Manifestatiile n-au fost nici pasnice, nici violente. Au fost repetitie generala

In lipsa unor concluzii politice mai certe (refuz sa ma ocup de politica aici, dar si daca m-as ocupa, tot nu le-as avea), ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii, Piata Unirii si celelalte locuri in ultimele zile e un soi de repetitie generala pentru modul cum va functiona media in acest an electoral si, probabil, si dupa el. Cateva simptome si concluzii le stim de pe acum:

Media traditionala se comporta pur si simplu dezgustator. Vizibil dezgustator, dincolo de analize si alte evaluari mai fine. Orice om cu un coeficient de inteligenta normal, nepolarizat politic, nu poate fi decat scarbit de tentativele de a trage spuza pe turta fiecaruia pe care le vedem in aceste zile. Pe televiziuni, singurul lucru care-ti mai ramane de facut e montajul cu telecomanda: daca toata lumea da acelasi live cu alti trancanitori ascusi sub ￯ferestre￯, in studio, zapezi de la un post la altul ca sa vezi daca insul din imagini e ultras sau hipster, in felul in care Caragiale lua la rand gazetele ca sa-si formeze o opinie despre un miting, in secolul al XIX-lea. Mizeria si tampenia din studiourile TV are, apropo, un corespondent si pe hartie sau internet. Celelalte canale media clasice nu sunt ferite de boala.

Dincolo de asta, intamplarile din pietele ultimelor zile au pentru cei de-acasa aerul unui balet ireal, al unei mizanscene sau repetitii pentru ceva din cauza modului cum media le filtreaza/fictionalizeaza/alimenteaza/inhiba. O camera care transmite live permanent, cum au avut Stirileprotv.ro, e o indicatie mult mai clara despre starea de spirit punctuala dintr-un anume loc, fata de shake-ul cu ultras sau, dimpotriva, cu batrani agresati pe care ni-l serveste cutare sau cutare televiziune.

Cea mai inteligenta si incapatoare piata (as zice forum, daca n-ar fi perceput ca message board) e in aceste zile Facebook. Nu mai stiu cine ironiza prezenta pe retelele sociale in aceste zile: de ce nu iesim in strada ca sa „facem ceva”?

Sa facem ce, sa aruncam cu pavele si molotoave? Ceea ce se intampla in strada are de-a face mai putin decat am putea crede, desi are, cu politica in sensul de mers al lucrurilor, succesiune a evenimentelor. E adevarat, manifestantii sunt vizibili, palpabili pentru putere si politicieni. Care, posibil, vor avea un dram de frica/ezitare atunci cand va fi vorba de sfruntari executive si legislative ca povestea cu sanatatea. Asta e a lor, a celor din strada. Dar cam atat, fiindca in rest, cainii latra, caravana trece.

In schimb, coagularea unui mare numar de persoane si rudimentele unui program politic par a tine de retelele sociale si in general de Web 2.0. Vom vedea in urmatoarele zile daca va fi asa.

Facebook e cel mai bun ziar, televiziune etc. Inteligenta colectiva, atata cata e, functioneaza ca un mecanism de selectie foarte bun intr-o situatie in care canalele clasice (TV, print, internet) ascund informatia valida intr-un morman de gunoi politic. Pe Facebook am gasit de exemplu imagini care se inscriu in marea traditie a fotojurnalismului, de la Cartier-Bresson incoace: Bogdan Dinca, Vlad Ilas, George Calin, Dan Popescu. Si, desigur, mecanismul de triere nu functioneaza numai in materie de foto. N-o sa gasiti pe el discutii interminabile si tentative de a lua in serios balbaielile lui Crin Antonescu, la fel cum prestatia lui Boc va putea provoca un gen de indignare care nu se gaseste la TV.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Iulian Comanescu.