Mi-am tot certat copilul că chiulește de la ore. Apoi mi-am dat seama că primii care lipsesc sunt profesorii
- Ileana Mirescu
Nu știu ce se întâmplă la liceu cu elevii, profesorii și părinții. De trei ani, de când fiica mea a intrat la liceu, am impresia că prezența la școală este opțională, atât pentru cei din bănci, cât și pentru cei care ar trebui să stea la catedră. Aud atât de des ”nu a venit profu’/profa” sau ”azi nu am făcut nimic” încât am senzația că timp de patru ani copiii pierd zeci de ore nefăcând nimic la școală.
Nu scriu acest text ca să mă plâng, chiar dacă tonul este unul de revoltă. Îl scriu pentru că nu înțeleg ce se întâmplă și aș vrea să știu dacă rezonează și alți părinți sau suntem noi un caz aparte. Simt că ne învârtim într-un cerc vicios: unii profesorii vin doar ocazional la ore, iar elevii, la rândul lor, chiulesc.
Din lac în puț
Copilul a făcut clasele a IX-a și a X-a la un liceu de cartier cu pretenții puțin peste medie. Nu se preda mai nimic și deseori se întâmpla ca profesorii să nu vină la ore. Directorul mergea prin cancelarie și îi aducea în clasă, iar acest lucru se întâmpla cel mai frecvent vara. În clase nu erau aparate de aer condiționat. În cancelarie, da.
Pentru că voiam ceva mai mult pentru copilul meu, am decis să dea examen pentru a se transfera la un liceu de prestigiu. Aveam speranța că acolo profesorii sunt implicați și dornici să împărtășească din cunoștințele lor. Copilul s-a transferat, dar situația este la fel.
Citește continuarea articolului AICI.
