Marea praduiala. Cum pregateste PSD o noua criza economica
O ineptie spusa incruntat e tot o ineptie. E vorba despre celebra fraza spusa vineri de premierul Mihai Tudose, care a anuntat ca randamentul pilonului 1 de pensii e mai bun decit randamentul pilonului 2. De ce insa a riscat un om care are notiunile economice de baza sa se faca de ris? Raspunsul la aceasta intrebare e esential pentru a intelege situatia Romaniei: PSD a pierdut controlul propriilor instrumente, a adus finantele tarii intr-o situatie catastrofala si e pe cale sa o arunce intr-o criza similara cu cea din 2009-2010.
Executia bugetara pe primele sapte luni arata un tablou deprimant. Cheltuielile statului cu salariile, pensiile si asistenta sociala au crescut dramatic, iar investitiile nu exista practic. Si asta intr-un an cu crestere economica majora, adusa toata de sectorul privat. Un sector privat caruia statul nu ii intoarce nimic sub forma de investitii in infrastructura, ci incepe sa-i ia tot mai mult din avint: a marit salariul minim, reintroduce supra-acciza la carburanti, ba mai vrea si distrugerea partiala a pilonului 2 de pensii, adica ancora in viitor pentru milioane de salariati.
Acesta e contextul in care Mihai Tudose a riscat sa se faca de ris vineri, cind a debitat ineptia economica despre randamentele celor doi piloni de pensii. In zadar a venit precizarea de simbata; non-sensul economic a demonstrat ca guvernul e disperat dupa bani. E disperat sa acopere gaura imensa de la pilonul 1, care va creste exponential dupa ce talentata doamna Vasilescu, sfatuita de Liviu Dragnea si Darius Valcov, va produce noua lege a pensiilor in aceasta toamna.
La fel ca si legea salarizarii bugetarilor, legea pensiilor va duce la cresterea sumelor pe care guvernul le va plati an de an. PSD nu-si permite sa scada salarii si pensii, iar programul de guvernare promite cresterea lor. Acelasi PSD care a produs in ultimii ani aparitia unor dezechilibre majore in bugetul de pensii, reintroducind pensiile speciale si posibilitatea cumularii pensiei cu salariul de la stat. Boc le taiase pe amindoua si lasase bugetul de pensii intr-un echilibru sanatos pentru Guvern, caruia ii permitea sa se concentreze pe investitii.
Dezechilibrul din finantele publice creste exponential cu fiecare masura promisa de Dragnea, calculata de Valcov, codificata in lege de Lia Olgura Vasilescu, votata de PSD-ALDE si implementata de premierul ascultator de la Palatul Victoria, fie ca-l cheama Grindeanu, fie ca-l cheama Tudose.
Iar bugetul de stat se secatuieste tot mai tare, supus urmatoarelor forte, strins legate intre ele: promisiuni electorale fara acoperire, investitii cu zero valoare adaugata dar cu dedicatie pentru baroni si supervizate de Sevil Shhaideh, scaderea incasarilor cauzata de cresterea exponentiala a evaziunii fiscale sub obladuirea unui Fisc care joaca politic. La toate se adauga lipsa oricarei reforme reale in economie, in guvernanta companiilor de stat, in rindul sectorului public. Zero apetenta pentru schimbarea mecanismelor care merg prost.
Tudose intelege perfect situatia, dar nu are nici un instrument politic prin care sa se opuna vointei sefului de la partid. E obligat sa intre in hora fluierata de Dragnea si sa rezolve problema. O face in stilul PSD: pregateste noi lovituri pentru sistemul privat, cum am explicat mai sus.
Toate acestea sint masuri pro-ciclice, asa cum le denumesc economistii. Adica masuri care, in momente de crestere economica, duc la slabirea echilibrelor bugetare si cresterea nesabuita a cheltuielilor. Masuri care fac ca aparitia unei crize economice sa prinda economia slabita si fara resurse de echilibrare. Exact asa s-a intimplat in perioada premergatoare crizei din 2009-2010, cind guvernele Tariceanu si Boc 1 au deschis larg bugetul pentru pomeni electorale inainte de alegerile parlamentare din 2008 si prezidentiale din 2009. Criza a prins Romania cu salarii de bugetari si pensii marite, cu explozia numarului de bugetari si cu investitii minime in lucrari de infrastructura care sa permita decolarea economiei. Va suna cunoscut? Sintem in acelasi punct.
Un cuvint in plus despre investitii. Vedem de la inceputul anului o inertie uluitoare a guvernelor PSD in acest domeniu. Nici un mare proiect nu a inceput, ba unele sint luate de la capat cu studii de fezabilitate si cercetari inutile. Nici macar fondurile europene nu sint atrase, cum e cazul fondurilor pentru IT. La fel si in cazul mult-clamatelor investitii militare: de opt luni vedem doar memorandumuri si declaratii cu zero efect juridic si financiar, de au inceput deja si potentialii investitori sa priceapa ca sint dusi cu vorba. Pentru ca intentia guvernului a fost de la bun inceput sa anunte investitii, dar sa faca tot posibilul pentru a nu cheltui efectiv banii. Pentru ca de cei 2% din PIB e nevoie in alta parte: sa acopere promisiunile electorale dezastruoase ale PSD.
2017 nu e doar un an (inca unul) irosit pentru dezvoltarea Romaniei. E un an care pune bazele crizei ce va veni. Un an in care, prin legea salarizarii bugetarilor si legea pensiilo se vor crea dezechilibre atit de mari pe termen lung, incit vor fi greu, daca nu imposibil de remediar de vreun alt guvern. Consecintele sint incalculabile: o tara fara investitii, fara infrastructura, nu va avea nici o sansa sa ajunga la convergenta cu media UE. O tara in care frustrarile categoriei active vor creste tot mai mult, facindu-i pe multi dintre membrii acestui segment social tot mai lovit sa plece in masa dintr-o tara care ii uraste.
INTERVIURILE HotNews.ro