Motivele pentru care tragedia de la Piatra Neamț se poate repeta în oricare alt spital din România. Și de ce creșterea numărului de paturi ATI, invocată aproape zilnic de autorități în pandemie, este imposibilă în spitalele vechi

​Cazul Piatra Neamț arată că infecțiile nosocomiale care bântuie în spitalele românești, despre care s-a vorbit atât de insistent în ultimii ani, nu sunt nici pe departe singurul pericol care pândește în spitalele vechi de 40, 50 de ani sau chiar de peste un secol. Dacă un spital nu mai poate fi conceput acum fără tomograf, RMN, electrocautere în sălile de operație, aparate electrice pentru susținerea funcțiilor vitale în secțiile ATI, instalații de climatizare sau aer condiționat, la momentul construcției acestor clădiri, standardele erau cu totul altele. În plus, într-un moment în care autoritățile promit aproape zilnic creșterea numărului de paturi de Terapie Intensivă, pe fondul pandemiei de coronavirus, medicii consultați de HotNews.ro spun că acest lucru este practic imposibil în spitalele vechi.

După incendiul de la Spitalul Județean Neamț, HotNews.ro a stat de vorbă cu Beatrice Mahler, medic pneumolog, directorul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București (spital COVID) și primul manager de spital din România care a cerut public construcția unei noi clădiri pentru spitalul pe care îl conduce, Bogdan Tănase, medic chirurg și directorul medical al Institutului Oncologic din București și Florin Roșu, medic ATI și șeful secției de Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase din Iași (spital COVID).

Tragedia de la Spitalul Județean Neamț „se poate repeta în oricare alt spital din România”, avertiza ieri Sanitas, cea mai mare federație sindicală din sistemul sanitar. Situații similare celei de la Piatra Neamț „pot avea loc oricând în alte instituții sanitare din România, cauze principale fiind lipsa echipamentelor medicale adecvate, infrastructura tehnică veche, care nu funcționează în parametri normali și suprasolicitarea personalului medical existent.”

„Toate secțiile ATI și toate spitalele din România sunt făcute cu circuite electrice sau cu circuite de gaze medicale extrem de limitative”

Beatrice Mahler, medic pneumolog și managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București, este primul și, până acum, singurul manager de spital din România care a cerut public construirea unei noi clădiri pentru spitalul pe care îl conduce.

Institutul Marius Nasta, cel mai mare spital de boli pulmonare din România și, în prezent, spital COVID, și-a desfășurat activitatea, până în iulie anul acesta, în două sedii. Unul dintre ele – cel din Calea Șerban Vodă, cunoscut ca „Zerlendi” – funcționa într-o clădire veche de aproximativ 130 de ani, care are risc seismic gradul I.

Pe 1 iulie, managerul Institutului Marius Nasta, Beatrice Mahler, a anunțat închiderea sediului Zerlendi, care avea o capacitate de 140 de paturi. Înainte de a închide sediul Zerlendi, Beatrice Mahler a fost primul manager de spital din România care a cerut public construirea unei noi clădiri, deoarece sediul Zerlendi, vechi de 130 de ani, nu mai corespundea standardelor actuale și risca să fie un pericol pentru pacienții veniți din toată țara. Noua clădire ce va fi construită în locul sediului Zerlendi va avea 6 etaje și ar urma să fie gata peste 4 ani, speră managerul Institutului Marius Nasta, Beatrice Mahler, care s-a luptat, în ultimii ani, pentru a obține aprobări și finanțare pentru construcția acestei clădiri.

Beatrice Mahler, managerul Institutului Marius Nasta

Beatrice Mahler a explicat, pentru HotNews.ro, după tragedia de la Spitalul Județean Neamț, că „toate secțiile ATI și toate spitalele din România sunt făcute cu circuite electrice sau cu circuite de gaze medicale care sunt extrem de limitative”.

Din acest motiv, spune managerul Institutului Marius Nasta, nici numărul de paturi în Terapiile Intensive din spitalele vechi nu poate crește peste ceea ce avem în acest moment: „Acest lucru creează riscul de accidente și nu este de dorit ca ceea ce s-a întâmplat la Piatra Neamț să se repete în altă parte. În acest moment, ca urmare a modalității în care sunt construite marea majoritate a spitalelor – pentru că sunt vechi și sunt cu materiale bune, dar pentru anul în care au fost construite – nu pot fi modificate.”

Soluții pentru actuala criză, când în unele zile numărul noilor pacienți cu COVID-19 trece de 10 mii, există, dar acest lucru nu înseamnă suplimentarea numărului de paturi ATI într-un spital vechi, atrage atenția managerul Institutului Marius Nasta: „Ce trebuie să facem în acest moment pentru a răspunde nevoii de asistență medicală este să regândim ideea de spital COVID-19. În acest moment, toate spitalele trebuie să trateze pacienți COVID, din punctul meu de vedere, și să aibă și zonă non-COVID. În acest moment, din păcate, avem cazuri când persoane care ajung în spital sunt asimptomatice pentru COVID, sunt testați în momentul internării și au test negativ, iar după 3-4 zile le apar simptome. Acest lucru ne arată că există o transmitere comunitară intensă – sunt pacienți care vin de acasă, pentru cu totul alte afecțiuni, și ajung să se pozitiveze la COVID în timpul internării. Și aici lucrurile sunt extrem de sensibile, iar respectarea distanțării în saloane și a izolării sunt foarte importante. Practic, aproape toate cazurile care se internează ar trebui să stea oarecum într-o zonă-tampon o perioadă, pentru că nu vrem să avem infecții asociate actului medical de tip COVID în spitale. Dar este un management care se desfășoară extrem de dificil, cel puțin în această perioadă în care în comunitate sunt atât de multe cazuri.”

Majoritatea spitalelor din România, construite la standarde care nu mai sunt valabile

În România nu prea s-au construit spitale în ultimii 30 de ani, ba chiar deloc, amintește medicul chirurg Bogdan Tănase, directorul medical al Institutului Oncologic Alexandru Trestioreanu din București. Bogdan Tănase spune că ultimul mare val de construcții de spitale în România a fost după cutremurul din 1977: „Majoritatea spitalelor care funcționează acum, județene sau de urgență, sunt făcute pe un model tip, după cutremurul din 1977, la standardele, volumele și circuitele care erau valabile la momentul respectiv. În momentul de față, aceste standarde și circuite nu mai sunt valabile. Puterea necesară, electric vorbind, pentru funcționarea unui spital este acum mult mai mare, pentru că sunt mult mai multe echipamente consumatoare de energie electrică.”

„Gândiți-vă că acum 40 de ani poate nici nu existau electrocautere în dotarea blocurilor operatorii, poate nu existau tomografe, nu existau RMN-uri și alte dotări fără de care acum un spital nu se mai poate concepe. Avem nevoie de instalații de aer condiționat, care iarăși au nevoie de curent electric pentru a funcționa. Spitalele nu au fost proiectate să folosească aer condiționat sau climatizare. Cam în punctul acesta suntem”, explică medicul Bogdan Tănase, pentru HotNews.ro.

Medicul Bogdan Tănase

Singura soluție viabilă este construcția de spitale noi, pentru că cele vechi nu pot atinge standardele necesare în acest moment nici măcar cu investiții foarte mari, iar construcția spitalelor regionale promise de ani de zile de autorități ne-ar ajuta foarte mult, spune Bogdan Tănase: „Din păcate, spitalele acestea vechi… Eu nu sunt arhitect proiectant sau inginer, dar cred că o renovare nu face decât să prelungească un lucru care nu funcționează, la momentul acesta. Singura soluție probabil că este construirea de spitale noi. E singura soluție viabilă pentru că spitalele vechi, chiar și cu o investiție mare, nu vor putea atinge standardele necesare la momentul acesta – nu sunt circuite, nu sunt volumele necesare. Asta nu se va schimba, oricare ar fi investiția.”

În ceea ce privește riscul ca o tragedie precum cea de la Piatra Neamț să se repete într-un alt spital, Bogdan Tănase admite că acest risc există și amintește că am mai asistat, în ultimii ani, la incidente similare în spitale: „Vă amintesc că a mai fost un incendiu acum un an de zile în secția ATI a Spitalului de boli cardiovasculare din Iași. Deci lucrurile acestea se întâmplă. A fost și incidentul cu doctorul Beuran la spitalul Floreasca, nu în Terapie Intensivă ci în blocul operator, dar tot legat de curent, de oxigen, de factorii care se regăsesc. Acestea sunt incinte care prin definiție sunt vulnerabile la incendii. Dacă o să căutați o să găsiți cărți despre prevenirea incendiilor în sălile de operații sau în secțiile ATI, pentru că acolo este atmosfera aceasta bogată în oxigen. Dacă s-au întâmplat, probabil că se vor mai întâmpla, nu vreau să fiu profetic. Dar riscul există.”

„Sunt aparate medicale care de 9 luni funcționează fără oprire, se externează un pacient și se internează imediat un alt pacient, iar aparatura nu apucă să fie închisă”

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează o secție de Terapie Intensivă și care sunt eventualele riscuri, am stat de vorbă cu Florin Roșu, medic ATI și șeful secției de Anestezie-Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase din Iași (spital COVID). În prezent, medicul Florin Roșu coordonează și secția exterioară de la Lețcani a Spitalului de Boli Infecţioase din Iași. Secția de la Lețcani este un spital modular COVID.

Pacientul îngrijit în Terapie Intensivă necesită suport suplimentar, „iar aici ne referim atât la medicație, cât și la aparatură, aparatură care îl ajută în menținerea funcțiilor vitale. Aparatura medicală folosită în ATI, pe lângă faptul că este avansată, este și diversificată”, explică medicul Florin Roșu. Așa ajung secțiile de Terapie Intensivă să aibă un volum de aparatură mult mai mare decât orice altă secție dintr-un spital.

„Riscul este la același nivel care există în orice locuință care are o anumită vârstă. Spitalele au fost construite cam în aceeași perioadă în care au fost construite și cartierele în multe orașe din România. Atâta timp cât îngrijești locuința din toate punctele de vedere și îngrijești și spitalul, nu ar trebui să fie probleme de niciun fel. Ele trebuie prevăzute. Spitalul de Boli Infecțioase are peste 100 de ani, dar s-au făcut updatări. Și în străinătate sunt spitale care au 100 de ani, dar la fel, sunt updatate”, afirmă dr. Florin Roșu.

Medicul Florin Roșu

Șeful secției ATI a Spitalului de Boli Infecțioase din Iași atrage însă atenția că, în ultimele 9 luni, aparatura din secțiile de Terapie Intensivă, a funcționat fără nicio oprire, în special în spitalele care tratează pacienți COVID: „Dacă discutăm despre aparatura din ATI, din nefericire, aparatura aceasta este concepută astfel încât să nu fie întreruptă niciodată. Toată aparatura este concepută ca și un calculator, în mod normal, un computer nu se oprește niciodată. Au coolere, au sisteme de siguranță, dar din nefericire se poate întâmpla, la un moment dat, un lucru neprevăzut. Nu putem să prevedem, e ca și cum îți lași televizorul în priză și poate să facă la un moment dat un scurt circuit. Aici discutăm despre aparatură medicală care în ultimele 9 luni a funcționat la capacitate maximă. Imaginați-vă că sunt aparate medicale care de 9 luni funcționează fără oprire și nu ai cum să le oprești, pentru că, fiind foarte multe cazuri grave, se externează un pacient și se internează imediat un alt pacient, iar aparatura nu apucă să fie închisă. Suntem într-o situație pandemică și nu avem cum să închidem aparatura. Nu apucă nici măcar să stea în stand by.”

În aceste condiții, defecțiuni pot să apară oricând, dar acestea sunt foarte greu de prevăzut, spune medicul Florin Roșu: „Sigur că pot să apară defecțiuni, dar din punctul meu de vedere sunt foarte greu de prevăzut aceste defecțiuni, chiar dacă discutăm de aparatură mai nouă sau de aparatură mai veche. E ca atunci când îți cumperi o mașină: sunt unii care au noroc și își cumpără o mașină foarte bună și sunt alții care își cumpără o mașină și au probleme de la început cu ea. Dacă observ că există probleme, sigur că atunci trebuie oprit aparatul respectiv și schimbat, nu mergi cu el în continuare. Nu știu ce s-a întâmplat la Piatra Neamț, o să vedem, o să hotărască organele de anchetă și vom ști exact de unde a pornit tragedia. Este o tragedie foarte mare acolo.”

Problema nevăzută din spitale: Șefi pe viață la serviciile tehnice și administrative

Beatrice Mahler este managerul Institutului Marius Nasta de aproape 3 ani. Povestește, pentru HotNews.ro, că una dintre problemele nevăzute din spitale este faptul că managerii, care au mandate pe durata limitată, au în subordine șefi ai serviciilor tehnice și administrative care știu că vor rămâne în acele funcții până la pensionare, indiferent dacă fac sau nu performanță. În momentul în care a preluat conducerea institutului, știa că partea nevăzută dintr-un spital – serviciile tehnice și administrative – trebuie să lucreze impecabil pentru ca și activitatea medicală să se poată desfășura impecabil. În practică, însă, lucrurile nu funcționau așa.

„Pot să vă spun că în momentul în care intri într-un spital și preiei funcția de manager, în primul rând trebuie să te bazezi pe personalul pe care îl ai în subordine – șefii de la tehnic, administrativ, Runos, managementul calității, contabilitate. Sunt toți șefi care, odată ce au luat examenul de ocupare a postului, rămân pe acele funcții până la pensionare. Prin urmare, un manager care ajunge într-un spital și dă peste o echipă care nu este chiar cea mai performantă sau implicată, are de trecut prin niște etape care înseamnă evaluare de personal, auditare a serviciului. Eu am făcut aceste procese – auditarea Serviciului tehnic, auditarea Serviciului administrativ, a Serviciului de achiziții. Pentru toate am solicitat Ministerului Sănătății un control de audit, pentru a evalua exact situația acestor servicii. Apoi, evaluarea anuală a personalului. Însă te lovești de contestații, de procese, de refuzul de a înțelege că un post ocupat, chiar dacă este la stat, trebuie asumat cu responsabilitate, iar activitatea ta, mai ales în administrativ, se oglindește în siguranța pe care o are medicul atunci când desfășoară un act medical și în confortul pe care îl are pacientul în momentul în care vine în spital”, povestește Beatrice Mahler.

3 ani mai târziu, managerul Institutului Marius Nasta spune că lucrurile nu sunt imposibile și a reușit să facă schimbări, dar „sunt extrem de dificile. Iar cine vine în echipă trebuie să înțeleagă că atunci când vrei să faci performanță, trebuie să muncești. Dacă vă dau exemplul Serviciului tehnic din Institutul Marius Nasta, sunt la al 3-lea șef al Serviciului tehnic în mandatul meu, angajat acum o săptămână, și sper să fie implicat și dornic să facă treabă.”

Cum a ajuns Institutul Marius Nasta la al treilea șef al Serviciului tehnic în mandatul lui Beatrice Mahler? „Primul șef de Serviciu tehnic a plecat ca urmare a auditului și a numeroaselor cercetări disciplinare pe care le-am declanșat, din cauză că nu își îndeplinea fișa postului. Al doilea șef de la Tehnic a plecat după perioada de probă de 3 luni, din cauză că nu a reușit să se adapteze, deoarece activitatea tehnică într-un spital este extrem de procedurată, ca și activitatea medicală. Totul se desfășoară cu proceduri foarte stricte. Vorbim despre aparate care sunt evaluate, monitorizate, echipă de muncitori – electrician, instalator – să facă controlul instalațiilor săptămânal și să intervină acolo unde sunt defecțiuni.”

„De multe ori ne gândim la spitale doar la activitatea medicală, efortul acesta nu este perceput ca fiind atât de mare. Și, de multe ori, lumea, când ajunge să lucreze într-un spital, în Serviciul tehnic și administrativ, se gândește că lucrurile sunt simple. Dar nu sunt simple deloc. Presiunea pe Serviciul tehnic și administrativ este cel puțin la fel de mare ca pe activitatea medicală, pentru că, fără o susținere a activității medicale de către partea administrativă și tehnică, medicul nu își poate desfășura activitatea și nu este în siguranță. Ori aici, lucrurile deja ajung într-o zonă care este riscantă pentru toți”, explică managerul Institutului Marius Nasta.

Despre posibilele cauze ale tragediei de la Piatra Neamț, Beatrice Mahler afirmă că „În acest moment văd lucrurile ca un dezechilibru complet din punctul de vedere al echipei tehnice și administrative, inclusiv al compartimentului epidemiologic din acel spital. Pentru că, atunci când un medic sau manager nu are experiență în a reorganiza activitatea în spital, medicul epidemiolog al spitalului, care este responsabil de evaluarea circuitelor din spital și de siguranța pacienților din punct de vedere al circuitelor și al avizărilor DSP, el trebuie să fie primul care trebuie să atragă atenția asupra unor circuite corecte, care să respecte legislația în vigoare. Pe baza acestor recomandări, toată echipa administrativă și tehnică trebuie să le implementeze. Iar aici, legislația în vigoare este extrem de strictă. Spre exemplu, lucrările pe instalația de gaze medicale nu pot fi efectuate decât de firme autorizate, iar acesr lucru trebuie cunoscut de inginerul din Departamentul tehnic.”

„Modificarea de structură și recompartimentarea trebuie făcute doar cu avizele DSP, iar Serviciul administrativ trebuie să cunoască acest lucru. Dotarea încăperilor și încărcarea sistemului electric cu aparate medicale poate fi făcută până la o limită pe care inginerul din Serviciul tehnic trebuie să o cunoască și să o evalueze. Manipularea tuturor dispozitivelor, de exemplu tuburi de oxigen, trebuie să se facă după reguli stricte, care trebuie implementare cu ajutorul persoanelor din Serviciul tehnic”, adaugă managerul Institutului Marius Nasta.

„Prin urmare, medicul are responsabilitatea actului medical, dar, pentru ca el să își poată desfășura actul medical fără a fi sub o presiune a problemelor administrative care apar, acest lucru trebuie să fie manageriat și efectuat de o întreagă echipă. Iar dacă vă veți uita pe organigramele spitalelor, aceste echipe sunt numeroase. Nu întotdeauna eficiente, dar aici cred că este și o problemă legislativă, care va trebui ajustată. Pentru că, așa cum managerul dă concurs pentru o perioadă definită, în care își asumă un plan de management, și șefii serviciilor administrative din spitale trebuie să fie în funcție pentru o perioadă definită, tocmai pentru a fi performanți și pentru ca ceea ce își asumă în cadrul contractului să fie îndeplinit. În acest moment, această perioadă nedeterminată de angajare, chiar dacă este însoțită de neasumarea fișei de post, face ca procedura de desfacere a contractului de muncă să fie extrem de dificilă și extrem de lungă, timp în care postul este blocat, activitatea trebuie să fie preluată de alte persoane și este o procedură care, până la urmă, afectează direct calitatea actului medical”, este concluzia managerului Institutului Marius Nasta.