Începând de astăzi, ANAF revine parțial la normal. Cum ne pregătim?

​La final de octombrie, copiii așteaptă Halloween, adulții sunt cu gândul la Oktoberfest, iar societățile… venirea ANAF-ului. Unele dintre acestea reprezintă situații mult așteptate, altele sunt ceva mai înfricoșătoare.

25 Octombrie 2020 este data la care expiră pauza luată de ANAF. Începând cu 26 Octombrie 2020, societățile ar trebui să analizeze situația fiscală în care se regăsesc pentru a-și asigura un final de an, ceva mai liniștit. Cele mai importante demersuri ar fi cele care vizează dobânzile și penalitățile datorate pentru obligații anterioare lui martie 2020, dar nici oferta de eșalonare proaspăt adoptată nu este de lepădat.

Nu sunt de neglijat măsurile adoptate în timpul redactării acestui material. Șeful Cancelariei Prim- Ministrului a anunțat în 23.10.2020 adoptarea unei Ordonanțe de Urgență care prelungește pauza ANAF, însă numai parțial. Materialul are în vedere Ordonanța din 22 Octombrie 2020 din perspectiva anunțului făcut de Șeful Cancelariei și a proiectului de Ordonanță ce fusese publicat anterior de Ministerul de Finanțe (aici). Ulterior publicării textului final în Monitorul Oficial, vom reveni cu detalii, întrebări, reclamanții și sugestii.

Trecem în revistă câteva dintre aspectele pe care un contribuabil ar trebui să le ia în considerare ulterior datei de 26.10.2020.

1. Dobânzi și penalități

1.1. Sumele declarate între 21.03.2020 și 25.10.2020 vor genera dobânzi și penalități după 25.12.2020

De-a lungul stărilor de urgență și de alertă, contribuabilii au beneficiat de un credit: aveau obligația de a declara, dar nu erau sancționați dacă nu achitau la termen sumele datorate.

Aceste sume ar trebui achitate până în 25.10.2020 deoarece vor genera dobânzi și penalități după această dată. Acestea nu vor putea face obiectul amnistiei descrise mai jos, dar vor putea face obiectul planului de eșalonare aprobat prin Ordonanța din 22.10.2020.

Ordonanța aprobată în 22.20.2020 permite eșalonarea datoriilor acumulate în 2020. Declarațiile restante pentru acest an vor trebui depuse până la 25.12.2020, urmând ca:

• Dobânzile, penalitățile și procedurile de executare să fie suspendate până la 25.12.2020, și
• ANAF să propună fiecărui contribuabil, care își manifestă interesul, un plan de eșalonare pe maxim 12 luni a acestor sume.

Cu privire la aceste sume, decembrie este noul octombrie. Atenție însă deoarece eșalonarea nu este acordată gratis. Se vor achita dobânzi conform art. 7 din proiectul Ordonanței între data comunicării deciziei de eșalonare și data ratelor din grafic și penalități, conform art. 8, dacă nu se respectă termenele de plată din grafic.

Amnistia din Ordonanța din 22.10.2020 se aplică, dacă se mențin prevederile Proiectului, și deciziilor de impunere comunicate în urma finalizării inspecțiilor în derulare indiferente de perioada supusă verificării (deci pot fi sume datorate din orice perioadă anterioară). Formularea din Proiect nu este clară deoarece, pe de-o parte, cererea trebuie depusă până la data de 15.12.2020 – art. 1 lin. 8 din Proiect, iar, pe de altă parte, cererea se poate depune în termen de maxim 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere – art. 1 alin. 11.

Prin urmare, dacă primiți decizii de impunere în perioada 25.10.2020 – 15.11.2020, este nevoie să respectați termenul de 30 de zile. Dacă primiți ulterior, dar nu mai târziu de 15.12.2020, este necesar să depuneți cererea până la 15.12.2020. Dacă primiți decizii de impunere după 15.12.2020, stați liniștiți…nu mai aveți ce face, sumele vor fi datorate!

1.2. Amnistia dobânzilor și penalităților aferente taxelor și impozitelor datorate anterior datei de 31 martie 2020

Probabil cea mai importantă prevedere fiscală a acestui an a fost anularea totală a dobânzilor și penalităților din ultimii 5 ani. Aproape indiferent de situația în care erau datorate dobânzile și penalitățile din ultimii cinci ani pot fi anulate.

Pentru a obține acest efect, este nevoie de câțiva pași simpli:

• O analiză a evidențelor fiscale – proprii sau obținute de la administrațiile financiare – pentru a se identifica sumele achitate cu titlu de dobânzi și penalități în ultimii 5 ani
• O notificare transmisă organului fiscal prin care îl informați cu privire la intenția de a beneficia de amnistierea accesoriilor (ANEXA 1 a Procedurii aprobate prin Ordin 2100/2020)
• O cerere transmisă până la data de 15 decembrie 2020

Deși notificarea nu este obligatorie ea este elementul principal atunci când ne raportăm la 25 octombrie 2020, deoarece atrage suspendarea executării silite a acestor accesorii.

Prin urmare, depuneți notificarea de amnistie dacă există accesorii din ultimii 5 ani care apar neachitate în fișa fiscală, indiferent dacă s-au emis decizii pentru ele sau nu și, mai ales, dacă considerați că ar putea fi datorate.

2. Executarea silită

Până la data de 25 octombrie 2020, teoretic procedurile de executare silită au fost suspendate. Practic, ANAF a înțeles să impute plățile primite de la contribuabili contrar indicațiilor acestora și, astfel, a continuat executările.

Din 25.10.2020, revenim la somații, titluri executorii, popriri, dar și la măsurile pe care le putem lua pentru a obține suspendarea executării: proceduri de eșalonare, transmiterea scrisorilor de garanție bancară sau a polițelor de asigurare.

Ordonanța din 22.10.2020 nu pare a stabili măsuri de suspendare pentru creanțele fiscale anterioare perioadelor de stare de urgență și/ sau stare de alertă, astfel că, pentru acestea ANAF își reia în totalitate activitatea.

3. Prescripția

Interesant este și faptul că, din 25 octombrie 2020 se reiau și termenele de prescripție care au fost suspendate, atât din perspectiva ANAF, cât și din cea a contribuabilului. Din perspectiva ANAF, suspendarea de 6 luni și 10 zile reprezintă o perioadă suplimentară în care ar putea să stabilească sau să execute creanțe fiscale. Coroborând această suspendare cu prevederile Codului de Procedură Fiscală ce stabilesc că prescripția începe la data de 1 iulie a anului următor, termele se prelungesc astfel:

i. Obligațiile din anul 2014 – s-au prescris la 01 ianuarie 2020

ii. Obligațiile din 2015 – se vor prescrie în termen de 5 ani, 6 luni și 10 zile de la 01 ianuarie 2016 – 10 iulie 2021

iii. Obligațiile din 2016 – se vor prescrie în termen de 5 ani, 6 luni și 10 zile de la 01 Iulie 2017 – 10 ianuarie 2023

Partea bună este că și societățile vor avea dreptul de a cere restituiri, rambursări și dobânzi până la aceste date.

Raportat la prescripțiile aferente obligațiilor datorate începând cu anul 2016 și la amnistia dobânzilor și penalităților aplicată și sumelor cuprinse în declarații rectificative, ar fi utilă realizarea unui examen riguros al situațiilor fiscale anterioare și, eventual, depunerea unei declarații rectificative pentru acele sume unde interpretarea contribuabilului nu se dovedește întemeiată. S-ar putea evita prin amnistie dobânzi și penalități care, aplicate la perioada de prescripție, ar îngreuna extrem de mult activitatea în eventualitatea solicitării lor de către ANAF.

4. Soluționarea deconturilor de TVA

Până la 25 octombrie 2020, ANAF a soluționat deconturile cu sumă negativă de TVA fără control anterior, urmând a realiza analiza de risc și inspecția ulterior. În această materie ianuarie este noul octombrie, deoarece Ordonanța din 22.10.2020 prelungește termenul de aplicare al măsurii până la 25.01.2021.

Reamintim că există o serie de excepții, situații în care se impune soluționarea decontului cu inspecție anticipată. Cele mai importante, din perspectiva marjei de apreciere pe care și-o rezervă ANAF, sunt:

• Pentru contribuabili mari dacă organul fiscal central, pe baza informațiilor deținute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite
• Pentru ceilalți contribuabili dacă constată că există riscul unei rambursări necuvenite, contribuabilul depune primul decont cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, după înregistrarea în scopuri de TVA sau soldul sumei negative de TVA solicitat la rambursare provine din mai mult de 12 perioade de raportare

5. Problema dobânzilor și penalităților deja achitate

Profităm de atenția acordată zilei de 25 octombrie 2020 pentru a ridica o problemă referitoare la modul în care sunt elaborate și aplicate actele normative prin care se instituie facilități privind dobânzile și penalitățile. Problema accesoriilor deja achitate.

