Marele teatru al rupturii PSD-PNL. Alegeri inutile?

Confruntarea între PSD și PNL din aceste luni este doar un teatru politic. Zecile de milioane care se vor cheltui în campanie din bugetul de stat nu se vor duce, via partide, într-un spectacol democratic, nu vor hrăni pluralismul și competiția între programe politice. Nu. Toți banii se duc spre sterilizarea presei și pentru acoperirea inutilă al unei adevăr pe care îl știm cu toții: regimul nostru politic a fost treptat golit de sens democratic, scrie într-un articol pe Contributors.ro, profesorul de științe politice Alexandru Gussi.

Ultimele luni ale anului super-electoral puteau fi prilejul unui spectacol politico-mediatic demn de o competiție parlamentară și prezidențială rară, doar o dată la 20 de ani coincid cele două tipuri de alegeri naționale. Miza e și ea rară: patru ani fără alegeri. În condiții normale am fi vorbit de o perioadă în care se pot face reformele amânate mult timp. Ce reforme? Ar trebui să aflăm din dezbaterile politice din timpul campaniei electorale.

Nu va fi cazul. Din păcate, aceste luni vor fi prilejul mimării unei lupte pe viață și pe moarte între partide, care nu vor face decât să-și prelungească alianța, în cazul PSD și PNL, eventual UDMR, sau neputința, în cazul AUR și USR.

Acum un an se vorbea despre liste comune PSD-PNL și un candidat comun la prezidențiale. S-a ajuns însă la concluzia că e suficientă struțo-cămila neconstituțională a comasării localelor cu europarlamentarele, plus lista comună la acestea din urmă ca prefață la teatrul de acum. PSDNL și-a spus: guvernăm împreună până în ultimul moment, dar în campanie e musai să ne certăm ca să ne mobilizăm baza electorală! 

Ne mirăm de calitatea candidaților la prezidențiale, dar acum cinci ani pe primele trei locuri aveam trei persoane la fel de neinspirate ca acum: Iohannis, Dăncilă (cadoul PSD pentru șeful statului), plus candidatul USR al cărui nume l-au uitat cam toți.

Anul acesta prezidențialele sunt relativ mai competitive, dar rolul lor în a împărți puterea va fi mai mic ca în trecut.

PSD pare asigurat că-și va proiecta fără probleme președintele în turul doi. Calendarul electoral îl favorizează pe Marcel Ciolacu. Existența teoretică a scenariului negru, ratarea calificării în turul doi sau un scor foarte prost în turul unu, ar trage în jos semnificativ scorul PSD de la parlamentare. Acest risc va avea darul de a mobiliza PSD-ul în integralitatea lui încă de la turul unu al prezidențialelor. Plăcând de la sondaje și de la dinamica PNL, AUR și USR, putem spune că PSD va câștiga clar parlamentarele și, după aproape 25 de ani, poate spera chiar să câștige și prezidențialele. 

Un Ciolacu președinte ar oferi un mare șlem PSD-ului care va putea să guverneze cu cine va vrea, dar îi va alege probabil tot pe liberali. În scenariul cel mai negativ pentru cele două partide, poate fi cooptat și UDMR-ul. 

Scenariile în cazul unui alt câștigător al prezidențialelor se deschid minim. Simion poate intra în turul doi, dar nu poate câștiga. Un președinte Ciucă sau chiar Geoană ar guverna tot cu PSD și PNL. Rămâne varianta Lasconi. Intrarea acesteia în turul doi ar da o primă semnificativă USR-ului la parlamentare. Dar, chiar dacă Lasconi va câștiga, tot nu se vede cum ar putea avea o majoritate non-PSD în condițiile în care un USR sus ar presupune și un PNL net mai jos. O Lasconi președintă poate aduce USR la guvernare, dar nu va avea forța lui Traian Băsescu din decembrie 2004 ca să construiască o coaliție fără PSD. 

Cine ar fi prim-ministru în cazul acestui ultim scenariu, singurul în care PSD ar fi aparent dezavantajat? Răspunsul este pentru unii surprinzător: foarte probabil tot președintele PSD, deci actualul prim-ministru! Mecanismul suspendării președintelui, cu infamele precedente 2007 și 2012, face ca până și un șef de stat non-PSD să fie nevoit să numească un prim-ministru al câștigătorului alegerilor parlamentare, care, dacă ne luăm după sondaje, va fi la distanță PSD. Numai dacă  PNL și USR s-ar fi aliat preelectoral situația ar fi diferită.

Sigur că improbabile schimbări de candidați, de alianțe sau scandaluri pot schimba aritmetica probabilă. Dar, luând în considerare și mari marje de eroare ale sondajelor, aritmetica parlamentară e greu să fie alta.

PSD și PNL, pentru a merge la sigur, aveau totuși nevoie de actualul teatru politic. Care agravează modul nedemocratic în care au programat toate rândurile de alegeri: locale, prezidențiale, parlamentare.

Zecile de milioane care se vor cheltui în campanie din bugetul de stat nu se vor duce, via partide, într-un spectacol democratic, nu vor hrăni pluralismul și competiția între programe politice. Nu. Toți banii se duc spre sterilizarea presei și pentru acoperirea inutilă al unei adevăr pe care îl știm cu toții: regimul nostru politic a fost treptat golit de sens democratic. 

O culme a fost atinsă atunci când o Curtea Constituțională ne-a spus nu numai că ordonanța de urgență dată pentru organizarea alegerilor era constituțională, dar și că era necesară pentru buna desfășurare alegerilor. Abuzul a devenit astfel o necesitate democratică! A doua culme a sfidării a venit atunci când s-a ales data parlamentarelor între cele două tururi ale prezidențialelor, plus stabilirea lor în weekend-ul cu Sf. Andrei și Ziua Națională, în speranța unei participări mai reduse, mai ales în mediul urban. Totul pentru mobilizarea partidului, niciun compromis pentru păstrarea unei minime respectabilității civice!

Politicieni fără rușine care, după ce s-au înhăitat în această sfidare a unei minime culturi democratice, interpretează acum rolul unei confruntări la baionetă. Pentru a ocupa scena. Pentru ca, având complicitatea mass-media, totul să se reducă la o alegere între cei doi protagoniști ai acestui trist spectacol.

Imagologic era nevoie de un țap ispășitor al acestei mari imposturi. Acesta s-a auto-propus fără să știe: președintele Iohannis avea oricum o popularitate minimă.  Nimeni nu pierde la concursul: cine dă mai tare cu piatra în Iohannis? Un concurs menit să credibilizeze azi PSD, dar mai ales spectacolul rupturii PSD-PNL. Teoretic e un concurs la care se pot înscrie mâine și liberalii care, dacă citim știri pe surse, s-ar putea rupe în ceasul al 25-lea de președinte. Dar cine-i mai poate lua în serios?  – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro