În ultimele luni, marile companii din industria AI încearcă să împingă această tehnologie într-o direcție nouă: nu mai e suficient că avem chatbot-uri care ne răspund la întrebări și eventual ne spun ce-am putea face. Acum putem avea agenți AI care să facă lucrurile în locul nostru: să navigheze online, să folosească aplicații, să facă rezervări la restaurante și chiar să lucreze la proiecte pentru noi, fără să mai fim prezenți. Dar cine răspunde când lucrurile merg prost?
Meta a lansat Muse, un agent personal care promite să fie ca un asistent căruia poți să-i dai sarcini pe care nu vrei să le faci: să trimită mailuri, să rezerve cazări, să cumpere bilete, să completeze formulare sau chiar sarcini mai complexe, pe care le poate împărți în mai multe etape. Muse are propriul mediu virtual de lucru și poate continua să lucreze în fundal, revenind la utilizator atunci când are nevoie de o aprobare. De exemplu, poate organiza logistica unei călătorii sau poate căuta modalități de a reduce o factură.
Google a venit cu Gemini Spark, un agent personal care poate lucra în fundal și se poate ocupa de mai multe lucruri în același timp. Pentru că se conectează la aplicații precum Gmail, Calendar, Drive sau Docs, îi poți cere, de exemplu, să treacă prin emailuri și să-ți spună ce mesaje necesită un răspuns urgent, ce deadline-uri se apropie etc. Poate apoi să-ți organizeze programul sau să actualizeze un document cu informațiile pe care le-a găsit. Ideea e să nu mai faci tu toate lucrurile astea pe rând, ci să-i spui ce ai nevoie și să-l lași să se ocupe de ele.
La sfârșitul lui septembrie, OpenAI a anunțat Dots, agenți care pot lucra la un proiect chiar și când tu te ocupi de altceva.
Pot duce o sarcină de la început până la capăt, fără să fie nevoie să le spui la fiecare pas ce să facă. De exemplu, îi poți cere să cerceteze o piață pentru un proiect, să adune informații din mai multe surse și să pregătească un document cu principalele concluzii. Sau să urmărească evoluția unui proiect și să actualizeze un raport când apar date noi. Tu nu trebuie să stai lângă el tot timpul: revii când a terminat, verifici rezultatul și îi ceri modificări, dacă e cazul.
Anthropic, compania din spatele Claude, a prezentat pe 21 octombrie Claude Duet, tot un agent AI, însă unul gândit mai degrabă să te ajute la job. Poți să-l lași să verifice periodic aplicațiile pe care le folosești și să-ți dea dimineața un rezumat cu lucrurile importante. Poate să-ți arate la ce mail-uri trebuie să răspunzi, să găsească un interval liber dacă ai un meeting sau să pregătească un raport financiar pe baza datelor pe care i le oferi. E, practic, un coleg virtual căruia îi delegi o parte din munca ta zilnică.
De la consultant la asistent
Direcția e evidentă. Industria AI vrea să treacă la următorul nivel. Chatbot-urile nu mai sunt suficiente. AI-ul trece de la consultanți la un asistent virtual căruia îi delegăm activități. Iar pentru asta e nevoie de acces la mailuri, documente, conturi, aplicații.
Dincolo de problema accesului pe care îl oferim acestor agenți AI în propriile noastre vieți, au început deja să apară alte situații complicate care ne arată cât de nepregătiți suntem pentru valul de agenți AI.
Băncile se tem de măsurile luate de agenții AI
Mai multe bănci americane, printre care Bank of America, JPMorgan și Wells Fargo, au început să restricționeze accesul agenților AI la conturile clienților. În unele cazuri, oamenii le dăduseră agenților datele de autentificare ca să se ocupe de lucruri în locul lor, însă băncile au observat activități pe care le-au considerat suspecte.
Unii agenți păreau să facă lucruri care depășeau instrucțiunile primite de la utilizatori. Problema e că, pentru o bancă, nu e deloc simplu să-și dea seama dacă o acțiune a fost cerută de client sau dacă agentul a înțeles greșit ce avea de făcut. Așa că băncile preferă să limiteze accesul până când pot controla mai bine ce se întâmplă. Mai multe surse din industria bancară au descris situația ca fiind „înfiorătoare” pentru publicația americană Axios, pentru că se tem că agenții AI vor avea acces la conturile clienților și astfel vor putea lua măsuri care vor afecta situația financiară a oamenilor.
Și nu e singurul caz.
O întrebare fără răspuns: cine răspunde când lucrurile merg prost?
Un conflict similar a apărut și între Meta și Amazon. În septembrie, Amazon a blocat accesul agentului Muse la magazinul său online, după ce a acuzat Meta că nu a anunțat compania că agentul va intra pe site pentru a face cumpărături în numele utilizatorilor. Amazon a ridicat și probleme legate de securitate și confidențialitate, inclusiv faptul că agentul nu se identifica drept un sistem automat.
Problema e că, atunci când un chatbot îți dă un răspuns greșit, poți să-l ignori. Când un agent face o rezervare, trimite un email, cumpără ceva sau intră în contul tău bancar, greșeala poate avea consecințe concrete. Iar dacă se întâmplă asta, cine e responsabil: utilizatorul, care i-a dat acces, compania care a construit agentul sau platforma pe care acesta a acționat? Industria AI vrea să ne convingă să le încredințăm agenților tot mai multă autonomie, înainte ca limitele și responsabilitățile să fie suficient de clare.
Nu e clar că suntem pregătiți pentru o lume în care agenții AI navighează pe internet în locul nostru. Internetul nu a fost construit neapărat pentru ei: magazinele online încearcă să blocheze boții, băncile nu vor să lase agenții să intre în conturile clienților, iar unele site-uri pur și simplu nu funcționează bine atunci când sunt accesate de un agent AI.
În plus, utilizarea acestor agenți pentru rezervări sau pentru shopping poate duce de multe ori la blocaje și erori, chiar și pe platforme care nu au interzis în mod explicit accesul lor.
Dar chiar și atunci când accesul este permis, experiența nu e grozavă. Într-un test publicat de The Verge, un jurnalist a încercat să folosească Muse pentru a găsi produse la cele mai bune prețuri, dar agentul a recomandat inclusiv un magazin care nu livra la adresa sa și nu a putut verifica dacă Amazon avea oferte mai bune, pentru că nu avea acces la site. În alte încercări, agentul a fost blocat de sistemele de securitate ale unui magazin online, deși cu puțin timp înainte reușise să-l acceseze.
Agenții AI pot ajunge să ne ajute să economisim timp și să preia o parte din sarcinile plictisitoare, dar asta nu înseamnă că ar trebui să le dăm acces la toate conturile și să-i lăsăm să acționeze în numele nostru înainte să știm exact cât de bine își fac treaba. Deocamdată, vedem o industrie care promite că ne va scăpa de griji, dar care încă se lovește de probleme de bază: agenții nu înțeleg întotdeauna ce vrem, unele site-uri nu sunt pregătite să lucreze cu ei și nu e clar cine răspunde atunci când lucrurile merg prost.
