Mărturisire emoționantă a unei cunoscute scriitoare după apariția noului ei roman: „Mint oamenii de un an și jumătate”

Începutul toamnei înseamnă sezonul literar și, de cele mai multe ori, acesta este însoțit de lansarea unei noi cărți de Amélie Nothomb. Anul acesta nu face excepție, apreciata scriitoarea belgiană revenind pe 20 august cu „Tant mieux”, un roman aflat undeva între ficțiune și realitate, care aduce un omagiu mamei sale ce a decedat anul trecut, relatează La Libre.

Întotdeauna în negru, întotdeauna elegantă, întotdeauna cu chipul străbătut de o pată de ruj roșu-sângeriu, întotdeauna amabilă, întotdeauna fascinantă: Amélie Nothomb, o descrie Le Soir. „Sunt copleșită de scrisori. Într-o zi, mă vor găsi îngropată sub kilograme de hârtie”, a declarat ea pentru publicația franceză.

În fiecare dimineață, după cele 4 ore pe care le dedică scrisului între 04:00-08:00, când se simte cel mai productivă, petrece jumătate de oră în micul ei birou pentru a citi și răspunde corespondenței. Dar mărturisește că nu reușește ajungă niciodată la zi cu ea, atât de multe scrisori primește.

Iar în lunile următoare, după publicarea noului ei roman, numărul lor va crește probabil și mai mult.

Amélie Nothomb descrie „un șoc teribil”

„Această carte este o carte despre mama mea. Se pare că mama mea a murit pe 11 februarie 2024, iar acesta a fost, evident, un șoc teribil pentru mine…”, afirmă scriitoarea în vârstă de 58 de ani, care și-a pierdut tatăl cu 4 ani înainte și căruia i-a adus un tribut prin romanul ei „Premier sang” (Primul sânge).

Pierderea mamei pe care a admirat-o atât de mult a fost și mai dureroasă.

„De un an și jumătate mint oamenii care mă întreabă: «Ce mai face mama ta?». Le spun: «O, foarte bine!»”, a dezvăluit ea într-un interviu separat pentru presa franceză. „Mi-e rușine și îmi cer scuze tuturor celor pe care i-am mințit, dar nu a fost chiar din perversitate… ”.

„Simt că îmi fac un ‘coming out’, un ‘coming out’ de orfană, pentru că încă nu îndrăznisem să spun că mama mea a murit”, a continuat ea, folosind în limba engleză termenul cunoscut în comunitatea LGBT pentru a face referire la dezvăluirea orientării sexuale.

Un omagiu literar emoționant

În „Tant mieux”, Nothomb urmărește viața Adriennei, o fetiță de patru ani, lăsată pentru o vară în grija bunicii sale materne. Această figură autoritară și crudă o obligă, printre altele, să își înghită vărsătura după un mic dejun forțat cu hering. În această atmosferă sufocantă, Adrienne nu găsește altă scăpare decât într-un fel de mantră, repetată ca o formulă magică: „Tant mieux” (cu atât mai bine), scrie revista Entrevue.

Acest „cu atât mai bine” devine rapid o armă mentală pentru a face față violenței copilăriei. Tot ceea ce doare sau înspăimântă este absorbit în această mantră, care se transformă într-un instrument de rezistență, de supraviețuire, dar și, paradoxal, de speranță.

Abia pe măsură ce paginile se succed e dezvăluit că povestea Adriennei este, de fapt, un portret ficționalizat pentru mama sa, Astrid Nothomb.

Pe măsură ce povestea avansează, indiciile se adună. Copilăria dificilă a Adriennei, relația ei ambivalentă cu o mamă iubitoare, dar instabilă, adolescența marcată de tăceri – toate culminează cu o revelație la finalul romanului: „Tant mieux” nu este ficțiune pură.