Mesaj de Valentines pentru Romania

Dragă domnişoară, (mai ai mult până la statutul de doamnă),

M-am gândit să-ţi scriu aceste rânduri, acum de ziua în care bărbaţii îşi exprimă sentimentele pentru femeile din viaţa lor. De-a lungul timpului am trecut prin toate stările posibile alături de tine : fericire, frustrare, încăpăţânare, uitare, lamentare, dor, trădare. Am dorit sa fug cât mai departe de tine, însă de fiecare dată m-am întors, habar n-am din ce motive, deşi m-am simţit trădat, minţit şi folosit. Poate sunt masochist, cum spunea cineva. Poate suntem toţi masochişti ?! Mă întreb-oare cine are nevoie mai mult de celălalt ? Nu pot să răspund la întrebare. Probabil voi pleca din nou, însă sunt convins că mă voi întoarce de fiecare dată şi nu pot explica de ce !? Deşi sunt dezamăgit de comportamentul tău, există ceva care mă atrage tot timpul la tine. De multe ori te-am asimilat unei piţipoance, care miroase a transpiraţie, se rujează, se parfumează şi iese la mall. Altă dată, te-am văzut la jazz la Gărâna şi atunci mi-ai plăcut, erai în cisme de cauciuc şi miroseai a munte. Sunt diferenţe mari de atitudine şi asta mă cam bulversează. Oamenii, în general se sperie de tine, din cauza atitudinii pe care o ai câteodată. Deşi eşti o domnişoară, născută după 89, ai moştenit trăsăturile şi obiceiurile din perioada de dinainte, din păcate uitând de bunicii şi străbunicii tăi. Şi educaţia pe care ai primit-o în primii ani, lasă de dorit, de multe ori mă gândesc că nu ai nici cei şapte ani de acasă. Şi culmea, cu toate astea, eu îţi scriu un mesaj de Valentines Day. Ce ciudat !

Nu înteleg multe din deciziile pe care le-ai luat, de-a lungul timpului. Poate ai fost influenţată de-a lungul timpului, de oameni care nu ţi-au vrut binele, poate te-ai încrezut prea mult în oameni vicleni care au vrut să profite de tine. Acum eşti majoră şi se pare că faci aceleaşi greşeli. Credeam ca femeile se maturizează mai repede, însă se pare că nu este şi cazul tău. Eşti încă haotică şi instabilă, puerilă şi indecisă. Mi-e greu să înteleg câteodată ce vrei sau ce gândeşti. Nu ai nişte obiective clare şi nu ştiu spre ce te îndrepţi. Problema e că nici nu înţeleg ce vrei de la mine şi de ce mă amesteci şi pe mine în toată nebuloasa asta. Când ai devenit majoră, în 2007, m-am gândit că lucrurile o să se schimbe, că ţi-ai făcut alte prietene şi că o să înveţi de la ele. Am fost euforic în 2007, deşi nu eram lângă tine, să simt această bucurie, pe care ţi-a făcut-o bătrâna doamnă, Europa. Mă gândeam că alături de ea şi de celelalte noi prietene, o să îţi fie mai uşor şi că ai multe de învăţat de la ele, că o să te schimbi radical în bine, că o să fii mai decentă, mai inteligentă, o sa devii o doamnă, cu stil, cu clasă. M-am înşelat. Te comporţi la fel ca înainte de a împlinii 18 ani, ca înainte de 2007. Nu te-ai maturizat deloc, ba dimpotrivă, în unele chestii te comporţi ca şi înainte de 89. Şi totuşi eu am răbdare cu tine şi sunt optimist. Mă atrage ceva la tine, care mă face să sper. Poate sunt îndrăgostit şi nu-mi dau seama ?! Dar mi-aş dori să văd ceva şi din partea ta. Adică ai dezamăgit atât de mulţi oameni, încât ar trebui să faci ceva pentru ei, să le demonstrezi că îţi pasă de ei. Pentru că ei sunt cei care contează şi pe care ar trebui să te sprijini. Ceilalţi, care spun că au grijă de tine sunt doar nişte demagogi, care au profitat de tine şi care încearcă să te folosească. Mă mir că nu ţi-ai dat seama până acum !?

Am fost cu tine la teatru, şi mi-a plăcut. Am ieşit în parc şi am citit împreună. Am mers la munte şi ne-am cărat cu bicicleta. Îmi place de tine când eşti aşa. De multe ori însă, asculţi manele la maxim, în maşini scumpe, mănânci seminţe pe stradă sau ţipi şi înjuri isterică la oamenii din jur. De multe ori am auzit că te-ai dus pe la alte prietene pe care ţi le-ai făcut în 2007, şi le-ai furat din poşetă mici chestii, ceea ce a dus la un fel de excludere de-a ta din cercul lor de prietene. În sensul că, acum, eşti privită mai cu atenţie şi că nu te bucuri de valul acela de căldură, pe care ţi l-au arătat în 2007. De aceea mi-e frică câteodată de tine şi de ce poţi să arăţi. Ca să fug, nu e o soluţie. O să încerc să te iau mai des la teatru să ascultăm muzică bună să citim, încercâd să te fac să înţelegi că nu e bine ce vezi la televizor şi că nu alea sunt modelele de urmat. De asemenea o să încerc să mă întâlnesc pe la Bruxelles cu prietenele tale mai noi şi o să le rog să te ajute, să ne împărtăşească din experienţa lor şi să ne arate ce au făcut ele de au ajuns distinse doamne. Va fi destul de greu, însă cred că şi tu îţi doreşti acelaşi lucru, doar că eşti prea bulversată să realizezi asta. Există în tine, bunătate, candoare, înţelegere, altruism, frumuseţe şi de aceea meriţi să fii iubită şi meriţi ca lumea să se zbată pentru tine, meriţi să ţi se ofere ce e mai bun. Trebuie însă, ca şi tu să îţi doreşti asta !

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro