„Nu mai puteam să ridic mâna, nu mai puteam să fac nimic.” Problemele „crunte” ale unei tinere mame, rezolvate prin terapia durerii

Dana are 35 de ani avea dureri de aproape 20 de ani – de spate, de genunchi, de încheieturi –, dar se învățase cu ele și le tolera. La scurt timp după ce a născut, situația s-a agravat dramatic, din cauza unei dureri de umăr care o împiedica inclusiv să-și țină în brațe propriul copil. Soluția a venit de la dr. Alin Pandea, medic primar ortoped specializat în terapia durerii, de la policlinica Regina Maria Pipera, partea rețelei private de sănătate Regina Maria.

În perioada puberății, Dana ajungea înțepenită la spital, la camera de gardă, unde i se spunea mereu că are febră musculară. După ce îi dădeau un paracetamol, medicii o trimiteau acasă și atât. După cinci ani cu astfel de dureri, un medic s-a gândit să-i facă și o radiografie. Atunci a descoperit că suferă de scolioză, adică o curbare a coloanei vertebrale în formă de S. După această diagnosticare, i s-a spus în treacăt să facă gimnastică medicală, dar nimeni nu a îndrumat-o, nici pe ea, nici pe părinți, către un centru anume. Și, cum în orașul din care e ea, Constanța, nu știa de astfel de locuri, nu a făcut nimic.

Dureri zilnice, agravate după sarcină

Dacă, la început, avea o criză pe an, apoi o criză la fiecare șase luni, apoi la două luni, durerile Danei au devenit tot mai dese, până când au ajuns să fie zilnice. „Deja era durere cronică, iar după sarcină s-au accentuat dramatic toate durerile, pentru că aveam mai multe tipuri de dureri: cervico-dorso-lombare, dar și la încheieturile mâinilor și genunchi”, spune ea.

Acum, Dana are 35 de ani și un copil de patru. Munca ei e una de birou, așa că nu implică efort fizic, dar, după ce a născut și a fost nevoită să-și ridice copilul în brațe din tot felul de poziții, mai mult sau mai puțin corecte, durerile au devenit și mai greu de suportat. Până când, pe măsură ce copilul a crescut, i-au pus capac.

„Nu știam că am mai multe hernii pe coloană, inclusiv una care era mai urâțică. O perioadă nu am mai făcut investigații, iar apoi, când au venit sarcina și copilul, bineînțeles că m-am trecut pe locul doi, așa că m-am trezit la un moment dat cu dureri foarte mari, pe care le localizam în umăr, la mâna dreaptă. Durerile ajunseseră la un nivel în care, când am vrut să-mi iau haina din cuier, n-am mai putut. Deci nu mai puteam să ridic mâna, nu mai puteam să ridic copilul, nu mai puteam să fac nimic. Erau dureri de plângeam, crunte”, povestește ea.

La numai 32 de ani, Dana nu mai putea să-și ridice în brațe bebelușul de câteva luni. De fapt, nu putea să mai facă nici lucruri mult mai simple de atât, cum ar fi gătitul: „Dacă trebuia să toc ceva pentru o ciorbă, nu puteam. Nu mai eram la un nivel funcțional, iar calitatea vieții mele era dramatic afectată”.

„Nu îmi dădea nimeni de cap”

Când și-a dat seama că nu mai e de stat, pentru că durerile ei – care oricum erau zilnice și deranjante dinainte – au devenit insuportabile, iar faptul că nu putea să-și ridice sau îmbrățișeze copilul o făcea să se simtă ca având un handicap, a început să caute soluții.

A fost la medici reumatologi sau de recuperare, a făcut fizioterapie și kinetoterapie, dar degeaba. „Nu îmi dădea nimeni de cap. Adică durerile persistau, iar eu nu puteam să-mi folosesc brațul. Era crunt”, își amintește Dana, iar cuvântul crunt apare de mai multe ori pe parcursul discuției noastre.

A luat și multe tratamente medicamentoase. De la cele mai ușoare, începute în perioada adolescenței, și până la tratamente dure, cum este dexametazona, un corticosteroid cu rol antiinflamator, pe care l-a luat inițial sub formă de pastile, iar mai târziu ca injecții intramusculare.

O perioadă, acest tip de tratament a scos-o din crize, dar, în timp, organismul s-a obișnuit cu substanța, care n-a mai avut efect. În această etapă se afla atunci când nu putea să își mai folosescă mâna mai deloc.

Din vorbă-n vorbă, Dana a aflat de la o colegă despre existența doctorului Alin Pandea, medic primar în Ortopedie și Traumatologie la policlinica Regina Maria Pipera, partea rețelei private de sănătate Regina Maria. „Ea și-a rezolvat durerile de genunchi la el. Deși avea dinainte o indicație de operație (n.r. – de la alți medici), s-a rezolvat cu infiltrații. Și bineînțeles că m-am dus și eu”, spune Dana.

Și-a pus toată încrederea în acest medic despre care auzise, așa că s-a și programat, când copilul ei avea șapte luni.

Prima întâlnire cu medicul

„La prima întâlnire veneam cu mai multe dureri, dar cea de umăr era cea mai gravă și necesita cel mai repede o măsură de intervenție, față de celelalte dureri pe care le aveam, de exemplu de genunchi”, spune Dana, care s-a dus pregătită cu toate investigațiile imagistice pe care le făcuse până atunci, inclusiv un RMN de coloană vertebrală, din care reieșea că avea o hernie de disc cervicală cu fragment, adică o bucată de aproape un centimetru din discul ei cervical se desprinsese și îi făcea compresie pe nerv, de unde și durerile.

Medicul a întrebat-o despre toate durerile ei, de la zero: când au apărut, cum sunt, când se accentuează, dacă au dispărut vreodată și, dacă da, în ce context, dacă cedează la medicație, ce tratamente a făcut, ce mișcări face și cum le face.

„Întotdeauna evaluez durerea și pentru a vedea unde este pacientul, dar și pentru a putea vedea ce se întâmplă în timp. Logo-ul meu este mai puțină durere, mai multă mobilitate. Atunci când vine un pacient, pe mine mă interesează să aflu nivelurile de durere și de mobilitate și, bineînțeles, ce îl supără”, spune dr. Alin Pandea, medic primar Ortopedie și Traumatologie, cu competențe în terapia durerii.

Medicul își amintește că Dana a fost pacientul ideal, adică un pacient deja bine investigat și deschis la opțiunile de tratament. La prima întâlnire i-a recomandat să mai facă o radiografie de coloană – ortospine, ca să evalueze nivelul de afectare a coloanei din cauza scoliozei – și, între timp, să ia un tratament medicamentos, până când avea să aibă loc procedurile specifice terapiei durerii.

„După acea ortospine a dedus cert că durerea provenea din coloana cervicală și m-a programat pentru o infiltrație la nivelul coloanei cervicale. Pentru că era clar nevoie de infiltrație, adică necesita un tratament local acolo, direct la sursă, ca să treacă durerea”, își amintește Dana.

Ce e terapia durerii

Terapia durerii se referă, de fapt, la o sumă de proceduri diferite, alese de medicul specializat în acest tip de terapie atât în funcție de cauza durerilor, cât și în funcție de pacient, explică dr. Alin Pandea: „Dacă pentru unele afecțiuni este nevoie doar de un tratament medicamentos – și când spun asta evident că nu mă refer la un banal Nurofen sau un No-Spa pentru dureri abominale –, pentru alți pacienți este nevoie de tratament administrat injectabil, exact la nivelul leziunii, adică la nivelul cauzei durerilor. Și aici vorbim în special de infiltrații, adică administrarea unui tratament cu rol antiinflamator și antialgic, adică pentru a reduce durerea și de a trata leziunea”.

Procedurile specifice terapiei durerii – infliltrațiile – se fac de către un medic specializat în terapia durerii, având ghidaj imagistic fie cu ajutorul aparatelor de ecograf, fie cu aparatul de radiografie, computerul tomograf sau RMN, pentru ca medicul să se asigure că substanța pe care o injectează ajunge exact la sursa durerilor.

„Când vorbim despre terapia durerii, vorbim de durerile acelea pe care le-am avut de foarte mult timp și pe care am încercat, mai mult sau mai puțin profesionist, să le tratăm, dar nu am reușit să le dăm de cap. Deci terapia durerii este specialitatea care se adresează durerilor vechi și persistente, pentru care nu am găsit încă soluții.”

Altfel spus, dacă la un moment dat a apărut o durere care, inițial, a fost surdă și ne-am obișnuit cu ea, dar care la un moment dat începe să ne afecteze stilul de viață, luăm tratamente din farmacie sau poate chiar de la medic, facem kinetoterapie și fizioterapie, dar durerea tot nu scade, ci ne afectează atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, atunci terapia durerii este cea potrivită. Terapia durerii nu este însă o soluție pentru durerea cauzată de traumatisme recente, cum ar fi, de exemplu o entorsă sau o fractură.

„Aproape toate durerile se pot trata”. Top 3 motive de prezentare la medic

L-am rugat pe dr. Pandea să facă un top 3 al tipurilor de dureri pe care le acuză cel mai frecvent pacienții care îi intră în cabinet. Pe locul unu sunt durerile de spate, urmate de durerile de genunchi și apoi de cele de umăr. După acestea mai vin și durerile musculare.

Totuși, ponderea cea mai mare o au durerile de spate, de care se plâng jumătate dintre pacienții săi. „Pentru afecțiunile de spate vin mai multe femei , în timp ce pentru afecțiunile de genunchi, bărbați. Aproape toate durerile se pot trata, cu excepția cazurilor în care nu știm cauza durerilor. Pentru că, da, chiar și în ziua de azi, în practica medicală există afecțiuni pe care nu le înțelegem perfect. Iar atunci când nu știm exact cauza unei afecțiuni, nici tratamentul nu are cum să fie definitiv. În aceste cazuri vorbim de controlul durerii, ameliorarea durerii, nu despre un tratament definitiv”, mai spune medicul.

Există, de exemplu, afecțiuni musculoscheletale care duc la astfel de afecțiuni care nu sunt înțelese complet, cum ar fi artroza. „Contrar miturilor care circulă în social media, nu există tratament pentru artroză. Dar există tratament pentru durerile cauzate de artroză. Și aici intervine terapia durerii, care se aplică pentru efect, pentru a ține lucrurile sub control. Nu există terapia durerii pentru cauză”, adaugă medicul.

Terapia durerii se poate folosi cu efect definitiv – adică de dispariție a durerii – în cazul întinderilor musculare sau în cazul sindromului de tunel carpian, dacă pacientul nu repetă mișcările sau conduitele care au dus la această durere. În schimb, rolul este numai unul de ameliorare a durerii dacă e vorba despre un caz de afectare a nervului ca urmare a unui diabet, care este o afecțiune pentru care nu există încă tratament. „Atunci, terapia durerii va avea ca rol ameliorarea temporară, care poate fi ceva de ordinul săptămânilor, dar de cele mai multe ori, de ordinul anilor. Ea va ameliora simptomatologia și persoanele cu dureri cauzate de diabet își vor putea continua activitățile de zi cu zi”, spune dr. Pandea.

„Nu a durut și nu a fost nevoie de nicio pregătire.” Infiltrațiile

La două săptămâni de la prima întâlnire, Dana s-a programat la dr. Pandea pentru infiltrații. În cabinet, s-a întins pe un pat, cu gâtul în extensie pe partea dreaptă, unde se afla leziunea coloanei vertebrale. Sub ghidaj ecografic, medicul i-a injectat substanța la două degete distanță lateral față de zona gâtului.

Chiar dacă dr. Pandea explică aproximativ zona în care i-a injectat Danei substanța cu rol antiinflamator și antialgic – la două degete distanță lateral față de zona gâtului, pe unde iese nervul din coloana cervicală – procedura este una foarte sigură, pentru că se realizează cu un ecograf de mare precizie: „Pentru a face infiltrații, e necesar un cumul de cunoștințe, de interes și de aparat. Iar motivul pentru care lucrez doar la Regina Maria și nu într-o clinică de stat sau mai mică este determinat de faptul că aparatul pe care îl folosesc este foarte bun și foarte costisitor. E asemănător cu cel pe care îl folosesc ginecologii pentru morfologia fetală”.

„Nu a durut și nu a fost nevoie de nicio pregătire specială înainte de intervenția asta, a fost pur și simplu ca o consultație în cadrul căreia s-a efectuat și infiltrația. Dar, oricum, la acel moment nimic nu se compara cu durerea de fond, adică aș fi suportat și tăieturi, și orice, numai să scap de acea durere.”

Dana, pacientă cu hernie cervicală, tratată prin terapia durerii

În astfel de proceduri, întotdeauna se folosește un anestezic local, astfel încât disconfortul perceput de pacient nu ar trebui să fie mai mare decât o înțepătură ca atunci când mergem să ne luăm sânge, spune medicul: „Am venit să ne facem mai bine, nu să ne doară în timp ce ne facem mai bine. Dacă procedura doare, cineva nu și-a făcut treaba cum e normal. Ori substanța, ori medicul, ori administrarea, ceva nu a funcționat cum e normal”.

Procedura durează undeva între 10 și 15 minute, iar pacientul poate pleca acasă după maximum o jumătate de oră, timp în care medicii îl monitorizează, pentru a se asigura că totul este în regulă ca urmare a administrării anestezicului local.

Pentru că s-a simțit bine, Dana a plecat chiar mai repede de-atât. Durerea se diminuase chiar de la injectare: „O ameliorare am observat pe loc, pentru că în momentul în care m-a injectat, am simțit substanța cum se duce exact pe traiectul durerii. Deci substanța s-a dus la sursă și durerea s-a ameliorat după prima infiltrație semnificativ, s-a înjumătățit”.

Ulterior, în câteva zile, durerea a scăzut și mai mult, dar pentru că știa că se poate să fie și mai bine, peste aproximativ trei săptămâni s-a dus din nou la dr. Pandea, pentru o a doua infiltrație.

„Domnul doctor mi-a explicat de la început că sunt pacienți la care, după o infiltrație, se reduce durerea și poate nu mai au nevoie de nimic cinci ani de zile, dacă în timpul acesta fac, bineînțeles, și sport, kinetoterapie, mișcare, pentru că este esențială pentru întărirea musculaturii, ca să poată susține coloana. Dar sunt și pacienți care poate au nevoie de două sau trei infiltrații, dacă și durerea este cronică, neglijată de foarte mult timp”, spune ea.

După a doua infiltrație, durerea ei de mână a dispărut.

Proceduri office-based, adică în cabinet

De cele mai multe ori, durerile de spate sunt date de o afectare a musculaturii, de una a nervului sau de o afectare a discurilor coloanei vertebrale. După o discuție în care se stabilește diagnosticul – ceea ce se poate realiza fie numai pe baza examinării clinice, fie prin mijloace imagistice, fie prin ambele metode – se stabilește metoda de tratament.

Acesta poate fi medicamentos, poate fi reprezentat de infiltrații sau poate să constea în intervenții minim invazive, care sunt borderline, adică nu aparțin propriu-zis chirurgie, ci sunt proceduri specifice de ameliorare a durerilor. „De exemplu, putem injecta – că se folosește o seringă – o substanță chiar în interiorul osului, fie că vorbim de genunchi, fie că vorbim de coloană”, explică medicul.

