Miscarea lui Traian Basescu

Acum se intelege mai bine ce s-a intamplat cu Traian Basescu in ultimele saptamani, de la interviul acordat postului Digi 24, in data de 4 iulie, cand a declansat un atac frontal la premierul Victor Ponta. Apropiatii sai au pus atunci in discutie actul de coabitare. De atunci si pana azi, s-a tot marit distanta intre presedinte si guvern. Presedintele Basescu a intors cateva legi importante la Parlament, criticile si ironiile la adresa premierului Ponta s-au amplificat. Totul a culminat cu iesirea de luni, 22 iulie, cand presedintele Basescu a trimis guvernul Ponta iarasi in corzi. L-a acuzat ca risca la CFR Marfa o privatizare de tip Oltchim si i-a reprosat relatia ineficienta cu UE.

Au existat si alte semne care prevesteau o schimbare radicala de ton la Cotroceni. Pe 2 iulie, presedintele Basescu a intors in Parlament ordonanta Rompetrol, afacere cu miza mare. Ordonanta se refera la negocierea datoriilor de 600 de milioane de dolari pe care statul roman le are de recuperat de la kazahi. Guvernul Ponta a acceptat o oferta considerata de multi dezavantajoasa: 200 de milioane banii jos, restul promisiuni fara garantii, blana ursului din padure.

Toate sunt teme serioase, ne afecteaza direct si pe termen lung. Mai putea sa taca presedintele Basescu, in numele interesului national, de dragul pacii si stabilitatii? Putea, desigur. Cum s-a abtinut o jumatate de an, cum a inghitit trocul politic la numirea noilor procurori sefi, cum a promulgat fara sa clipeasca ordonanta care mutileaza achizitiile publice, asa cum a girat nenumarate alte balbaieli, decizii proaste ale Executivului si numiri discutabile in posturi cheie putea trece mai departe cu vederea si alte castastrofe mai mici sau mai mari.

Dintr-o data, n-a mai tacut. Subit, s-a trezit din somn. Ce mai spun azi adeptii coabitarii de ieri? E bine ca armonia intre palate se duce de rapa? Cum asa? Coabitarea era ieri solutia perfecta, azi brusc nu mai este? Ieri aveam nevoie de liniste si pace, azi se poate si fara? Cand o mana de oameni tipau ca o coabitare impotriva interesului public nu se justifica, toti ceilalti sustineau orbeste viceversa, adica argumentau ceea ce se dovedeste o prostie evidenta az, la numai sapte luni de la semnarea pactului.

Ce simplu trec unii dintr-o extrema in alta, ce rapid ajung sa-si schimbe principiile si valorile in care chipurile cred, ce usor schimba coabitarea pe razboi! Scurta recapitulare: ordonanta Rompetrol intoarsa in Parlament, atacuri pe teme de politica interna si externa, sah politic la numirea unui ministru, privatizarea CFR Marfa pusa sub un mare semn de intrebare. Gluma se cam ingroasa.

Presedintele sugereaza ca Gruia Stoica nu are bani sa-si achite obligatiile contractuale si umbla pe la banci pentru a face rost de ei. Il invita insistent pe Victor Ponta sa-si asume politic semnarea contractului cu GFR-ul lui Gruia Stoica, obligandu-l sa ramana interimar pana in 23 august, cand anunta daca-l instaleaza sau nu pe Silaghi la transporturi, sugerand ca mai degraba nu.

Invitatia a sunat ca o amenintare: sa vedem daca mai ai curajul sa girezi o privatizare mult laudata care incepe sa semene tot mai mult cu esecul Oltchim! Poate mai sunt si alte detalii, informatii si probe ca vanzarea CFR-ului catre o GFR-ul lui Gruia Stoica, firma care a capusat companie, se va incheia prost. Traian Basescu si-a exprimat temerea ca va trece la taierea vagoanelor pentru a-si finanta astfel investitiile angajate prin contract. Nu suna deloc bine toate aceste avertismente.

Unii se intreaba daca nu cumva loviturile de baros aplicate de Traian Basescu in aparenta intregului Guvern nu-i folosesc de fapt lui Victor Ponta si PSD-ului. Nu cumva s-au inteles? Nu cumva presedintele il ajuta pe Victor Ponta sa-i scoata pe liberali din Guvern? Pana la urma, privatizarea CFR Marfa este opera lui Fenechiu, de nominalizarea lui Silaghi, azi ironizat de Traian Basescu, raspunde Crin Antonescu.

