În lumea „șoptitorilor”. Cum procedează Austria, Germania și UE în problema lobby-ului, care urmează a fi reglementat și la români

Coaliția de guvernare PSD-ALDE a anunțat, pentru sesiunea parlamentară de toamnă, o propunere legislativă care vizează reglementarea lobby-iului în România. Deocamdată există două proiecte de lege, unul al ALDE și altul al PSD. În acest din urmă proiect este vorba despre “înființarea societăților de lobby, a registrului de lobby și de reprezentare a intereselor, pentru a crește transparența în procesul de legiferare și în cel decizional”, iar textul de lege ar urma să fie preluat “integral din legislația în materie din Austria”. Dar oare cum reglementează austriecii lobby-ul? Dar vecinii lor germani? Pe plan european, aceasta este o piață de miliarde de euro, care se vrea reglementată cât mai puțin.

Un exemplu de lobby pentru un produs controversat este cel în favoarea erbicidului Roundup care conține glifosat, produs de Monsanto și Bayer. Acesta nu e interzis în Europa, în timp ce în SUA, luna trecută, concernul a fost obligat la despăgubiri uriașe, acordate unui bolnav de cancer, afectat de folosirea acestui erbicid. Iar Monsanto nu este singurul caz, după cum explică Nina Katzemich, expertă EU la ONG-ul LobbyControl. Un alt exemplu ar fi controversatele teste de poluare făcute de o asociație americană de lobby producătorilor auto germani.

Lobby-iul în UE

Cât de puternic este lobby-iul la nivel european, o arată cifrele prezentate pe Lobbyfacts.eu. Potrivit acestei statistici și baze de date, 25.000 de lobby-iști, cu un buget anual de 1,5 miliarde euro, lucrează pentru a obține “înțelegere” pentru interesele pe care le reprezintă. UE are un registru la care publicul poate accesa datele legate de lobby-iști. Pe primele 15 locuri se află aproape exclusiv companii și concerne internaționale. “Lobby-iul aparține democrației. Însă armele sunt repartizate inegal. Influență au mai ales aceia care și-o pot pemite”, concluzionează experta Nina Katzenmich.

Iată câteva exemple de lobby-iști de vârf – reprezentanți ai unor companii, instituții sau agenții de lobby – ale căror bugete declarate în 2016, respectiv 2017, variază între 12,1 mil. și 4,5 mil. euro, în ordine descrescătoare: European Chemical Industry Council, EUROCHAMBERS, Fleishman-Hillard, Insurance Europe, FTI Consulting Belgium, General Electric, European Federation of Farmaceutical Industries and Associations, Interel European Affairs, EUROCITIES, Association for Financial Merkets în Europe, Burson-Marsteller, ExxonMobil Petroleum & Chemical, Shell, Google, Microsoft.

În sectorul energie, telecomunicații, finanțe, ca și în industriile producătoare de tehnologie, produse chimice și farmaceutice, se alocă cei mai mulți bani pentru lobby. Între 100 și 200 de întâlniri ale lobby-iștilor săi cu Comisia Europeană, au avut, în 2014-2016, fiecare dintre companiile și ONG-urile aflate în topul primelor șase, după cum urmează: Business Europe (industrie și patronate), Google, Airbus, Biroul European al Uniunii Consumatorilor, DIGITALEUROPE (IT și Telekom), Federația Europeană pentru Transport și Mediu.

Cu un buget de 4,25 milioane euro (considerat mic, față de cele 14,6 milioane euro alocate lobby-ului în SUA), Google e foarte activ și vizavi de instituțiile UE, mai ales că problema impozitării sale în Europa nu e scoasă de pe rol.

Registrul austriac

În registrul european există 234 de înregistrări de lobby-iști din Austria, fie că sunt firme, ONG-uri, asociații profesionale sau agenții de PR. În fruntea listei se află OMV, cu un buget pentru lobby de peste o jumătate de milion de euro, în 2016.

Registrul austriac are 306 poziții, cu un număr mult mai mare de lobby-iști, care pot fi consultate țintit sau alfabetic. Cel mai mult plătesc pentru lobby companiile din domeniul energiei, telecomunicațiile, băncile și firmele de asigurări. Cei mai mulți lobby-iști îi au Poștă austriacă, societate pe acțiuni (28 persoane), urmată de A1 Telekom Austria (22), Erste Group Bank (17) și Erste Bank (17).

Registrul-lipsă german

Referindu-se la lobby, Spiegel.de numește Germania „un paradis pentru șoptitori”, spunând că „aproape niciun membru UE nu impune așa puține restricții ca Germania”. Într-un studiu recent al Transparency Internațional (TI), țara a fost criticată datorită faptului că lipsește Registrul Lobby-iștilor”, activitățile consilierilor guvernamentali sunt lipsite de transparență, iar guvernul federal se acordează „fin” cu lobby-iștii, înainte să prezinte interesele germane, la Bruxelles.

„În cea mai mare economie a continentului, aceștia sunt așa de liberi ca în Bulgaria, renumită pentru corupția sa, sau ca în mica Portugalie“, scrie publicația citată. Experții TI au analizat legile lobby-ului în cele 28 de state ale UE, ca și la Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European, pe baza a trei criterii: transparență, integritate și acces la decidenți.

Germania nu stă bine la “transparență”, un criteriu care indică în ce mod își fac cale lobby-iștii către decidenții politici și unde poate fi văzută influența acestora asupra textelor de legi. Deși la capitolul „integritate“ Germania are puține a-și reproșa, TI critică lipsa unei reglementări legale privitoare la perioada de pauză care se impune, atunci când un membru al parlamentului sau al guvernului federal trece din politică și activitatea instituțională, „în soldă” la o companie privată.

Propuneri și lacune europene

Comisia Europeană vrea să înainteze propunerea de realizare a unui nou registru de lobby până la alegerile parlamentare de anul viitor. Potrivit informațiilor LobbyControl, propunerea „este bazată pe o definiție mult mai slabă a activității de lobby, și anume pe „interacțiuni” cu decidenții politici și guvernamentali, nu pe „toate activitățile realizate cu scopul influențării directe sau indirecte a formulării sau implementării politicilor și proceselor decizionale ale instituțiilor UE” – care este formula uzitată în actualul registru.

Schimbarea implică faptul că doar întâlnirile, contactele directe și interacțiunile cu membrii Comisiei sau ai Parlamentului European vor conta ca lobby. Între acestea se numără scrisorile și e-mailurile, telefoanele și întâlnirile față-în față. Lobby-iștii care efectuează cercetări, organizează campanii mediatice sau evenimente menite a influența decizia politică, însă nu interacționând direct cu decidenții politici, nu vor mai fi obligați să declare costurile aferente acestor activități și nici personalul angajat în acest scop.

Registrul European actual are niște lacune, mai precis 30.000 de excepții, deoarece, în prezent, treizeci de mii de funcționari europeni aflați sub rangul de director general nu se supun regulii “no registration – no meeting” și se pot întâlni cu lobby-iștii neînregistrați, după bunul plac.

Mulți lobby-iști s-au înscris de bună voie în registrul de transparență al UE. Există însă și destule firme de avocatură care îl boicotează. Ele susțin că nu pot să-și dezvăluie clienții, în virtutea confidențialității relației cu aceștia. Lucrul este doar în parte adevărat. Dacă avocații nu își reprezintă clienții într-un proces, ci fac muncă de lobby pentru aceștia, ei trebuie să se supună acelorași condiții, ca și ceilalți actori de pe scenă lobby-iului european.