Non idem est si duo vident idem (Ce vede un geolog și ce vede un pieton)
Pentru un pieton oarecare, în trecere prin centrul orașului Hayward, de pe malul estic al Golfului San Francisco, bordura de la intersecția străzilor Rose și Prospect (Figura 1) nu va reprezenta nimic special, poate doar o ciudățenie a trotuarului din intersecția respectivă. Și, dacă este cumva vreun locuitor plătitor de taxe municipale, va avea grijă să se plângă primăriei orașului că nu se îngrijește cum trebuie de calitatea trotuarelor și bordurilor lor.
Figura 1. Șase stadii în dezvoltarea faliei Hayward, așa cum apar ele în perioada 1071 – 2002 la intersecția străzilor Rose și Prospect, la nord de centrul orașului Hayward. Deplasarea celor două segmente ale faliei este în jur de 4 mm/an, ajungând în prezent la peste 20 cm. Adaptare după Sursa 1 și Sursa 2
Pentru un geolog însă, aceeași bordură prost aliniată este o „mină de aur”, pentru că reprezintă un laborator natural în care se poate studia tectonica plăcilor – mai exact, activitatea unei falii majore din familia faliei San Andreas (Figura 2).
Figura 2. Locația faliei Hayward în comparație cu cea a celebrei falii San Andreas (Sursa)
Cu o lungime de circa 120 km, falia Hayward străbate zone dens populate, cuprinzând, de la nord la sud, orașe precum Richmond, El Cerrito, Berkeley, Oakland, San Leandro, Hayward, Union City, Fremont, și San Jose (în ordine, de la nord la sud). Pe 21 octombrie 1868, falia Hayward a declanșat un cutremur puternic, cu o magnitudine între 6,8 – 7,0, producând 30 morți și importante pagube materiale.
La sfârșitul anilor 1950, municipalitatea Hayward a construit trotuarul care acoperea, fără să se știe, o parte activă a faliei cu același nume. După mai mult de o jumătate de secol, având o rată de deplasare de circa 4 mm/an, falia a creat o decalare a bordurii de peste 20 cm. Geologii au fost foarte entuziasmați de posibilitatea oferită de acest laborator natural pentru a studia dinamica activității tectonice din zonă și potențialul activității seismice asociate cu aceasta. Reamintesc că cel mai devastator cutremur continental american a avut loc în aceeași arie tectonică: 1906, San Francisco, cu un moment magnitudine de 7,8 și o intensitate Mercalli de gradul XI. Cutremurul a provocat peste 3.000 victime și distrugerea orașului San Francisco în proporție de 80%.
Falia San Andreas, sursa cutremurului din 1906, nu aflorează în zona San Francisco. De aceea, geologii au considerat că falia Hayward este o foarte bună aproximație pentru „verișoara” mai mare de la vest. An după an, bordura decalată din centrul orașului Hayward a devenit un loc de pelerinaj pentru geologii amatori și un punct de lucru pentru profesioniști.
Dintr-o dată, în luna iunie, totul s-a schimbat.
Oficialii din primăria Hayward au decis să „repare” bordura decalată (Figura 3), pentru a face loc unei rampe accesibile persoanelor în cărucioare de invalizi.
Un oficial al primăriei a declarat ziarului Los Angeles Times:
”Mandatul pe care l-am primit din partea consiliului nostru este de oferi trotuare sigure și accesibile tuturor membrilor comunității noastre”.
Figura 3. Un loc sacru pentru geologi a dispărut într-o singură zi. (Sursa)
După care a mai spus că primăria ar fi acționat diferit dacă ar fi știut ce statut neobișnuit avea bordura „reparată”! De vină, susțin oficialii, sunt geologii, care nu au făcut o listă cu locurile lor „sacre”.
Un laborator natural pentru geologi a dispărut temporar. Peste 20-30 ani, noua bordură va fi și ea deformată de activitatea faliei Hayward.
Dacă se poate vorbi de o consolare pentru pierderea suferită, geologii privesc, profesional, vila impunătoare care găzduia odinioară primăria orașului Hayward.
Figura 4. Clădirea istorică a primăriei Hayward a fost închisă pentru că se găsește plasată direct deasupra faliei Hayward, care o deformează inexorabil. (Sursa)
Construită, în necunoștință de cauza, deasupra faliei, clădirea a suferit deteriorări majore, care au obligat oficialitățile la mutarea într-un alt sediu. În prezent, falia Hayward își face conștiincios datoria, creând încet, dar persistent, tot mai multe crăpături, care, în cele din urmă, vor pune la pământ impozanta clădire a primăriei.
INTERVIURILE HotNews.ro