Poate au avut candva o intelegere, poate functioneaza si azi cu sincopele de rigoare. S-a vazut in cazul aducerii lui Omar Hayssam cum premierul a facut tot posibilul, la limita iresponsabilitatii, sa minimalizeze rolul presedinintelui Basescu, singurul care a urmarit tenace ca Hayssam, condamnat la 20 de ani pentru terorism, sa fie adus in tara. In incercarea de a confisca un succes al serviciilor, Ponta a reusit doar sa se faca de ras. Ar fi stupid ca Ponta si Basescu sa planuiasca impreuna scoaterea liberalilor de la guvernare la toamna, dar presedintele submineaza mai tare autoritatea premierului in loc sa puna presiune pe liberali.

In paralel cu torpilarea Guvernului, seful statului a inceput operatiunea de reimprietenire cu poporul, mai intai prin vizite discrete prin tara. Aceste vizite s-au intensificat, au devenit tot mai vizibile, transformandu-se treptat in adevarate bai de multime, cum a fost cea de la sfarsitul saptamanii. Traian Basescu s-a reinserat in spatiul public, topindu-se in peisajul pestrit al Romaniei de dincolo de Bucuresti cu lejeritatea de odinioara, dupa o lunga perioada de absenta cauzata de rezultatele referendumului din vara trecuta. A procedat cu tact, pentru a nu agresa sensibilitatea unui public ostil.

Scopul acestor actiuni este azi ceva mai clar: Traian Basescu se redefineste ca lider al opozitiei. O sugereaza un colaborator mai vechi al presedintelui, Cristian Preda, intr-o postare pe blog pe tema pactului de coabitare: „a fost inteles până acum ca un pact de neagresiune, dar presedintele vrea să-l redefineasca, pentru a fi inteles ca un pact de colaborare în interes public”.

Pana la alegerile europarlamentare a ramas mai putin de un an, urmeaza apoi batalia pentu prezidentiale. Marti, 23 iulie, ar urma sa se inregistreaza oficial Miscarea Populara, cu deputatul Eugen Tomac, transferat de la PDL, pe post de presedinte interimar. Un partid de opozitie lansat intr-o atmosfera de armonie intre presedinte si premier ar fi aratat necredibil din capul locului, cu sanse minuscule de a conta anul viitor.

Inca un detaliu: anuntul Miscarii Populare l-a facut Elena Udrea, intr-un interviu pentru ziarul Adevarul, cu o zi inainte de eveniment. Prin acest anunt, Udrea arata ca stie mai departe cam ce se intampla la Cotroceni, ca joaca mai departe un rol important in viata politica. Vom vedea in ce masura iesirea Elenei Udrea ajuta sau incurca Miscarea Populara.

In fine, redefinirea lui Traian Basescu in relatia cu Guvernul are loc in contextul declansarii atacului la filialele PDL. Miscarea Populara va incerca in mod cert sa se consolideze in teritoriu racoland oameni din filialele ostile lui Vasile Blaga, cum s-a intamplat la Arges. Din acest punct de vedere, intre PDL-ul lui Vasile Blaga si Miscarea Populara a lui Traian Basescu se anunta un nou conflict inevitabil. Greu de crezut ca seful PDL si delfinul sau, Catalin Predoiu, vor asista pasivi la tentativa Miscarii Populare de a destructura PDL in teritoriu.

Ar mai fi ceva despre momentul cam prost ales pentru rebrenduire: vara, concedii. Legea spune insa ca un partid care nu s-a inregistrat cu sase luni inainte de alegeri nu poate participa la scrutin. Europarlamentarele fiind in mai, Miscarea Populara trebuie sa incheie formalitatile de inscriere, contestatii etc, cel tarziu in luna noiembrie.

Ar mai fi apoi un argument in favoarea grabirii lansarii noului partid: se apropie nu doar alegerile, ci si momente tensionate, cu inmultirea protestelor si cresterea presiunii sociale, care ar putea grabi divortul intre PNL si PSD. Traian Basescu are nevoie de un vehicul politic pana atunci si de inchiderea coabitarii pentru a putea naviga in apele tulburi ale vremurilor ce vin.

Probabil ca instinctul politic ii spune ca acum a venit momentul sa intre iarasi in joc.