Pentru a face Ordonanța de Urgență 69/2020 și mai atrăgătoare, semnalăm faptul că, astfel cum reiese din modul în care aceasta este redactată, raportat și la principiile care o animă, anularea ar trebui să aibă în vedere și accesoriile deja achitate pentru obligații principale (stinse sau nu din ultimii 5 ani). Procedura de aplicare însă taie avântul textului Ordonanței și limitează anularea la dobânzile neachitate și la cele achitate după 14 mai 2020. Situația poate fi sintetizată astfel:

• Societatea A declară impozit pe profit în 2018 și îl achită cu întârziere în 2019, achitând și dobânzi și penalități aferente.
• Societatea B declară impozit pe profit în 2018, îl achită în 2019 dar nu achită și dobânzile și penalitățile aferente.

Aparent, ar trebui încurajată Societatea A care a fost, tardiv, diligentă, și a achitat accesorii. Însă, OUG 69/2020, ca și Ordonanța 6/2019 dinaintea ei, anulează numai dobânzile și penalitățile Societății B.

Din punctul nostru de vedere, OUG 69/2020 ar trebui aplicată (și OG 6/2019 ar trebui interpretată) în sensul aplicării facilității pentru ambele societăți, tratamentul diferit riscând să fie considerat neconstituțional sau anticoncurențial.

Curtea Constituțională a avut ocazia să analizeze limitele actelor de clemență fiscală, considerând că nu i se poate imputa acestuia un tratament discriminatoriu. Prin Decizia 367/2019, Curtea a argumentat faptul că nu există o situație discriminatorie între cei care nu consideraseră că datorează TVA pentru veniturile obținute din drepturi de autor (și nu achitaseră) și cei care au interpretat legea conform ANAF și achitaseră TVA. Deși numai primii beneficiau de anularea TVA-ului, judecătorul constituant a decis că statul are dreptul de a oferi clemență după bunul plac, atâta timp cât beneficiarii nu sunt stabiliți pe criterii arbitrare. Curtea reține că ” nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, Curtea a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.”

Considerentele Curții Constituționale par corecte având în vedere că respectivul act de clemență era cauzat de lipsa unei interpretări coerente a legislației și astfel, ar fi putut fi considerată tot culpa binefăcătorului.

Situația nu este însă identică în ceea ce privește amnistia accesoriilor în pandemie. În această situație, singura diferență dintre cele două societăți A și B de mai sus este că una a reușit să se fofileze. Societatea A a fost sancționată prin dobânzi și penalități, dar nu beneficiază de niciun sprijin în perioada în care, ca și Societatea B, întâmpină dificultăți.

În aceste condiții, OUG 69/2020, spre deosebire de predecesoarele sale, nu apare ca un act de clemență, ci ca o măsură de sprijin de care ar fi trebuit să se bucure, cel puțin la nivel declarativ toți cei afectați. Expunerea de motive pare a crea un astfel de cadru:

având în atenţie necesitatea adoptării unor instrumente care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic şi prin care să se injecteze în economie nu doar bani, ci şi încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările şi dificultăţile severe pe care întreaga naţiune le traversează,…

ţinând cont de faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul actual al dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2,

Dacă scopul legislației este de a sprijini și având în vedere că sprijinul nu este un act de clemență, ci o facilitate, care ar fi rațiunea eliminării sprijinului pentru cei care au achitat deja aceste dobânzi și penalități? Și ei ar avea nevoie de sprijin pentru ca sumele avansate pentru acele accesorii ar fi putut fi utilizate acum pentru redresare.

Mai mult, dacă decid să aplic o facilitate numai unei categorii de contribuabili, nu risc a crea un ajutor de stat incompatibil cu dreptul comunitar? Măsura nu este în mod evident destinată unei anumite categorii, dar eliminarea alteia nu produce același efect?

Dincolo de aceste întrebări retorico-juridice, rămâne sentimentul că statul are grijă să transmită încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri numai acelora care s-au fofilat.

Articol semnat de George Trantea (counsel Filip & Company, specializat în controverse fiscale)