Majoritatea procedurilor din sfera terapiei durerii sunt gândite ca proceduri office-based, adică proceduri de cabinet. Chiar dacă nu au loc într-un cabinet obișnuit dintr-o policlinică, ci în sala de tratamente aferentă cabinetului, procedurile, chiar și cele mai complexe dintre ele, nu necesită spitalizare și nici mai mult de o oră, maximum două, în clinică. Spre deosebire de o intervenție chirurgicală, pentru care, oricât de minim invazivă ar fi, tot e nevoie să petreci măcar o zi în spital.

Infiltrațiile, care sunt cel mai frecvent folosite în terapia durerii, se desfășoară de cele mai multe ori chiar în cadrul primei consultații.

„Singurul lucru pe care nu vrei să-l auzi când ai dureri este să vii săptămâna viitoare, că nu sunt locuri acum sau altceva. De aceea, la mine, există zile pentru consultații de ortopedie, dar există și sloturi de consultații pentru terapia durerii, unde consultația este mult mai extinsă ca timp și automat putem face și astfel de proceduri”, spune dr. Alin Pandea.

„În 85% din cazurile de dureri de spate este nevoie de o singură procedură”

În cazul Danei, la fel ca în cazul tuturor pacienților, necesitatea de a repeta infiltrația la nivelul coloanei cervicale a fost stabilită numai după ce s-a observat efectul primei proceduri. Altfel spus, în funcție de cât de mult s-a redus durerea după prima intervenție medicul a decis, împreună cu ea, că e necesar să mai facă una, pentru a ajunge la cel mai bun rezultat: dispariția durerii.

„Dacă luăm durerile de spate, în 85% din cazuri este nevoie de o singură astfel de procedură. Bineînțeles, contează și ce facem după procedură, pentru că, dacă pe mine mă doare spatele că am câteva kilograme în plus, fumez două pachete de țigări pe zi și car tot timpul, că asta este meseria mea, să ridic și să car, chiar dacă merg la medic și îmi face o astfel de procedură și după procedură eu mă simt bine, dar de a doua zi îmi reiau același stil de viață, fără să fac nimic pentru a ameliora integritatea musculară a spatelui, bineînțeles că, inevitabil, va fi nevoie de acel tratament din nou, mult mai repede și mult mai des. În schimb, dacă aceste dureri au apărut după un eveniment sau după un cumul de evenimente, dar odată întâmplat și rezolvat am înțeles că trebuie să schimb ceva în stilul de activitate de zi cu zi, rezolvarea poate fi chiar cu tentă definitivă. Nu va mai fi nevoie să repet procedura”, explică medicul.

Totuși, procedura este una care se poate repeta la nevoie. Fie că durerea nu a trecut după prima infiltrație pentru că dura de prea multă vreme, fie că ai luat prea multe analgezice anterior, fie că se întâmplă să neglijezi exercițiile de kinetoterapie care ajută la întărirea musculaturii, fie că faci o mișcare greșită, care poate reactiva durerea, infiltrațiile se pot repeta periodic.

„Cu multe opioide luate și cu tratamente foarte puternice, este evident că efectul substanțelor injectate va fi mai lent. Dar, dacă pacientul nu a luat foarte multe medicamente și nu a fost totul foarte mult amânat, atunci efectul este imediat”, spune medicul ortoped specializat în terapia durerii, care subliniază că tratarea durerii și posibilitatea ca ea să reapară depinde de mulți alți factori, care țin de activitățile de zi cu zi ale fiecărei persoane.

„Nu numai că durerea a dispărut, dar fragmentul de disc rupt s-a dizolvat”

După cele două infiltrații, durerile de mână ale Danei au trecut. S-a apucat și de kinetoterapie, dar de data aceasta nu a mai făcut exercițiile doar sporadic, așa cum făcuse în trecut, ci cu regularitate, de două-trei ori pe săptămână și fără pauze prea lungi, cu ajutorul unui kinetoterapeut, dar după o schemă dată de dr. Alin Pandea.

