Noul Cod Rutier si teroarea de a nu calca pe bec

Un Cod rutier trebuie sa fie preventiv, inainte de a fi aberant de punitiv. De ce au impresia guvernantii ca, aplicand amenzi maxime de 4.000 de euro unor soferi care castiga lunar de zece ori mai putin, vor schimba comportamentul teribilistilor de la volan, carora le lipseste disciplina in trafic si care, probabil, isi vor rezolva amenzile ca si pana acum? In Germania, inainte de a ti se lua carnetul de sofer pentru o luna sau trei, esti intrebat cand te poti dispensa de el in viitoarele sase luni. In societatea mobila a prezentului, masina ti-e ca aerul, fara ea poti pierde usor un serviciu.

Prevederile Noului Cod rutier care se vor pune in aplicare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului contin recorduri de amenzi si privari de carnete, care par a nu avea legatura cu realitatea. Chiar daca amenzile si pedepsele se pot aplica progresiv, cuantumul acestora e de speriat si depaseste de departe pe cel aplicat in alte tari, mult mai bogate, din Uniunea Europeana.

Daca soferul a gresit, miile de euro le plateste si familia lui. Daca soferul isi pierde si carnetul pe vreo trei ani, locul lui de munca e foarte probabil pierdut. In Germania poti inlocui pierderea dreptului de a sofa pe o anumita perioada, cu mijloace de transport in comun civilizate si punctuale, ca si cu asa-numitele „asocieri de deplasare“, in care se aduna mai multi care merg in acelasi loc. In Romania, orarul tramvaielor, autobuzelor si trenurilor e respectat doar pe hartie.

In plus, conditiile de deplasare sunt sub orice critica, in general: drumuri proaste, semnalizari rutiere deficitare. Mai exista si „toate chestiile“ la care trebuie sa fi atent, cand esti la volan. Capace de canal nefixate bine sau suprainaltate, de care trebuie sa te feresti. Semafoare care cand merg, cand nu, unele dintre ele pitite dupa crengi sau inaltate asa de tare, incat uitandu-te la ele ti se face gatul de strut. Intersectii importante nedirijate, in care slalomul printre benzile de circulatie reclama o adevarata virtuozitate.

Nu mai vorbim de gropile din asfalt, de indisciplina pietonilor care trec pe oriunde, numai pentru a-si scurta calea cu cativa metri. Nu mai vorbim de cersetori in carucior si spalatori nedoriti de parbrize, care patruleaza printre masinile oprite la semafoare. Trecem cu vederea eternele santiere si „borduriade“ nesemnalizate, care sporesc gradul de neprevazut, de pe sosea.

Nici cainii maidanezi nu trebuie uitati. Soselele sunt pline de cadavre de caini loviti de masini.

Este adevarat ca nici unii dintre soferi nu sunt „usa de biserica“. Oprind la un rosu de semafor, la iesirea de pe strada laturalnica ce ducea la un mare magazin de bricolaj din Romania, aud ca sunt puternic claxonata. Ma intreb de ce, ma uit in spate. Masina cea tare tasneste, ma depaseste, intra pe rosu si o ia prin fata masinilor care, pe strada principala, asteptau la semafor. Nu era niciun „verde de dreapta“, tin sa precizez. Smecherul a taiat-o in tromba, probabil ca se grabea. Cu asa ceva, niciun sofer normal nu este de acord. Nici cu alte comportamente de teribilism stradal.

Insa marea majoritate a participantilor pe roti la trafic mi se pare ca se comporta civilizat, incercand sa se chiar deplaseze intr-acolo unde au de ajuns. Caci e greu: desi principalele din oras ar putea avea trei benzi de circulatie intr-o directie, una e blocata de parcari in unghi. Cand unul iese, o banda se blocheaza, creindu-se permanent ambuteiaj. E un fenomen de trafic romanesc, pe care in Germania, sincer, nu tin minte sa-l fi intalnit. Pe marginea soselelor din orasele germane parcarea e „in linie dreapta“, soferul se asigura si iese lin din ea.

Ca sa ceri un comportament ireprosabil la volan, trebuie sa asiguri soferilor conditii de drum la fel. Nici un om nu e scutit de greseli, iar o lege este facuta sa ia in calcul si acest lucru. Educatie, preventie, amenda relationata cu puterea de plata a cetateanului vizat si abia in ultima instanta pedeapsa cu moartea bugetului si a deplasarii soferului, cand acesta a sarit mult peste cal.

Politia Romana da mereu cifre de accidente, unele cu efect mortal. Si in Germania, si in alte tari se intampla des accidente, unele in serie, pe autostrazi. Multi intra pe contrasens, li s-a gasit si un nume: „soferi fantomatici“ (Geisterfahrer). Se rastoarna camioane mari de marfa, se rastoarna autocare, o gramada de teribilisti conduc cu viteza excesiva, fortand partenerii din trafic sa se dea la o parte, in fata vitejiei lor. Cu toate acestea, masurile punitive se aplica „cu dreapta masura“ nemteasca si cu gandul la repercusiunile sociale ale acestor masuri.

Ma gandesc la Noul Cod Rutier romanesc si ma intreb, daca pe viitor sofatul ramane o necesitate si o placere, sau va fi pus sub semnul terorii „de a nu calca pe bec“? Un factor in plus, menit sa accentueze nervozitatea oricum ridicata, in general, a soferului roman.