Manifest anti-lehamite. Sictirul nu e cool

Conversii, blugii skinny si castile colorate au un concurent puternic printre tineri: lehamitea. Tot mai multor tineri inteligenti, sofisticati si informati li se rupe de alegeri. Starea de lehamite si dispret fata de clasa politica s-a instalat comod, indusa de sloganul anului 2012 – „Toate partidele, aceeasi mizerie”. E comod, e la moda, aduce like-uri pe Facebook si priviri admirative in birourile racoroase si aseptice din corporatii. Dar lehamitea nu e gratis, ea se plateste scump. Cu vieti si cariere distruse.

In anii ’90, ei, fostii comunisti, ajutati de fratii securisti, au vrut sa confiste tara. Atunci au inceput sa distruga ce mai era de distrus din sanatate, educatie, justitie. Au acaparat posturile-cheie din care se distribuie banii, onorurile, viata. Dar tinerii de-atunci nu au stat degeaba: au facut ce-au putut in Piata Universitatii si la mitinguri-mamut.

In ’96 s-a intimplat prima bresa in sistem. Au urmat reveniri ale Sistemului corupt, apoi lupte zdravene in politica, justitie si media. Multi dintre tinerii anilor ’90 au emigrat, sufocati de Sistemul care le refuza egalitatea de sanse in viata si-i privilegia pe cei corupti. Le-au urmat cei plecati in anii 2000, multi dintre ei membri ai elitelor profesionale, o pierdere uriasa pentru noi, cei ramasi.

De fiecare data, Sistemul a avut aliati de nadejde, vorba unui clasic in viata. Tot ce vrea Sistemul corupt e sa va fie lehamite. Va vrea indepartati de politica, exilati in lungi discutii incheiate cu constatarea unei stari generale de alienare. Va vrea cu castile bine indesate pe urechi, surzi si dezinteresati de treburile Cetatii.

Pentru asta sint folosite zeci de stratageme ascunse sub manipulari de manual. A inceput in 2012, cind toate partidele au fost declarate in strada egale in ce priveste mizeria dinauntrul lor. A continuat cu campanii sofisticate de presa si de manipulare pe retelele sociale, toate avind acelasi interes: sa va scirbeasca si mai mult, sa va arate ca nu mai exista solutii viabile.

Or, lucrurile nu stau chiar asa. Nu toate partidele sint la fel, asta e prima constatare. Sigur ca toate partidele au facut greseli uriase, au cazut in patima populismului, si-au ignorat votantii. Dar intre ele exista diferente.

Unele partide au incercat sa impiedice lupta anti-coruptie, altele au lasat-o libera, chiar si scrisnind din dinti. Unele s-au dovedit mai nocive in ultimii ani, altele au incercat sa stopeze initiative dezastruoase. Unele partide au vrut sa puna sub semnul intrebarii directiile mari ale Romaniei – NATO si UE, altele s-au tinut corect pe aceste directii.

Unele partide au aratat ca nu vor decit sa-si tina electoratul pauperizat si dependent de redistribuirea resurselor de catre stat, altele au incercat sa privilegieze initiativa privata. Unele partide au mimat reforma, altele au incercat sa o faca, asa cum s-au priceput. Ce le-a iesit? Vom putea vedea la vot. Dar nu putem pune semnul egal intre ele.

E foarte posibil ca cetatenilor anti-partide sa nu le fie suficiente cele de mai sus. Ei au si optiunea independentilor. Multi dintre ei sint produse reale al societatii civile, care au facut lucruri concrete, palpabile in comunitatile lor. Sigur ca si aici putem gasi umbre-n soare: ca au discursuri prea radicale sau prea moi, ca nu au experienta. Dar ei sint o optiune reala pentru votantii scirbiti de partide.

Optiuni exista. E un sofism sa spui ca toti sint la fel pina cind nu-i votezi si nu-i vezi la lucru. Cred ca e paguboasa respingerea in bloc a candidatilor doar pentru ca asa-i la moda, pentru admiratia prietenilor si a colegilor de corporatie. Mergi la vot, nu merge cu trendul. Voteaza, nu posta statusuri pline de spleen, ca spleen-ul nu se potriveste cu Bucurestiul.

Nu ne permitem luxul de a nu vota. Un vot in minus al vostru, al celor educati, al celor sofisticati, al celor informati, inseamna un vot in plus pentru cei ne-educati, pentru cei ne-informati, pentru cei ne-sofisticati.

Ce pierdeti daca nu votati? Ce pierdeti prin absenteism? Posibilitatea de a-i vedea la lucru, de a-i testa. E ca la cumpararea conversilor: de unde sa stii care model e mai bun pina nu incerci? O non-decizie e mai proasta decit orice decizie.

Sub presiunea voastra au inceput citeva reforme importanta. De frica voastra au instalat un guvern care abia a inceput sa urneasca lucrurile in sanatate, la fondurile europene si, cu forcepsul, la educatie. Opriti-va din votat si se vor opri si ei din reformat, ca partidele stiu acum doar de sanctiunea votului si-a strazii.

Stiu ca lehamitea e mare. Credeti-ma ca stiu, de 19 ani fac meseria asta si zi de zi vad mizerii peste mizerii facute de politicieni, mizerii pe linga care filmele lui Puiu si Mungiu par scrise de scenaristi in pana de imaginatie. Dar nu-mi permit luxul sa ma acresc. In acesti 19 ani am vazut cum tara a mers inainte sub presiunea voastra, a celor informati, educati si sofisticati. Nu e momentul sa va opriti din votat doar pentru ca e la moda.