Minority SafePack între teorii conspiraționiste și adevăr

Rareori răspund la atacuri politice, mai ales la cele de sorginte conspiraționistă, având în spate teorii construite în laboratoare ale căror interes este greu de deslușit. Astfel de articole au apărut constant în diverse publicații despre Inițiativa Cetățenească Europeana Minority SafePack. Este evident că autorii acestor știri și opinii nu sunt deloc interesați într-un dialog real între majoritatea română și minoritatea maghiară din România, la fel cum nu sunt interesați de o apropiere între România și Ungaria. Mai mult, ei nu au nicio legătură cu procesul de integrarea europeană care prin apărarea drepturilor fundamentale și a valorilor europene capătă garanții din ce în ce mai concrete.

Țin să le mulțumesc și pe această cale colegiilor mei din Parlamentul European, membri ai delegației USR-PLUS pentru votul lor de susținere, majoritatea delegației a înțeles că dubla măsură de a vorbi una acasă și alta la Bruxelles, de a sprijini unele minorități, dar a respinge aspirațiile altora nu poate continua la nesfârșit. În contextul acestei teme apreciez inclusiv votul de abținere de bun simț al majorității colegilor europarlamentari din România.

Adevărul în ceea ce privește sprijinul covârșitor acordat de Parlamentul European inițiativei cetățenești Minority Safe Pack nu are nicio legătură cu fake news-urile promovate cu insistență în ultimii ani de divere publicații online din România.

Despre Minority SafePack

Este adevărat că inițiativa a luat naștere în Ardeal, în cadrul UDMR, dar, încă din 2012, al doilea partener, a fost Partidul Popular Sud Tirolez SVP al vorbitorilor de limbă germană și ladină din Nordul Italiei, urmat de Uniunea Federativă a Naționalităților Europene FUEN, al cărui președinte sunt numai din 2016.

Merită să fie enumerați membri comitetului de inițiativă pentru că toți au fost, la vremea demarării inițiativei, politicieni care proveneau din comunități ale minorităților, dar aveau o poziție importantă în statul lor sau în cadrul instituțiilor internaționale, omeni care au chibzuit intens înainte de a-și alătura numele grupului de inițiatori: Hans Heinrich Hansen (la vremea respectivă președinte al FUEN și fost președinte al Organizației Germanilor din Danemarca), Karl Heinz Lambertz (fost șef al Guvernului Germanofonilor din Belgia, între timp președinte al Comitetul European al Regiunilor și senator pe viață al Belgiei), Valentin Inzko (diplomat de carieră din Austria, înalt comisar ONU în Bosnia-Herțegovina, președinte al celei mai mari organizații a slovenilor din Austria), Luis Durnwalder (fost Guvernator al regiunii Tirolul de Sud), Anke Spoorendonk (la vremea respectivă ministru al afacerilor europene din Guvernul Landului Schleswig-Holstein, din partea danezilor din Germania), Hunor Kelemen (din partea UDMR).

Despre FUEN

Vertebra principală a FUEN sunt minoritățile naționale recunoscute în Germania și comunitățile germane din Europa din Dania până în Urali. În total, 103 organizații ale minorităților din 35 de state europene fac parte din FUEN, toate deciziile privind MSPI au fost luate în cadru democratic, cu suportul unanim al membrilor.

Guvernul Ungariei sprijină și financiar FUEN, după ce Germania prin Ministerul Federal de Interne sprijină, de asemenea, proiecte concrete ale organizației umbrelă a minorităților, alături de Danemarca. De asemenea, numeroase regiuni sau landuri europene sprijină financiar și într-un mod total transparent FUEN.

Despre sprijinul european

Susținerea Parlamentului European pentru această inițiativă a venit, practic, după ce un lungi șir de parlamente naționale și guverne ale statelor membre și-au exprimat sprijinul.

Parlamentul landului Schleswig-Holstein a fost printre primii care a votat în unanimitate pentru susținerea demersului încă de foarte mulți ani. Alte landuri s-au alăturat mai târziu: Brandenburg și Saxonia.Parlamentul Germaniei, Bundestagul a adoptat, de asemenea, o rezoluție de susținere, urmat de Camera Deputaților din Olanda. Astfel de demersuri au început și în Italia și Austria.

Desigur, și Parlamentul Ungariei a adoptat o declarație politică de susținere încă din 2017.

Oficialități guvernamentale ori parlamentare din alte state, precum Belgia, Danemarca, Cehia, Slovenia, Croația, Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia și-au arătat sprijinul pentru inițiativă în mai multe rânduri.

Ar fi o dovadă de totală miopie politică ca cineva să creadă că aceste susțineri instituționale și de stat ar fi fost posibile dacă ar fi existat chiar și cea mai vagă urmă de separatism etnic sau agendă ascunsă așa cum au scris multe publicații din România sau cum au declarat câțiva politicieni din România.

Despre interesul Ungariei

Nu e un secret că Ungaria sprijină această inițiativă. Nu e de mirare: în afara granițelor Ungariei trăiesc milioane de maghiari, iar bunăstarea lor e importantă pentru Ungaria.

