MRU si soarta dreptei democratice din Romania: Les jeux ne sont pas faits…

Pe incitantul “Monitor Neoficial” de pe platforma “In linie dreapta” citesc un pertinent si percutant comentariu de Cristian Campeanu aparut in “Romania Libera”. Intr-adevar, este vorba, in urmatoarele luni, nu doar de soarta cabinetului Ungureanu, ci de un pariu care angajeaza viitorul dreptei democratice romanesti. Cei care scrisesera de-acum necrologul proiectului Basescu, cititorii in bobi, in scrum de tigara si in carti de joc peneliste si pesediste, inclusiv intelectualii uslasi, marturisiti sau nu, s-au cam grabit.

Cand premierul desemnat a spus ca are consecvente convingeri de dreapta, nu a fost vorba de o declaratie conjuncturala, ci de afirmarea unui crez politic si filosofic. O dreapta atlantista, europeana, rationala si moderna. Romania secolului al XXI-lea nu poate fi nici pastorala, nici marxista. Poate fi, are dreptul sa fie o tara moderna, emancipata de prejudecatile trecutului, dar atasata traditiilor patriotismului luminat, capabila sa ofere clasei de mijloc oportunitatile pe care le asteapta. Un mare sociolog, Daniel Bell, scria ca societatea civila este numele politic al economiei de piata. Bell nu a fost un om de dreapta, dar a fost un om de o admirabila inteligenta morala si politica. Un intelectual critic in sensul veritabil al cuvantului, asemeni unor Daniel Patrick Moynihan, Jeane Kirkpatrick, Raymond Aron, Irving Kristol, Monica Lovinescu, Isaiah Berlin, Sidney Hook, Jean-Francois Revel, Leszek Kolakowski (exemplific deliberat cu voci care adeseori nu au fost la unison).

Daca m-ar intreba cineva cum as defini optiunea filosofica a lui Mihai Razvan Ungureanu, as spune fara ezitare ca este un lovinescian. Un spirit care respinge extremele si detesta extremismele. Un liberal conservator. Blogurile de subterana si subteranele de bloguri au dat gres in previziunile lor apocaliptice. Au exultat prea devreme. Lupta nu s-a incheiat. Les jeux ne sont pas faits…

Cristian Câmpeanu: Ungureanu, spionii şi principiile

Alegerea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru funcţia de premier reprezintă cel mai important pariu politic al lui Traian Băsescu dar şi al lui Ungureanu. Sarcina care îi stă în faţă – restaurarea credibilităţii dreptei politice – pare aproape imposibilă în acest moment dar nu lipsită de speranţă. Nu există însă, decât o singură cale de reuşită: Să rămână întotdeauna loial principiilor.

Te tăvăleşti de râs atunci când Crin Antonescu şi măscăricii lui Voiculescu rag pe la Antene că”Ne conduce Securitatea” şi aproape că îl numesc pe Mihai Răzvan Ungureanu “securist”!

Fie că habar nu au cum funcţionează Serviciul de Informaţii Externe şi cu ce se ocupă directorul său şi atunci nu fac altceva decât să-şi proiecteze propria experienţă de securişti atât asupra SIE cât şi asupra directorului, ceea ce spune mai multe despre cei care lansează acuzaţiile decât despre ţintele lor, fie că ştiu foarte bine ce face SIE şi atunci nu fac decât să-şi exhibe în modul cel mai obscen ticăloşia.

A, şi mai e povestea aceea cu funia în casa spânzuratului, care e de tot hazul.

La televizor ni se spune că spionii României – că asta este SIE, serviciu de spionaj EXTERN ca CIA – se ocupă cu spionarea adversarilor politici ai lui Traian Băsescu şi că Mihai Răzvan Ungureanu este un fel de Stăpân al Dosarelor trimis să terorizeze paşnica şi simpatica naţie de hobbiţi usl-işti.

Poate ca DIE să fi făcut asta pe vremea lui Voiculescu, dar acum SIE se ocupă de cu totul şi cu totul altceva, de multe ori în strânsă colaborare cu CIA, ca să dăm numai un indiciu.

Tot la televizor am auzit că MRU ar fi o floare intelectuală plăpândă şi naivă care mai întâi ar fi aterizat graţios, dar inadecvat în grădina SIE, unde ar fi fost manipulat fără milă de spioni, iar apoi ar fi aterizat la fel de graţios şi de inadecvat în grădina politică a lui Băsescu, unde fie va accepta un rol decorativ, fie va fi smuls, sfâşiat şi aruncat cât colo.

Toţi aceşti oameni vor fi surprinşi.

Spionii sunt o specie deosebită, atât din punct de vedere moral cât şi din punct de vedere – să ne fie scuzat termenul – epistemologic: al modului în care percep, analizează şi raţionalizează lumea.

Pe scurt, spionii sunt prin definiţie fiinţe pragmatice.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro