Masa critica de motive pentru o demisie

Am inceput sa ne obisnuim cam prea repede cu marii penali atarnati cu disperare de functie pana aproape de ziua condamnarii, de ajunge statul in situatia sa-si trimita marimile in puscarie direct din jiltul puterii. Premierul Victor Ponta, de pilda, a dat din nou cu subsemanatul la DNA intre o vizita la Cotroceni pe tema codului fiscal si o sedinta de guvern la Palatul Victoria. Cu naturaletea binecunoscuta, Ponta a mai tras o minciuna dupa intalnirea cu procurorii, sustinand ca nu exista prejudiciu, incerand sa manipuleze opinia publica prezentand in apararea sa opinia separata a expertului angajat de Sova. Presa si opinia publica par cumva sleite de nesimtirea cosmica defiland zilnic pe sub nasul ei si asteapta, cumva resemnate, sa plece singura.

Or, nesimtirea se caracterizeaza tocmai prin lipsa oricarei urme de constiinta, de absenta trasaririi in fata unei culpe mai mari sau mai mici. Cu atat mai mult nu trebuie sa se astepte cineva ca nesimtirea cosmica sa plece, rusinata, de una singura. Ce l-ar putea determina asadar pe Victor Ponta sa demisioneze, cata vreme pare decis sa se agate cu orice pret de scaun iar publicul arata amorf, sastisit, resemnat?

In paranteza fie spus, se cramponeaza de putere din mai multe motive: daca renunta de buna voie la functia de premier ajunge un mare nimeni in partid. Nu-l lasa, apoi, sa predea butoanele guvernarii marile grupuri de interese din jurul lui, in special retelele din energie. Noii baieti destepti au gasit in Ponta papusa buna de manevrat. In fine, nu pleaca pentru ca asa l-au invatat maestri si superiorii lui, ca in lumea asta dura orice abandon inseamna moarte sigura. Si inca ceva: de regula denuntatorii prind curaj cand nu se mai tem de cei aflati la putere. Asa s-a intamplat cu aproape toti. Ramasita de procuror din Ponta intelege atata lucru.

Dar oricat de bine pare sa reziste azi, oricat de stapanire de sine afiseaza cand sfideaza bunul simt si o tara intreaga refuzand sa demisioneze in ciuda situatiei cumplite in care pune Romania si prestigiul functiei de premier, atat in interiorul, cat si in afara, Victor Ponta se indreapta implacabil catre esafod. Un cumul de factori va scurta cat de curand agonia premierului.

Cel mai important eveniment va fi inevitabila trimitere in judecata. Lui Victor Ponta i s-a prezentat raportul de expertiza iar de aici pana la rechizitoriu mai este un pas mic. Mai poate trage putin de timp formuland, el sau Sova, obiectii la raport, insa nu mai poate amana prea mult momentul. Pana la inceperea sesiunii parlamentare de toama sau in tot cazul putin dupa, Ponta are toate sansele sa fie trimis in judecata pentru fals, spalare de bani, complicitate la evaziune fiscala.

Si, care-i problema, vor spune unii, pe buna dreptate. Daca dupa toate episoadele rusinoase de pana acum nu s-a intamplat nimic, de ce s-ar sinchisi ca dosarul sau ajunge pe masa judecatorilor? El nu, poate nici opinia publica, dar partidul se confrunta deja cu o mare problema. PSD si presedintele lui interimar, Liviu Dragnea, se apropie vertigions de anul electoral 2016 cu un mare bolovan legat de gat.

Acest bolovan nu doar ca atarna tot mai greu, dar pare decis sa scufunde dupa el tot partidul in zbaterile sale de a ramane pe linia de plutire. Sunt destui pesedisti care privesc ingroziti spirala populismului in care aruncat Ponta o tara intreaga in speranta ca asta il va ajuta cumva, acum sau pe viitor. Unii lideri PSD vad in ce face premierul in aceste zile tactica pamantului parjolit dar care risca sa-i prajeasca si pe ei.

Liviu Dragnea nu-si permite sa intre in campania electorala, sa intocmeasca liste cu candidati avand la guvern un premier care-i submineaza orice demers. Dragnea insusi se afla in pozitia de a afla un verdict in dosarul referendumul peste cateva luni. Cum arata, totusi, un partid cu un premier trimis in judecata si cu un presedinte-interimar condamnat in prima instanta? Ce credibilitate interna si externa mai poate revendica? Pe unde scoate camasa Dragnea daca premierul sustinut de partidul sau incaseaza o prima condamnare undeva prin primavara anului viitor, adica in plina campanie?

Apoi, promisiunile facute bugetarilor, cresterile salariale spectaculoase, genereaza asteptari uriase pe care actualul partid de guvernament nu doar ca nu le va putea onora prea usor, dar vor ruina tara daca vor trebui aplicate la pachet cu reducerile masive de taxe. Daca se va intampla asa, PSD va plati ani de zile o factura grea, pe care Victor Ponta o incarca acum fara discernamant: nota de plata a populismului desantat duce inevitabil spre faliment. A se revedea cazul Greciei.

Un alt moment important il reprezinta sesiunea extraordinara avand ca tema adoptarea Codului Fiscal. Orice modificare in Parlament a taierilor de taxe sustinute de guvern, orice virgula schimbata menita sa puna frana dezmatului promis de Ponta sunt tot atatea lovituri aplicate autoritatii premierului, cat i-a mai ramas. Un Cod Fiscal modificat echivaleaza cu o noua infrangere pentru premier, dupa votarea lui MRU la SIE.

In fine, nu cred ca Victor Ponta mai poate evita o demisie in urmoarele zile, cel mult saptamani. Pe langa toate motivele de mai sus, poate ii vor exploda si altele in fata. Nu se stie niciodata cine ce a vorbit in alte dosare. Apoi, dosarul cumnatului avanseaza, si de acolo pot aparea teoretic surprize.

In concluzie, daca nu opinia publica, partidul va forta demisia premierului Ponta in urmatoarea perioada, inainte de se prabusi de tot sub greutatea nesimtirii unui singur om. Pare greu de crezut ca PNL va mai apuca sa depuna motiunea de cenzura, desi Ponta a mai promis inainte de vacanta ca pleaca si s-a intors complet razgandit. Exista, asadar, si varianta ca nesimtirea sa lupte pana la capat, adica pana in 2016 cum a anuntat dupa revenirea din vacanta. Ar fi un dezastru pentru noi toti.

Daca PSD va trece in opozitie si PNL va prelua puterea in caz ca Ponta totusi va demisiona, asta-i cu totul alt subiect, chiar mai complicat decat eliberarea tarii din prizonieratul nesimtirii.