Manolescu pentru Președinte al Scriitorilor: "Cel mai alarmant fenomen din toate constă în rarefierea spiritului critic, care este sita, ciurul, fără de care grâul nu se poate alege de neghină"
Nicolae Manolescu vs Dan Lungu sună competiția deschisă pentru poziția supremă în fruntea Uniunii Scriitorilor. Nicolae Manolescu vorbește în prezentul interviu despre un bilanț pozitiv al mandatelor sale. Reflectarea negativă este doar vina mediei virtuale. Manolescu vede adevărata problemă în altă parte. În post-adevăr: „forma letală a absenței spiritului critic, din societate, ca și din artă; un exemplu tragi-comic din societățile actuale, din România cu asupra de măsură. Incapacitatea cronică a cetățenilor de a face alegerile corecte.”CLICK pentru programul candidaților și detalii privind alegerile 2018.Citiți și interviul cu Dan Lungu, publicat săptămâna trecută, de Perspektiva.
Uniunii i s-a fabricat cu vreo doi ani în urmă o astfel de problemă care nu are nicio legătură cu activitatea sau cu modul ei de funcționare
Reporter: Care sunt realele probleme ale Uniunii Scriitorilor din România?
Nicolae Manolescu: Mă tem că te-aș plictisi vorbindu-ți despre „realele probleme” ale USR. Dacă ții neapărat, îți pot spune câteva. Probleme majore, îndeosebi de ordin financiar, au existat în anii de criză generală. Au fost depășite, nu fără eforturi și sacrificii.
USR a reușit să iasă cu bine din impas fără datorii. Din contra, în urma unor procese câștigate, are și acum de încasat de la datornicii ei o sumă importantă. În tot acest timp, USR și-a urmat programele din fonduri proprii și mai ales din sponsorizări. Singurele beneficiare de subvenție bugetară sunt nouă dintre publicațiile aflate sub egida USR. Constat din întrebările pe care mi le pui că pleci mai des urechea la problemele „fabricate” decât la cele „reale”. Iată: Uniunii i s-a fabricat cu vreo doi ani în urmă o astfel de problemă care nu are nicio legătură cu activitatea sau cu modul ei de funcționare. E vorba de cele peste 100 de procese pe care un grup de scriitori, foști membri USR sau nemembri, între 10 și 20, ni le-au intentat. Dovadă „temeinicia” lor, le-au pierdut pe toate, multe deja cu sentință definitivă. Ce-ar mai fi de spus?
Nu există nicio luptă pentru putere în USR. Este tot o problemă fabricată.
Reporter: Cum vedeti conflictele din Uniunea Scriitorilor? Este lupta pentru Putere de vina sau “utopiile” fiecarui grup în conflict?
Nicolae Manolescu: Nu există nicio luptă pentru putere în USR. Este tot o problemă fabricată. De către cine? De către presă!
Un fost coleg al nostru, cel care a declanșat șirul de procese și „scandalul” din presă, a început prin a contesta, nu după 30 de zile, cum cere legea, ci după doi ani și jumătate, alegerile desfășurate în 2013, în conformitate cu un Statut la redactarea căruia participase și (atenție!) pe baza căruia candidase el însuși la președinția USR. Frustrat de înfrângere, s-a gândit să obțină președinția pe cale judiciară. A continuat prin a pretinde că două Adunări Generale ale USR, din 2016 și 2017, ar fi ales o nouă conducere. Doar că ambele AG, cu o participare infimă, cum am menționat, au fost declarate nule prin sentințe definitive, recunoscîndu-se totodată că USR are o conducere statutar aleasă în 2013. Ceea ce nu l-a împiedicat să organizeze o a treia AG, în 2018, cu același număr infim de persoane, aflată pe rolul instanței. Ce răspuns crezi că va primi?
Poate că îți va răspunde Teodorescu, președintele autointitulat al ilegalei USR, pierzător și plătitor de daune
Reporter: Ce-i trebuie grupului Iaru-Teodorescu acest conflict?
Nicolae Manolescu: Întreabă-i pe ei! Poate că îți va răspunde Teodorescu, președintele autointitulat al ilegalei USR, pierzător și plătitor de daune, ca urmare a deciziilor instanțelor! Cu toate aceste decizii judecărești, Teodorescu a mers atât de departe în încredințarea lui că este președinte al USR, încât a semnat o adresă către executorul judecătoresc prin care solicita, în numele USR, firește, să fie exonerat de amenda la care îl obligase instanța!
Nu mai da curs tuturor balivernelor din presă
Reporter: Se vorbeste despre o “imagine publică bună, întinerită in schimbul unui dezechilibru generațional” ( din programul Dan Lungu). Manolescu-Vosganian sunt depasiti de situatie?
Nicolae Manolescu: Site-ul USR îți oferă răspuns în legătură cu tot ce actuala conducere a făcut. Nu puține lucruri. Dacă vei dori cu adevărat să știi, nu mai da curs tuturor balivernelor din presa scrisă, media sau de pe internet, și informează-te de la sursă. E sfatul meu de bătrân depășit!
Valoarea operei lui Teodorescu sau Iaru nu e în chestie
Reporter: Cum de valori totusi ale literaturii romane se bat in acest fel? Manolescu, Iaru, Teodorescu sunt scriitori de istoria literaturii, de premii, de manuale.
Nicolae Manolescu: Valoarea operei lui Teodorescu sau Iaru nu e în chestie. Ei s-au autoexclus din USR, de bună voie și nesiliți de nimeni, convocând alegeri nestatutare și devenind președinte și, respectiv, vicepreședinte al unei ficțiuni ilegale.
Scriitorul este un bun de patrimoniu al unei națiuni, trebuind respectat de societate și onorat moral și material după cuviință
Reporter: Cat de nasol este sa fii scriitor in Romania? Drepturi autor reduse, lipsa venituri. Scriitorul este vazut ca un coate-goale in tara lui. De ce-i nevoie de el?
Nicolae Manolescu: Ultimele două întrebări se află în contradicție: sau scriitorul e un coate-goale (fie și văzut de alții) sau e un privilegiat. Eu cred că nu e nici una, nici alta.
Scriitorul este un bun de patrimoniu al unei națiuni, trebuind respectat de societate și onorat moral și material după cuviință. Ceea ce USR încearcă să facă de 110 ani câți au trecut de la înființarea Societății Scriitorilor Români și, în 2019, 70 de ani de când se numește Uniunea Scriitorilor din România.
Clasa politică este la nivelul aceleia din regimul comunist, atât sub raport profesional, cât și sub raport cultural, ba chiar inferioară sub raport moral
Reporter: Cum este Peisajul politic?
Nicolae Manolescu: Peisajul politic e absolut îngrozitor: cu excepțiile de rigoare, clasa politică este la nivelul aceleia din regimul comunist, atât sub raport profesional, cât și sub raport cultural, ba chiar inferioară sub raport moral; al treilea guvern PSD-ALDE e probabil cel mai incompetent din istoria României moderne (și în acest caz, cu două sau trei excepții); idem, pentru parlament, care seamănă binișor, prin jocurile de hazard ale majorității, cu Marea Adunare Națională; politicile se bazează pe promisiuni nesustenabile, care, în loc să construiască, dizolvă ce a mai rămas din staul de drept, bulversând ca niciodată întreaga societate și dând naștere unor iluzii uriașe; interesul personal poartă fesul general ș.a.m.d.
Marile personalități sunt sufocate de valul uriaș al imposturii și veleitarismului
Reporter: Peisajul literar?
Nicolae Manolescu: E anost din cauza lipsei de dezbateri veritabile, înlocuite de certuri on-line între bisericuțe literare efemere; marile personalități sunt sufocate de valul uriaș al imposturii și veleitarismului; operele valoroase aparțin generațiilor vechi (60 și 80) și într-o măsură nesemnificativă generației noi (2000); internetul și televiziunile cultivă exclusiv divertismentul în defavoarea artei adevărate; cel mai alarmant fenomen din toate constă în rarefierea spiritului critic, care este sita, ciurul, fără de care grâul nu se poate alege de neghină.
Reporter: Post adevarul?
Nicolae Manolescu: Cred că am răspuns implicit la întrebarea referitoare la post-adevăr. Din punctul meu de vedere, post-adevărul e forma letală a absenței spiritului critic, din societate, ca și din artă; un exemplu tragi-comic din societățile actuale, din România cu asupra de măsură, este incapacitatea cronică a cetățenilor de a face alegerile corecte, așa dar paradoxul votului, „beneficiar” al manipulărilor cele mai grosolane care profită de ușurința cu care cetățenii își iau propriile dorințe sau frustrări drept criteriu de realitate și se lasă amăgiți precum sălbaticii din trecutul istoric de mărgelele oferite de colonialiști.
În cuvântul rostit cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa la Universitatea din București, cuvânt publicat de mine în România literară, Vaċlav Havel spunea că biruința comunismului pe treisferturi din planetă s-a datorat felului în care a speculat iluziile maselor populare. Ceea ce mă uimește pe mine astăzi este că nu ne-am lecuit de a paria pe iluzii sentimentale în detrimentul adevărului. Epoca post-adevăr nu datează așa dar de ieri, de azi: e creația leninismului sau mussolinismului în secolul XX, pe care democrațiile din secolul XXI o îmbrățișează în mod iresponsabil.
Iată și interviul cu Dan Lungu, principalul contracandidat al lui Nicolae Manolescu.
Cine este Nicolae Manolescu
Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963. Debutează cu cronica literară în Gazeta literară. Devine cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. În primii ani după Revoluție s-a implicat în activitatea politică, fiind conducătorul PAC și senator al României. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO.
Cele mai importante cărți publicate: 1966 – Lecturi infidele 1968 – Metamorfozele poeziei 1970 – Contradicția lui Maiorescu 1971 – 1988 – Teme 1976 – Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, monografie critică 1976 – Sadoveanu sau utopia cărții 1980 – 1983 – Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc 2008 – Istoria critică a literaturii române, Ed. Paralela 45, 2008