Monstrii de apa tulbure (de Ovidiu Nahoi)

Daca mai era nevoie, votul de luni pentru alegerea presedintelui Camerei Deputatilor ne-a demonstrat: parlamentul s-a transformat in cea mai voluminoasa taraba politica a Romaniei.

Totul este de negociat de aici inainte, odata cu estomparea vizibila a culorii ideologice a partidelor romanesti. Ele ne apar din ce in ce mai mult drept organizatii grupate de interese mai mult sau mai putin imediate.

Partidul Democrat este departe de a-si afirma orientarea populara, evoluand mai mult spre un conglomerat avand ca scop sustinerea realegerii lui Traian Basescu (si/sau atragerea profitului maxim de pe urma acestei realegeri).

Partidul National Liberal face eforturi sa-si afirme identitatea – si este sustinut in acest sens de partenerii sai europeni – dar in spatele acestui demers, altfel laudabil, se vede mai mult dorinta de a tine piept atractiei gravitationale exercitate de „planeta Basescu”. Afirmarea identitatii liberale pare acum mai degraba un semn de criza decat o demonstratie de forta.

PSD, cu fateta sa peremista data de prezenta fostilor activisti national-comunisti si cu cea „voiculesciana” data de capacitatea grupului Nastase de a negocia orice cu oricine, se afla in pragul exploziei. Devine clar acum pentru toata lumea ce i-a unit pe acesti oameni: retelele de cumetrii si interese fara vreo legatura cu social-democratia.

Acum, odata musuroiul atins, fiecare scapa cum poate. Si unde poate.Avem, de asemenea, un UDMR mai flexibil ca oricand (unii ar zice mai „romanizat”) si un PRM gata sa voteze alaturi de liberali, democrati si – ptiu, drace! – unguri.

Dupa tot ce s-a intamplat in ultima vreme, un lucru devine clar: votul cu geometrie variabila si compozitie impotriva naturii va constitui regula si nu exceptia. Iar capacitatea de negociere si de compromis va deveni principala calitate care va mai putea tine in viata actuala formula guvernamentala, cel putin dupa raportul de tara din mai.

Situatia se va complica si mai rau in momentul in care grupurile parlamentare ale conservatorilor vor deveni mai puternice prin infuzia de migranti din grupul pesedist al lui Nastase. (Si nu-i exclus ca si fostul presedinte al Camerei sa faca pasul, la un moment dat).

Situatia va face Partidul Conservator incompatibil, moralmente cel putin, cu statutul de formatiune membra a coalitiei de guvernamant. Guvernul Tariceanu sustinut de oamenii lui Nastase ori – culmea! – de Nastase insusi, poate fi o buna gluma politica, dar nu o realitate.

Daca semnalele care ar putea veni dinspre Cotroceni sunt previzibile, e mai greu de intrevazut ce va face in aceasta situatie premierul Tariceanu.

Va opune din nou rezistenta presiunilor prezidentiale, din dorinta de a-si pastra, cu orice pret (cu orice compromis?), o majoritate parlamentara? Sau le va arata usa oamenilor lui Dan Voiculescu, intrand si mai adanc in viermuiala de negocieri si interese reprezentata acum de Parlamentul Romaniei?

Un guvern PNL-PD-UDMR lipsit de majoritate parlamentara poate obtine votul de investitura pentru ca, in afara de PD, nimeni nu vrea alegeri anticipate. Dar fiecare vot va fi negociat la sange si nimeni nu-si poate imagina ce compromisuri vor fi necesare.

Intram intr-o perioada politica extrem de complicata, in care este posibil ca un guvern slab, minoritar sa se afle si mai mult la mana grupurilor de interese. Grupuri cu ramificatii in afaceri, politica si mass-media. Grupuri carora apele tulburi le priesc de minune. Le veti vedea cum vor creste in lunile ce vor veni!