„Starea mea s-a îmbunătățit considerabil în momentul în care am început să-mi întăresc musculatura și să mă și țin de kinetoterapie. Am putut să-mi folosesc mâna la orice. Și, după cele două infiltrații, nu numai că durerea a dispărut, dar mai târziu, când am făcut un alt RMN, am constatat că fragmentul acela de disc rupt s-a dizolvat. Fragmentul nu mai există după infiltrații, deci automat sursa durerii a fost eliminată”, spune Dana.

Este, de altfel, și motivul principal pentru care dr. Pandea a reținut cazul Danei. „Nu doar că am rezonat cu ea când am auzit că nu și-a putut ridica bebelușul, pentru că e cam de aceeași vârstă cu copilul meu, dar cazul ei este cu atât mai impresionant cu cât un fragment din discul coloanei cervicale, care era migrat și era înfipt într-un nerv, a dispărut, după cum am observat la un RMN de control făcut la un an de zile după infiltrații”, spune și dr. Pandea.

Importanța recuperării prin kinetoterapie

Înainte de infiltrații, toate recomandările pe care Dana le-a primit o trimiteau la kinetoterapie. Nu i-a spus nimeni însă cât de importantă e consecvența atunci când faci kinetoterapie, așa că făcea din când în când niște cure de câte două săptămâni, după care încerca să mai continue acasă, dar fie nu făcea corect exercițiile, fie făcea prea rar, așa încât nu ajunsese vreodată în punctul în care să-și întărească musculatura cu adevărat, pentru a-și proteja zonele cu potențial dureros.

Dr. Pandea i-a recomandat exerciții specifice de kinetoterapie încă de la prima infiltrație, dar i-a și explicat cât e de important să le facă frecvent și corect. „Mi-a dat o listă de exerciții pentru toată musculatura spatelui, tot ce susține spatele: brațul, umărul, zona cervicală, absolut tot. M-am dus cu acele exerciții la o kinetoterapeută cu care lucrez și azi și fac exercițiile sub îndrumarea ei de două sau trei ori pe săptămână”, spune Dana.

În plus, dr. Pandea a încercat să o învețe și cum anume să își miște mâna sau cum să procedeze când ridică ceva, inclusiv copilul.

„În cazul ei, forma și structura coloanei crea o predispoziție pentru această afecțiune. Apoi a venit sarcina, care este un factor de protecție, pentru că toată atenția organismului este adresată belușului, cum e și normal, dar, după sarcină, factorii de protecție dispar. În plus, apare instinctul de proaspăt părinte de a ridica bebelușul, a căra, a te apleca. Și atunci, indicația către ea nu a fost de a nu mai ridica copilul, ci de a-i arăta, pe cât se poate, cum să fie atentă atunci când ridică sau se apleacă”, spune medicul.

Efectul psihologic al durerilor

Atunci când vorbim despre dureri, nu vorbim numai despre disconfortul fizic. Impactul durerilor asupra psihicului este unul uriaș, mai ales atunci când disconfortul este nu numai mare, ci și zilnic. Dacă adaugi, peste acestea, și implicațiile emoționale ale faptului că ai doar puțin peste 30 de ani și nu-ți poți ține copilul în brațe, probabil că până la depresie mai e un singur pas.

Așa a fost, deci, pentru Dana: „Faptul că nu mai puteam să manevrez copilul m-a dărâmat cel mai mult. A fost lucrul care m-a pus la pământ. Durerea era dinainte de cele șapte luni ale copilului, dar o toleram. Am tot tolerat-o până când a devenit insuportabilă. Adică era la un nivel de 10 din 10.”

Iar durerile nu afectează numai persoana care suferă de ele, ci și pe cei din jur, care sunt nevoiți să o înlocuiască în toate activitățile pe care nu le mai poate face. În cazul Danei, de exemplu, toți cei din jur s-au mobilizat – soțul, părinții, bunicii, absolut toată lumea – pentru că ea putea face orice, dar nu și ce implica mâinile.

„Am făcut cu siguranță o mișcare greșită.” Repetarea intervenției la un an distanță

La aproximativ un an distanță după ce a făcut infiltrațiile, durerea a revenit. Nu la aceeași intensitate ca înainte, dar era deranjantă. Cum de data aceasta știa care e rezolvarea, Dana nu a mai amânat și s-a programat la o nouă procedură.

