacă sunt atât de mulți oameni în București care s-au săturat de Lumea Veche, atunci sigur există mai mulți în toată țara care suferă de aceeași problemă: vor să aibă un cuvânt de spus, dar simt că nu-i reprezintă nimeni.

Și proiectul a mers mai departe și fără Nicușor Dan. Și a funcționat cu Dan Barna din ce în ce mai bine, atâta vreme cât strada i-a ținut spatele. Acum datele problemei s-au schimbat.

Dacă nu era clar de ce refuză USR intrarea la guvernare, a spus-o chiar Dan Barna, președintele partidului, în înregistrarea publicată miercuri seară de RISE Project:

„Dacă intrăm acum la guvernare pur și simplu ne asociem și validăm PNL. De asta nu trebuie să cerem, nu știu, un minister, două-trei PNL-ului, pentru că ne vor da orice. Dacă intrăm cu ei la guvernare și-i validăm, înseamnă pentru ei raiul pe pământ. Marea lor chinuială era cum să atragem USR-ul (…)Prefer să rămână Guvernul Dăncilă încă trei luni decât să se întoarcă din nou PSD cu Ponta și Tăriceanu vioara întâi”.

Pe de o parte, argumentele lui Dan Barna sunt legitime. Partidul anti-sistem vrea să continue lupta, căderea PSD nu e decât o victorie de etapă. Există însă un amănunt important. Acum nu mai e nimeni care să dea ordonanțe de grațiere și amnistie, să modifice codurile penale. Dragnea cel ticălos este la pușcărie, iar Viorica Dăncilă, premierul de care râdea tot internetul, se pregătește să se întoarcă la Videle.

Cine mai ține ridicată tensiunea în societate?

Parțial de asta se ocupă Andrei Caramitru. În ciuda disconfortului evident pe care-l încearcă unii membri USR și PLUS, Andrei Caramitru rămâne cea mai vizibilă voce a alianței „anti-sistem”. Rolul lui este să-și țină votanții în stare de alertă. Să nu-i lase să uite că USR-PLUS se află într-un război permanent cu vechea clasă politică. E o luptă „care pe care, ori ei, ori noi”.

Strategia e clară, nu știm dacă e și eficientă. Nu poți să nu te întrebi până unde poți să întinzi lupta de gherilă fără riscul de a deveni ridicol.

Ce-i drept, PNL nu e partidul-lumină al politicii românești. Nici Iohannis vreun președinte genial. România are enorm de multe probleme, baronii locali sunt la locul lor, incompetența statului și sărăcia tot acolo. Dar cu astfel de probleme se luptă de obicei din interior, nu de pe margine.

Unii dintre liderii cei mai vizibili ai USR-PLUS, Cioloș, Ghinea, Clotilde Armand și alții, s-au dovedit pragmatici și s-au dus la Bruxelles, la Parlamentul European. Alții vor să fie pragmatici aici și au cerut intrarea la guvernare. Majoritatea nu a fost însă de acord cu ei și a mers pe mâna lui Dan Barna- Andrei Caramitru: totul sau nimic.

Ca o paranteză, având în vedere investigația RISE Project în legătură cu afacerile lui Dan Barna, foarte proastă s-a dovedit strategia de apărare aleasă. Eu dacă aș fi Dan Barna, supărat fiind că RISE a selectat numai proiectele eșuate, aș face un bine electoratului meu și aș publica lista proiectelor de succes din banii europeni, unde firma mea a făcut consultanță. Sau măcar câteva exemple. Adică m-aș apăra cu date concrete, nu cu vorbe goale.

Așa aș arăta că eu, Dan Barna, sunt altfel decât oamenii „sistemului” cu care nu vreau deloc să am de-a face.