Mic eseu despre democratie

Democratia nu functioneaza de la sine. In societatile moarte, democratia genereaza frustrari intr-o mare de indiferenta. Cine crede ca merge la vot o data la 4 – 5 ani pentru a-si alege salvatorii natiunii – niste supereroi care vor face totul fara nici o contributie din partea lor – se afla inca in zorii civilizatiei politice. Timp de 25 de ani, deci vreme de un sfert de secol, democratia romaneasca a functionat in salturi si a murit repede dupa fiecare zvacnire.

Cetatenii s-au trezit din patru in patru ani pentru a-si schimba conducatorii – sau tatucul – apoi au adormit la loc. Din acest motiv, o mica nomenclatura – formata din 50, sa zicem 100 de oameni, s-a tot rotit pe functii. Unii si aceiasi, la nesfarsit.

Acest lucru s-a intamplat deoarece nimeni nu le-a cerut socoteala conducatorilor dupa momentul votului. Cu totii au asteptat ca salavatorii natiunii, super-eroii amintiti mai sus, sa faca minunile promise, nu conteaza cum si cu cine.

Asa s-a ajuns – dupa 25 de ani – intr-un punct mort, la neincredere in virtutile democratiei. Am auzit cu totii tot mai des lamentari de tipul: nu votez deoarece oricum nu pot schimba nimic; nu mai intereseaza alegerile deoarece se schimba doar niste hoti cu alti hoti; votul nu conteaza.

Votul din 16 noiembrie a infrant aceasta mentalitate fatalista. A fost nevoie de un abuz masiv al statului impotriva propriilor cetateni pentru a-i face constienti, in cele din urma, de puterea lor. Schimbarea structurii alegatorilor, dezvoltarea generatiei Facebook – daca vreti o generatie eliberata din prizonieratul televiziunilor – a facut posibila mobilizarea rapida in apararea unei cauze.

Primele semne ale trezirii societatii s-au vazut totusi mai devreme, la protestele din 2012 si cele din toamna lui 2013 impotriva proiectului Rosia Montana. Toate acestea ne-au aratat ceva simplu: nimic nu e castigat definitiv fara implicare continua.

Cand cei din jur va intreaba: o sa fie mai bine cu noul presedinte? Raspunsul corect este: nu, daca nu veti face tot ce tine de voi astfel incat sa fie mai bun decat cel de dinaintea lui, astfel incat sa nu mai ajungem in situatia de a inlocui o camarila cu alta.

Democratia este puternica numai daca ne batem cu totii pentru ea in fiecare zi. Tot ce s-a castigat in ultimii ani cu eforturi uriase – de pilda, o justitie eliberata de control politic si puternica – se poate pierde peste noapte.

Nu avem doar de pastrat, ci si de schimbat in profuzime. Ne trebuie noi legi electorale, o noua clasa politica. Actuala a expirat si nu poate fi schimbata decat largind baza de recurtare in afara partidelor existente. Pentru asta, trebuie liberalizata piata politica, spart monopolul partidelor osificate in rau. Sa nu uitam de votul electronic/prin corespondenta/anticipat.

Mai avem o urgenta: sa scoatem statul din secolul 19. Intreaga administratie functioneaza cu tone de hartii, cu postalionul, cu stampile si zeci de semnaturi pe o hartie si plati cash in epoca internetului. Aici, in intestinele acestei administratii kafkiene, prafuite, netransparente, excesiv birocratizate si ineficiente se scurg banii, timpul si nervii nostri, aici infloreste si ne macina coruptia.

Daca nu va deveni urgenta, ecartul dintre Romania si tarile occidentale se va mari periculos in urmatorii ani. Vom balti la marginea lumii civilizate, uitati in timp.

Aceste birocratii infernale nu se vor schimba niciodata fara presiune uriasa din partea noastra, a tuturor. Administratiile cat mai inepte reprezinta rezervoarele partidelor de facut bani, vandut functii, rasplatit clientela etc.

Aici trebuie intrat cu aruncatorul de flacari, altfel ne prabusim cu totul. Prapastia dintre progresul tehnologic si modul de functionare al administratiei – ca in secolul 19 – este uriasa si de neacceptat. Nu este suficient de azi incolo sa ne indignam in gol. Sa cerem zi de zi partidelor de la putere, presedintelui ales sa faca o prioritate din debirocratizare, informatizare si aducerea administratiei in epoca noastra.

Si, desigur, curatarea partidelor. Ne-am saturat de figurilor lor ponosite, de incompetenti sau gargaragii de televiziune. Sa caute figuri noi, oameni competenti si integri.

Daca noi vom sta cu mainile in san, nu asteptati minuni. Valul civic ridicat de o suita de agresiuni din partea partidului-stat ne ofera sansa sa obtinem reforme mereau amanate de toate partidele. Ar fi pacat sa nu profitam din plin de aceasta poarta deschisa odata la un sfert de secol.

Vedem ca politicienii au facut cativa pasi inapoi, speriati de furia strazii si sub presiunea opiniei publice, dar vor incerca sa-si recupereze statutul de atotputernici, care nu dau socoteala decat eventual o data la patru ani, de indata de in jurul lor se va instala iarsi indiferenta.

Or, nu cred ca ne mai putem permite astazi indiferenta. Democratia, pana la urma, nu este decat asa cum o definea unul din marii ei teoreticieni: in sine, nu inseamna nimic bun in mod special, ci doar un mijloc de a evita tirania. Este, poate, un sistem politic imperfect, nimic nu se intampla repede intr-o democratie. Dar stim deja: este cel mai bun sistem pe care omenirea l-a inventat pana azi, chiar si pentru o tara imprevizibila ca Romania.

Nota:O versiune a acestui text a fost prezentata la o dezbatere organizata de EFOR despre Codul Electoral si reforma administratiei Electorale.