În douăzeci optișpe. Universitățile nu stau în genunche – Sau cum se răzbună Disciplinele Socio-Umane pe ministrul Educației
Ministrul Educației a tăiat bugetul domeniilor Socio-Umane din Universitățile de tradiție din România.Citește de ce sunt aceste discipline importante în educația ta. Pornește cu acest text: “Universitățile cu tradiție din România nu stau îngenuncheîn fața ministrului Educației. Acest lucru aurepercursiuni serioase. Practic le esteinterzise accesulla finanțare. România,această ținutbinecuvântat de Dumnezeu, va trăi fără aceșticelălanți cetățenirectori și decani de la Universitățile din București, Cluj, Iași, Timișoara. Ei plâng că nu taie niciopamblicăîn anul viitor. Înprima rând, un adevăr:școala e gratuită pentru copil, părintele fiind cel care plăteşte.Îna doua rândă: De ce Suceava, Târgoviște și alte astea mai noi nu auresursă bună bine pregătite? Să știe revoltații carecă greşelile se pot corecta, erorile nu. În douăzeci optișpe.”
Nu-i așa că tu crezi că omul care a scris textul e varză?
Textului îi lipsesc Logica, ca să fie coerent, nu beat.
Textul e dependent de Litere, ca să fie scris corect.
De Comunicare spre a avea forță, persuasiune.
De Sociologie, de Filosofie, de ce nu, pentru a înțelege despre ce lume vorbește. Și cum ar putea face lumea asta mai bună.
De Istorie pentru a pricepe care sunt tradițiile pe care ar trebui să le urmeze.
De ce nu, de Teologie, pentru a vedea că Dumnezeu nu-i destul de bun ca să te nască cu gramatica în sânge.
Textul este o făcătură PERSPEKTIVA. Alcătuită din gogorițele verbale semnate de guvernanții noștri. Premierul Dăncilă, fostul ministru al Educației Liviu Pop, Grațiela Drăghici secretara de stat a Agentiei pentru Egalitate de Sanse, actualul ministru al Educației Valentin Popa, șeful Senatului Călin Popescu Tăriceanu. Nu-s singurii, dar ca să nu te rătăcești, m-am oprit.
Motivul acestei făcături PERSPEKTIVA? Ministrul Educației a tăiat bugetul disciplinelor Socio-Umane care se studiază la Universitățile cu tradiție din România: București, Iași, Timișoara, Cluj. Socio-Umane? Adică a tăiat bugetul de la Logică, Gramatică, Istorie, Sociologie, Filosofie.
De ce s-a tăiat bugetul de la Socio-Umane?
Acești guvernanți, în frunte cu premierul Dăncilă, urmând cu Liviu Pop, Grațiela Drăghici, Valentin Popa, Călin Popescu Tăriceanu și mulți alții, au Puterea.
Și le este deajuns. Când ai Puterea nu ai niciun fel de Logică, Gramatică, Istorie, Sociologie, Filosofie. Acesta este primul motiv al tăierilor bugetare. Au tăiat banii. Ca să nu mai fie specialiști care să le facă morală. Au tăiat ca toți să vorbim și gândim ca ei.
Al doilea motiv ține de faptul că s-au tăiat bani de la facultățile care au creat probleme.
Probleme? Opoziție față de sistemul de plagiat, spre pildă. Dar și nesupunere la tot felul de invenții ale Puterii. Vocea acestora s-a auzit, poate a deșteptat. Iar românul nu prea înțelege multe, dar la râs e primul. Popa, Dăncilă și restul s-au făcut de râs.
Săptămâna trecută, universitățile cu umanioare, socio-umane, s-au revoltat.
De la grevă japoneză și declarație comună a Universităților sancționate, laconferința de presă a Decanilor și Rectorului Universității București.Pași fără precedent în solidaritatea universitară.
Cu studii făcute iepurește, un Valentin Popa, actualul ministru al Educației, nu are cum să înțeleagă Nesupunerea.
Iată câteva dovezi ale gândirii incomode. Câteva din interviurile/intervențiile publice ale profesorilor de la Universitatea București care au scos din sărite ministrul și Puterea (monitorizarea PERSPEKTIVA e lacunară, dacă ai și alte astfel de intervenții nu uita să le reamintești)
“Discuțiile despre post-adevăr reprezintă simptome ale unei frici de cunoaștere. O frică irațională. O fugă de responsabilitatea de a cunoaște lucrurile și de a le înțelege în profunzimea lor.
Nu există, de fapt, post-adevăr, nu există fapte alternative. Există fapte și există corespondența opiniilor noastre cu aceste fapte, ceea ce înseamnă cunoaștere adevărată. Nu putem vorbi despre existența post-adevărului, pentru că nu există nimic altceva care să fie un simulacru sau un substitut pentru adevăr.
De ce este important adevărul pentru o societate?
Adevărul se corelează foarte bine cu ideea de dreptate și de bine public. În același timp, adevărul trebuie corelat cu ideea de expertiză, cu oameni care cunosc foarte bine un domeniu și care pot să ofere, prin știința lor, soluții la problemele societății. Dacă vom submina credința noastră în astfel de adevăruri și în puterea experților de a oferi soluții credibile și solide, atunci, practic, vom submina un ethos politic și social care ne susține când suntem încredințați că putem să facem lucrurile mai bine și mai drept.”
„Emil Ionescu: Iarasi ma intorc la exemplul actualului ministru al Educatiei. Intr-o scurta interventie catre presa se vedea ca si-ar fi dorit din tot sufletul sa apere cu mai multa vigoare plagiatul. Se vedea, in acelasi timp, ca nu putea s-o faca pana la capat, astfel ca se oprea la mijlocul drumului, intre o atitudine si cealalta. Iata ceea ce eu as numi o atitudine „ingalata”, pentru ca din tonul si exprimarea personajului, rezulta o incertitudine. Pe de o parte, si-ar fi dorit sa spuna ceva categoric, pe de alta parte, nu indraznea sa spuna. Vedeti, cand iti asumi lucrurile astea, atitudinea iti face, intr-un fel, cinste. (…) Acest exemplu arata ca atunci cand stapanesti regulile de claritate in exprimare, ele transmit atitudinea pe care o ai fata de lucrurile despre care vorbesti.
Emil Ionescu: Pe mine ma obsedeaza fracturarea relatiei dintre limba si realitate, fractura pe care ideologiile o provoaca deliberat. Am spus ca exista un pericol pentru cel care asculta si tot asculta aceleasi propozitii recitate de conducerea de partid, de conducerea de stat. Dar mai exista un pericol: pentru cei care emit aceste propozitii, pentru ca in interiorul acestor comunitati, cu vremea, ei ajung sa nu mai stie care-i adevarul. Nu numai ca ei vor sa-i prosteasca pe altii, ci de la un punct incolo se prostesc pe ei insisi. (…)
De aici rezulta, iarasi, consecinte catastrofale pentru manager.
Pentru ca, daca pe baza unor afirmatii ale ideologiei tu iei decizii si urmaresti sa impingi lucrurile prin administratie intr-o anumita directie, care nu e ceruta de realitate, de fapte, atunci despre ce vorbim? Mai vorbim despre administratie? Nu. Vorbim despre falsificarea ideii de administratie. E rau. Deci, vedeti, cate lucruri se pot intampla din limba!
GREȘELILE care m-au inspirat sunt semnate de:
INTERVIURILE HotNews.ro