Declarația de susținere a Parlamentului Ungariei din 2017 a fost introdusă pe ordinea de zi de minoritățile din Ungaria, printre care și cea română. Moțiunea a fost votată cu sprijinul tuturor partidelor parlamentare, o unitatea națională nemaiîntâlnită pentru un alt subiect, o unitate păstrată și cu ocazia votului din PE. Toți eurodeputații din Ungaria au votat ”pentru”.

Putem să spunem așadar că vorbim de un interes național asumat. Dar nu putem vorbi de interese meschine. Pentru cei care cunosc cât de cât politica internă din Ungaria e evident că partidele și politicienii din opoziție nu ar face jocul lui Viktor Orban, așa cum s-a scris de multe ori în articole publicate în România.

Pentru politicienii români, în loc de o rezistență constantă împotriva preocupării și susținerii comunităților maghiare din țările vecine de către Ungaria acțiunile Budapestei ar trebui să dea de gândit României pentru realizarea unei strategii de susținere reale a minorităților române din țările vecine. FUEN și eu personal am fi cu siguranță parteneri în acest demers.

Despre interesele României

România are o „poziție consolidată” în ceea ce privește MSPI. Doar că această poziție nu a fost luată într-un cadru de reprezentare politică. Poate unii își mai amintesc de vara anului 2014, când Hunor Kelemen a renunțat la poziția de vicepremier și de ministru al culturii. Atunci a intrat România într-un proces intentat de inițiatorii MSPI – printre care și Kelemen – împotriva Comisiei Europene la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Acest subiect nu a fost discutat la ședințele de guvern și nici la întrunirile coaliției de guvernământ, iar ministrul de externe de atunci, Titus Corlățean, vorbea despre o poziție consolidată a României pe subiectul MSPI. Nici acum nu se știe cine a luat de fapt această poziție consolidată, care însă a reapărut de mai multe ori în diferite articole deghizată în adevăr absolut. Statul român a ajuns în două procese împotriva MSPI și le-a pierdut pe ambele. Diplomații din MAE – demni de obiective mai utile – umblă și acum prin holurile CE încercând denigrarea inițiativei cu aceleași teze conspiraționiste. Nu reușesc să deslușesc nici astăzi rostul acestui demers ce contravine în totalitate imaginii pe care România dorește s-o afișeze pe bună dreptate: apărător al democrației, și promotor al unei agende pro-Europene.

Ce conține MSPI?

Pe scurt, MSPI este un pachet de propuneri legislative care conține următoarele: o recomandare UE pentru protejarea și promovarea diversității culturale și lingvistice; finanțarea de programe pentru micile comunități lingvistice; crearea unui Centru al diversității lingvistice; includerea protejării minorităților naționale și promovării diversității culturale și lingvistice în obiectivele fondurilor regionale de dezvoltare ale UE; studii privind valoarea adăugată pe care o aduc minoritățile societăților noastre și Europei; armonizarea egalității în cazul minorităților apatride e.g. Romii; o singură lege europeană privind drepturile de autor, astfel încât să se poată beneficia de servicii și difuzarea programelor în limba maternă; libertatea furnizării de servicii și recepționării conținutului audiovizual în regiunile locuite de minorități.

Ce nu conține MSPI?

În MSPI nu vorbim de drepturi comunitare, nici deȚinutul Secuiesc și nici de autonomie. De ce? Nu pentru că nu am dori, dar pentru că nu ar avea rost. Ne place sau nu, tratatele Uniunii Europene sunt foarte clare în această privință.

În schimb, în afară de obiectivele citate, în inițiativă am dori ca Uniunea Europeană să faciliteze schimbul de bune practici în protecția minorităților între statele membre. Acest lucru ar fi benefic și pentru România, care are astfel de practici care merită să fie preluate de alte state, cum ar fi de pildă reprezentativitatea minorităților în Parlament. Pe de altă parte, are și de învățat în această privință.

Despre atacurile personale

Nu sunt un agent al lui Viktor Orban sau al Ungariei. Sunt maghiar din România, născut și crescut la Târgu-Mureș, membru UDMR, europarlamentar și președintele FUEN. În 2013 am fost ales vicepreședinte al FUEN, în 2016 am fost ales președinte, reales la congresul din 2019. În această calitate am fost coordonatorul strategiei pentru inițiativa cetățenească.

Între anii 2009-2018 am lucrat în Parlamentul European alături de europarlamentarii UDMR. În 2018 am fost angajat de Antall József Tudásközpont, consultant pe teme legate de drepturile minorităților, pe baza competențelor mele în acest domeniu.

În Parlamentul European nu am fost trimis de Budapesta, ci ales pe lista UDMR, care a primit aproape 500.000 de voturi în mai 2019. Susținerea MSPI în PE a fost principala mea promisiune electorală, oamenii m-au votat ca să reprezint această cauză în forurile europene. Asta am făcut și până acum și asta am să fac în continuare.

În Parlamentul European, printre altele sunt raportor responsabil cu inițiativele cetățenești europene, datorită faptului că sunt printre foarte putini eurodeputați experți în acest domeniu. Această responsabilitate nu este incompatibilă cu funcțiile politice sau din societatea civilă pe care le îndeplinesc în continuare.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro