Moment decisiv: e nevoie de lideri pregătiți și de resurse financiare sau riscăm să rămânem doar spectatori

Evoluțiile geopolitice recente, care au culminat cu mesajele surprinzătoare date la Conferința de la Munchen, au fost un duș rece pentru Europa și, mai ales, pentru țările de la frontiera estică a NATO, scrie economistul Radu Crăciun pe blogul personal. România, care și-a construit întreaga strategie de securitate prin aderarea la NATO și consolidarea unui parteneriat strategic cu SUA, își vede tot planul pe punctul de a se nărui.

Schimbările de strategie ale SUA și, mai ales, mesajele contradictorii ale diferiților lideri americani fac ca viitorul să devină mai incert ca niciodată și să ceară o reevaluare a scenariilor posibile. În noul context, România nu își mai permite să meargă doar pe un singur scenariu de securitate centrat în jurul SUA, ci este obligată să aibă planuri alternative.

Majoritatea ignoră acel element critic fără de care orice proiect, oricât de ambițios sau oportun, nu are nicio șansă să fie realizat: RESURSELE

Din acest motiv, se poate observa deja un val de comentarii, analize și declarații care încearcă să promoveze o multitudine de idei legate de calea pe care România ar trebui să o urmeze. În mod însă paradoxal, majoritatea ignoră acel element critic fără de care orice plan, orice proiect, oricât de ambițios sau oportun, nu are nicio șansă să fie realizat: RESURSELE. Fără asigurarea resurselor, orice plan va rămâne o poveste frumoasă, o utopie, o speranță neconcretizată în veci.

Iar în cazul de față, consider că ar trebui să asigurăm cu prioritate zero două tipuri de resurse, esențiale pentru succesul demersurilor României de a-și promova interesele și de a se proteja: resursa umană și resursele financiare.

Liderii politici trebuie să aibă două calități esențiale: conexiuni personale în lumea politică europeană și americană și …. să vorbească o limbă engleză perfectă, la nivel de nuanțe

Când spun “resursa umană” mă refer în primul rând la profesionalismul celor care se află sau se vor afla în poziții de înaltă responsabilitate în instituțiile statului precum președintele, primul-ministru, miniștrii, conducerea parlamentului, conducerea armatei. Iar acești lideri politici, pentru a promova în mod eficient interesele țării, vor trebui ca, înainte de toate, să aibă două calități esențiale: conexiuni personale în lumea politică europeană și americană și …. să vorbească o limbă engleză, limba internațională a diplomației, perfectă, la nivel de nuanțe.

Viteza cu care se desfășoară lucrurile face ca multe discuții și decizii să se ia mai degrabă în întâlniri informale pe coridoarele puterii, în care conversațiile în limba engleză decurg spontan și fluent între oameni politici sau experți care se cunosc de suficient de multă vreme ca să lase deoparte reținerile protocolare și să abordeze subiectele frontal. Dacă liderii trimiși să reprezinte România în discuțiile formale sau informale care vor urma nu vor avea aceste calități minime, vor fi lăsați în afara discuțiilor sau vor participa la discuții care vor consfinți decizii deja luate în întâlniri informale anterioare.

A doua resursă esențială este resursa financiară. Discuții depre dublarea cheltuielilor de apărare sunt un non-sens pentru o țară cu dezechilibrele bugetare majore pe care le are România. La un deficit de peste 7%, eventuala înlesnire care ar putea fi acordată țărilor UE de a nu contabiliza în limita de deficit de 3% cheltuielile militare este practic irelevantă și lipsită de utilitate. Pentru că problema României nu este una formal-contabilă legată de respectarea limitei de 3%, ci este una de credibilitate pe piețele financiare care sunt din ce în ce mai îngrijorate de abilitatea României de a-și pune finanțele în ordine după derapajul fiscal din 2024.

Din acest motiv, discuțiile legate de creșterea rapidă a bugetului de apărare sunt total nerealiste câtă vreme nu se va asigura o creștere la fel de rapidă a veniturilor bugetare. Orice observator din exterior, prieten sau inamic al României, se va uita amuzat la agitația națională și planurile de creștere a puterii militare în condițiile în care nu există planuri credibile de identificare a unor resurse suplimentare de finanțare. Este de notorietate faptul că România are cele mai scăzute încasări bugetare raportate la PIB din Europa, iar asta a încetat de ceva vreme să mai fie o calitate. Astăzi este o mare vulnerabilitate.

Trebuie abandonat urgent planul de scădere în 7 ani a deficitului bugetar care prelungește agonia bugetului României

Din acest motiv, trebuie abandonat urgent planul de scădere în 7 ani a deficitului bugetar care prelungește agonia bugetului României făcând-o dependentă de finanțările externe. Veniturile bugetare trebuie crescute rapid cu cel puțin 40% printr-o combinație de eliminare a discriminărilor la impozitare, o creștere selectivă și limitată a unor taxe și impozite (taxa unică? TVA?). În același timp, în condițiile actuale, evaziunea fiscală ar trebui să fie pedepsită cu maxima severitate fiind similară cu sabotajul economic și militar al țării. În egală măsură, tăierea cheltuielilor bugetare ar trebui continuată cu mai mult apetit în numeroasele zone în care se produce risipa. Banii pentru bugetul apărării vor trebui să aibă prioritate zero în raport cu orice alt capitol bugetar.

Impactul economic negativ al creșterii taxelor va trebui compensat prin reluarea rapidă a absorbției fondurilor europene, prin renunțarea la piedicile interne politicianiste, care ar trebui să devină derizorii în raport cu interesul național și gravitatea momentelor prin care trecem.

Țările care vor răzbi prin aceste vremuri tulburi nu vor fi acelea care se vor plânge de pe margine că nu sunt suficient de mult băgate în seamă, ci acelea care vor putea asigura rapid resursele necesare pentru a-și consolida poziția internațională: lideri de înaltă calitate și resurse financiare.