Miza excluderii lui Geoana din PSD

Pentru Victor Ponta, miza excluderii lui Mircea Geoana din partid este recuperarea autoritatii de lider PSD, subminate metodic de Adrian Nastase si Ion Iliescu. Prin demonstratia sa cam irationala de forta, acest lider politic de 39 de ani, socotit de multi cam imatur pentru o responsabilitate si aspiratii politice atat de mari, vrea sa arate cine e seful. Opunandu-se explicit lui Ponta, Nastase si Iliescu l-au ajutat de fapt, constienti sau nu, deliberat sau nu, sa para mai puternic decat e, sa obtina in sfarsit ceea ce n-a avut niciodata: o imagine de lider autonom, apt sa-i infrunte pe Imparatii partidului.

Daca masura excluderii, propusa duminica de Comisia de Integritate, va fi consfintita luni, orgoliul lui Ponta va fi pe deplin racorit. Frustrarile sale au incoltit a doua zi dupa alegerea in fruntea PSD, in februarie 2010, deoarece partidul identifica in alte personaje sediul adevaratei puteri.

Orgoliul sau pare sa fi explodat cand Mircea Geoana i-a stricat, prin vizita organizata discret si pe cont propriu in America, planurile de a poza, alaturi de Sorin Oprescu si Crin Antonescu, in alesii americanilor, in tripleta fantastica si de a vinde la suprapret aceasta fotografie dupa revenirea in tara.

Insa de luni incolo, dupa executia lui Geoana, Ponta se va simti razbunat. Va avea sentimentul ca s-a facut putina dreptate si ca a repurtat o importanta victorie simbolica, in urma careia toata suflarea pesedista va recunoaste in persoana sa liderul ferm, curajos si coerent, capabil sa-si puna functia in joc de dragul unor principii.

Desi putin probabila, orice rasturnare defavorabila de situatie il va umili iremediabil si va trebui sa-si vada de drum, asa cum a promis. Amenintarea cu demisia suna mai degraba a bluff menit sa-i puna in valoare musculatura proaspat incordata.

Altfel spus, adevaratul razboi dus in aceste zile de Victor Ponta ar fi unul de eliberare, dar nu neaparat de Geoana, ci mai degraba de imaginea de lider necopt, de carlan cum i-ar zice Iliescu sau de impulsiv cum a remarcat Nastase, manevrat de catre cei doi lideri de facto ai PSD. Pare sa fie primul gest semnificativ de razvratire fata de parintii sai politici, o tardiva incercare a papusii de a se scapa de sforile papusarilor. Dar este oare o manifestare reala sau teatru de papusi?

Toate bune si frumoase pana aici, numai ca Victor Ponta si-a inceput actele de vitejie cu cel mai prapadit lup din haita, cum bine observa, in tihna unei duminici, colegul Vlad Mixich. Lupii vaneaza mereu in grup, rareori singuri. Cel mai slab dintre ei, decazutul speciei, sta pandit mereu de pericolul de a fi devorat, la propriu, de partenerii de vanatoare, intr-un act salbatic de canibalism. Or, tocmai cu muribunzii a ales capetenia haitei sa-i masoare fortele.

Ponta isi marcheaza teritoriul muscand demonstrativ dintr-un exemplar infirm. Catre ceilalti lupi puternici care-i dau tarcoale maraie infundat, scheauna indescifrabil. Cand spune despre Iliescu ca este un fel de Richelieu in PSD, adica atent ca nici un lider sa nu capete prea multa putere, nu stim exact daca-l incolteste sau se gudura. Cand zice ca va respecta decizia justitiei daca Nastase va fi condamnat, dar se grabeste sa adauge ca procesele fostului premier sunt politice iarasi nu stim ce vrea de fapt lupul tanar. Musca sau doar latra?

N-am vazut sa-i fi tarat pe senatorul Catalin Voicu sau pe Marian Vanghlie in fata judecatii Comisiei de Integritate si sa-i zboare din partid, cum ar fi meritat. N-a avut curajul sa-l excluda nici macar pe Adrian Severin, desi europarlamentarul PSD fusese vedeta unui monstruos scandal de coruptie la Bruxelles, ci l-a somat zile in sir sa demisioneze.

Mai intai de toate trebuie notat faptul ca in PSD exista o comisie de integritate. Faptul in sine e o surpriza placuta, nu stiam de existenta acestei comisii. N-a prea avut clienti pana la Geoana, desi partidul colcalie de lideri si baroni locali cu dosare penale grele. In treacat fie spus, inclusiv seful Comisiei de Integritate, senatorul Dan Sova, are de explicat la DNA legalitatea unor contracte cu statul.

De ce am crede, asadar, ca Ponta chiar s-a apucat de curatenie in PSD? Ca a iesit, in fine, de sub hipnoza cuplului Nastase&Iliescu?

Una peste alta, Comisia a gasit concentrata in Geoana esenta raului din PSD, desi nu este clar nici pana azi ce i se reproseaza. Ca n-a acceptat rocada cu Titus Corlatean la sefia Senatului? Daca primea oferta de a conduce Comisia de Politica Externa putea ramane? Ca se pregatea sa-si faca un nou partid? Ca schimbase demult haita, cum a insinuat Ponta, care astazi descopera ca Geoana “este o creatie din afara partidului”?

Dar cand ii purta servieta de candidat la presedintie in 2009 nu observase creatura? Si mai comic suna reprosul initial: ca s-a strecurat tiptil in America fara voie de la partid. Cand a vizitat Moscova in secret, tot in particular si tot fara mandat, n-a mai fost, parca, atata deranj in PSD.

Istoria politica va consemna episodul excluderii lui Geoana ca pe inca un moment bizar in viata haotica si perfect imprevizibila a partidelor din Romania. Intreaga sa cariera politica a curs nefiresc. Este poate cel mai bun exemplu de inadecvare. Putea face, poate, o buna figura in diplomatie. In numai zece ani a ars etape ajungand rapid la varful PSD, a pierdut doua siruri de alegeri (Bucurestiul in 2004, prezidentialele in 2009) calcand in strachini cu o candoare care l-a facut pe Iliescu sa-l proclame Prostanac.

Daca astazi ar pierde cu adevarat functia de la Senat n-ar mai fi nimic ca politician. Ar ramane pe drumuri. Exista, asadar, o baza pentru speculatia conform careia puterea l-a racolat pe Geoana exploatandu-i aceasta mare slabiciune: teama de neant.

Prin urmare, de ce nu l-am crede totusi pe Victor Ponta ca Geoana a tradat iarasi din oportunism, la fel ca in 1996, cand i-ar fi scris lui Constantinescu, amenintat fiind de pierderea postului de ambasador la Washington, pentru a-si exprima bucuria ca a scapat de “stafiile trecutului” si de “cancerul democratiei romanesti”.

Soarta sa pare azi cu atat mai stranie cu cat au trecut doar doi ani de cand fostul sef al principalului partid de opozitie, candidat la presedintie, striga prin Ambasada Statelor Unite la Bucuresti de s-a auzit pana in Wikileaks: I am the number one in Romania today. I need a silver bullet!