„Am făcut cu siguranță o mișcare greșită, nu știu. Ori am ridicat copilul mai mult, nu știu exact ce am făcut, dar durerea reapăruse. După ce am repetat infiltrația, a trecut de tot. Cred că deja sunt doi ani de atunci și mă simt foarte bine. Dacă fac recuperare, dacă fac kinetoterapie periodic și nu fac pauze, e foarte bine. Pentru că, în perioadele în care nu mai fac exerciții – că am mai avut și pauze – reapar durerile”, spune ea.

Dr. Pandea își amintește momentul în care Danei i-au reapărut durerile și a revenit pentru infiltrații la coloană și spune că tratamentul administrat atunci a fost unul cu rol de a prelungi efectul. „Uneori nu putem să rezolvăm o problemă definitiv, pentru că la 30-40 de ani nu mai ai cum să mai îndrepți coloana, dacă ea a fost strâmbă de la 12-13 ani, dar măcar putem să prelungim intervalele în care intervenim”, spune el.

„Targetul e să refacem intervenția la intervale de trei ani”

Necesitatea unei noi infiltrații nu poate fi prevăzută și cu atât mai puțin intervalul de timp la care o astfel de procedură ar putea fi repetată. Totuși, spune medicul, dacă lucrurile merg conform planului – însemnând că pacientul își face exercițiile corect și constant și evită mișcările care ar putea cauza durere – ar trebui ca mai devreme de trei ani să nu fie nevoie de infiltrații.

„Șansele ca în decursul anilor să mai fie nevoie de infiltrații și de terapia durerii sunt mari. Dar, dacă este nevoie des, adică mai devreme de 18 luni, înseamnă că avem o problemă. Ori din partea mea, că n-am făcut ce trebuie, n-am făcut unde trebuie, ori din partea pacientului, că n-a făcut ce trebuie, n-a făcut cum trebuie. Targetul pentru afecțiuni de genul acesta, pe care nu le putem trata complet la momentul de față, e să refacem intervenția cam la trei ani.”

Un exemplu pe care îl dă medicul se referă la tratamentele care se administrează în cazul unei leziuni de menisc sau de cartilaj la nivelul genunchiului. În prezent, spune el, terapia durerii asigură o ameliorare a simptomelor – adică a durerii – undeva între 1 an și jumătate și 3 ani și jumătate.

„Înainte, toți medicii îmi recomandau operație.” Infiltrații și la genunchi

Dana vorbise cu dr. Pandea încă de la prima întâlnire despre toate durerile ei, inclusiv despre cele de genunchi, dar, pentru că cea mai greu de suportat era cea de mână, au prioritizat infiltrațiile la coloana cervicală.

Mai târziu, după ce s-a liniștit și a putut să-și folosească mâna, a fost din nou la medicul ortoped, de data aceasta pentru genunchi. Nici în acest caz durerile nu erau noi.

„Când am ajuns la dumnealui, durerile de genunchi erau vechi cam de cinci ani, dar erau la un nivel suportabil. Mă dureau genunghii și dacă stăteam mult la birou, dar și dacă stăteam mai mult în picioare. Eu făcusem și RMN de genunchi și aveam la ambii genunchi leziuni de menisc intern și leziuni degenerative de artroză, pentru că am o predispoziție genetică din mamă în fiică la structura osoasă. În urma RMN-ului, toți medicii la care am fost înainte să ajung la domnul doctor Pandea îmi recomandau operație la genunchi, artroscopie”, își amintește Dana.

A fost sceptică la ideea de operație, pentru că mai auzise de la cunoscuți care făcuseră această intervenție că tot nu au scăpat de dureri, așa că a amânat. Când a văzut însă cât de rapid și simplu a scăpat de durerea de mână, a revenit la dr. Pandea și pentru genunchi.

Infiltrațiile de la genunchi au fost făcute în ședințe diferite și ține minte că, chiar de la prima, a simțit o ameliorare considerabilă.

Terapia durerii scade nevoia de operații

De altfel, apariția terapiei durerii a scăzut cazurile de chirurgiesemnificativ, spune dr. Pandea, chiar dacă, poate, nu la noi în țară: „90% dintre herniile de disc nu ar trebui operate și 90% dintre leziunile de menisc la persoane cu modificare artrozică nu ar trebui operate. Dar, pentru că terapia durerii nu este o specialitate de sine stătătoare la noi în țară, ea este asociată cu proceduri de recuperare”.

„Toată lumea se operează pentru că și-a rupt meniscul. Dar nu meniscul e cel care doare, doare capsula care îmbracă acel menisc și cu nervii aferenți. Din acest motiv, dacă eu mă duc și-mi operez meniscul, tot mă mai doare, pentru că în continuare capsula cu toți nervii de pe lângă ea nu au niciun tratament. Odată explicate, lucrurile sunt foarte simple, doar că trebuie să ne facem timp să le explicăm pe îndelete pacienților.”

De regulă, medicii care au competențe în terapia durerii sunt medicii ortopezi, anesteziști, neurochirurgi, medici de recuperare sau reumatologi. Mulți dintre aceștia fac însă numai tratamente la nivelul genunchilor, cei care fac procedura și la nivelul coloanei vertebrale fiind foarte puțini..

Terapia durerii este eficientă mai ales în cazurile care nu sunt considerate chiar de operat, dar unde pe pacienți îi doare, nu le trece durerea doar cu medicamente. Sau în cazurile când o persoană nu vrea să se opereze, pentru că a observat că un cunoscut s-a operat și tot îl doare, dar nici nu vrea să stea cu dureri. În aceste situații intervine terapia durerii.

„În această terapie suntem doi, medicul și pacientul”

Dr. Alin Pandea și-o amintește pe Dana ca fiind pacienta ideală. Foarte conștiincioasă, a făcut investigații, a făcut recuperare și și-a schimbat stilul de viață, adică a acceptat cu ușurință tot ansamblul de terapie a durerii. „Pentru că terapia durerii nu înseamnă doar o injecție. În această terapie suntem doi, medicul și pacientul. Nu ține doar de medic, nu ține nici doar de pacient. Dacă vrem să fie bine, este important ca ambele părți să fie implicate”, adaugă medicul

Și Dana spune că a comunicat foarte bine cu medicul ei, care i-a explicat în amănunt și foarte pe înțeles tot ce a avut nevoie să înțeleagă despre afecțiunile ei și despre posibilitățile în care își poate ține durerile sub control. „Înainte, calitatea vieții mi-era afectată dramatic, iar acum, după infiltrații, sunt alt om, dacă mă țin și eu de treabă, adică dacă fac sport, mișcare. Altfel, nu. Și știu că, în momentul în care reapare o criză sau am dureri mai multe zile consecutiv, atunci se justifică o nouă infiltrație. Domnul doctor e un medic extraordinar și explică pe înțelesul tuturor și cel mai important este că îți rezolvă durerile, orice problemă ai avea”, mai spune Dana.

Conștient de cumulul de factori care duce la ameliorarea sau dispariția durerii, dincolo de infiltrațiile propriu-zise, dr. Alin Pandea spune că interesul principal este ca pacientul să fie mai bine și să nu mai aibă simptomele care l-au adus în cabinet.

„Pentru mine nu contează dacă un pacient este mulțumit ca urmare a impactului psihic al explicațiilor mele, al impactului fizic al procedurii, ca urmare a schimbării stilului de viață sau al evitării lucrurilor care au dus la apariția durerilor. Eu nu o să știu niciodată care dintre cele patru lucruri ajută cel mai mult, dar terapia durerii este despre toate patru, nu e despre unul singur. Contează că la sfârșit pacientul este cu problema rezolvată”, concluzionează dr. Alin Pandea.

Articol susținut de Regina Maria