Nu sunt prea mulți bugetari, ci prea puțini oameni care muncesc

Mai jos puteți citi o ediție completă a newsletterului săptămânal „Rațiunea, înapoi”, semnat de Gabriel Bejan. Dacă doriți să primiți edițiile viitoare, vă puteți abona aici:

FOCUS: Plătește statul prea multe burse pentru elevi?

6,4 miliarde de lei pentru 1,7 milioane de burse

Subiectul care a stârnit cele mai multe pasiuni săptămâna trecută a fost reducerea numărului de burse de stat pentru elevi, ca urmare a tăierii cheltuielilor publice din cauza deficitului bugetar. 

Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat că de acum înainte vor exista doar două tipuri de burse, cele sociale, destinate elevilor din medii vulnerabile, și cele de merit, acordate elevilor cu medii de cel puțin 9, în limita a 15% din totalul dintr-o clasă.

Până acum existau șase tipuri de burse:

• Bursă de excelenţă olimpică I: între 750 și 3000 lei
• Bursă de excelenţă olimpică II: 700 lei
• Bursă de merit : 450 lei
• Bursă socială: min. 300 lei
• Bursă pentru mame minore: 700 lei
• Bursă tehnologică (pentru cei din învățământul profesional sau tehnologic): 300 lei

În 2025, bursele elevilor au ajuns să coste 6,4 miliarde de lei, o sumă care reprezintă de 3 ori bugetul Cercetării din România. Creșterea atât de mare a fost hotărâtă în mandatul de ministru al Ligiei Deca.  O analiză realizată de site-ul Edupedu arată că în anul școlar trecut s-au dat în total 1,7 milioane de burse pentru elevi împărțite astfel: 

• Bursă socială – peste 835.000 de beneficiari
• Bursă de reziliență – aproape 154.000 de beneficiari
• Burse de excelență olimpică I și II – peste 2.700
• Bursă tehnologică – aproape 61.000
• Bursă pentru susținerea mamelor minore – peste 900
• Bursă de merit – 646.000

Președintele Nicușor Dan a spus că un asemenea sistem, în care 30% din elevi primesc burse de merit, este „anormal” și nu mai există nicăieri în Europa. 

De altfel, mai mulți profesioniști din Educație susțin că o schimbare era necesară în acest domeniu. Raluca Răducanu, directoarea adjunctă a Liceului Teoretic Jean Monnet din Capitală a declarat la TVR Info că, de multe ori, profesorii, chiar la presiunea părinților, au trecut note mai mari decât cele meritate pentru ca elevii să nu piardă bursele. 

Pe de altă parte, nu este foarte clar dacă aceste stimulente financiare au crescut numărul celor care au promovat bacalaureatul. De exemplu. 

„Performanța nu aș recompensa-o din bugetul guvernamental”

L-am întrebat și pe cercetătorul în educație Sebastian Țoc, care a avut în ultimele zile mai multe poziții critice la măsurile anunțate de ministrul David, cum vede lucrurile. Răspunsurile sale au fost în exclusivitate pentru „Rațiunea, înapoi!”.

Cum ar trebui să arate sistemul de acordare a burselor școlare din România, astfel încât să-i ajute concret, atât pe copiii proveniți din familii cu venituri mici, dar și pe cei cu note foarte bune?

Sebastian Țoc: Scopul unui sistem public de educație, mai ales cel obligatoriu, este de a se asigura că toți elevii dobândesc cel puțin un minim de competențe (ideal chiar un nivel mediu) în domenii cât mai diverse. Guvernele din țările democratice au dezvoltat scheme de servicii și beneficii în bani sau în natură care să faciliteze achiziția acestor competențe. Ele sunt oferite, fie prin sistemul de învățământ, fie prin sistemul de protecție socială, fie prin ambele. 

România are doua probleme istorice: subfinanțarea învățământului și subfinanțarea protecției sociale. Rezultatul a fost că a persistat mulți ani sărăcia în rândul copiilor și ponderea mare de elevi care nu au competențe de bază și/sau ies din sistem mult prea devreme. 

Într-un astfel de context, un sistem de burse ar trebui să se concentreze pe facilitarea accesului și participării la educație. Acesta ar trebui dublat de un sistem de servicii precum program prelungit cu masă și angajare de specialiști auxiliari – alții decât cadre didactice. 

Consider că un sistem de burse de studiu care să dubleze bursele sociale ar fi dezirabil cu condiția ca ele să poată fi cumulate. 

Pentru bursele sociale, aș crește plafonul de eligibilitate, astfel încât să se califice mai mulți elevi. Pentru cele de studiu ar fi oferite pe un cumul de criterii sociale și de participare la educație. 

Primele ar putea să includă veniturile familiei, numărul de membrii din gospodărie, condiții de locuire precară, risc de abandon școlar monitorizat și alte vulnerabilități sociale. Cele de participare la educație pot include prezența și notele care ar trebui să ilustreze progresul și achiziția de competențe dacă evaluarea este folosită pentru asta.

La final, primește bursa cine obține un punctaj minim separat pentru criteriile sociale și separat pentru criteriile de participare. Performanța nu aș recompensa-o din bugetul guvernamental, eventual ar putea fi recompensată suplimentar de autorități locale. 

La nivel universitar e un pic altceva, acolo e necesar un sistem de burse care să includă criterii ce țin cont de veniturile studenților raportat la condițiile adecvate de viață din marile centre universitare și de participarea activă la cursuri care să fie dovedită prin implicare continuă și achiziție de competențe specifice. 

Care credeți că vor fi principalele efecte ale noului sistem de bursele pentru elevi, anunțat de ministrul Daniel David?

Având în vedere că noul sistem de acordare de burse implică reducerea substanțială a sumelor de bani care vor ajunge la elevi, efectele vor fi că nu se vor mai putea baza pe acest sprijin financiar care era util pentru haine, încălțăminte, mâncare, transport, laptop, cărți etc.

La nivel preuniversitar probabil va scădea participarea fizică și activă și va crește numărul de elevi care se deconectează de școală și părăsesc învățământul la vârste mici. 

Sistemul din prezent care oferă burse primilor 30% elevi dintr-o clasă (cele care au fost numite de reziliență), chiar dacă nu e ideal, este totuși în concordanță cu ideea de învățământ obligatoriu, statul oferind aceste resurse pentru ca elevii să nu aibă nevoie de alte resurse financiare pentru a finaliza învățământul obligatoriu și pentru a avea competențele aferente nivelului. 

Bursele de merit se dau pentru că istoric sistemul educațional românesc a fost organizat în logică elitistă. Aș zice că într-o democrație scopurile publice ale educației ar trebui să fie mai puțin elitiste și mai axate pe ideea de a forma viitorii cetățeni. Deci și bursele de merit ar fi în plus. 

La nivel universitar, probabil vom avea un număr mai mic de absolvenți și de studenți care nu prea dau pe la cursuri și bibliotecă, pentru că sunt nevoiți să găsească un loc de muncă chiar de la începutul studenției. 

Asta mai ales că în România nu e reglementat cât de multe ore poți munci dacă ești student. Accesul celor fără sprijin familial este deja redus la studii universitare.

Anticipez chiar că rezultatele vor fi dramatice, accentuându-se problema deja foarte serioasă a numărului extrem de scăzut de tineri absolvenți cu studii universitare (ultimul loc din Europa).

PUZZLE: Prea puțini oameni muncesc în România

Despre unele mituri care bântuie clasa de mijloc românească

Așa se numește articolul publicat de economistul Victor Giosan pe site-ul Contributors și care, în opinia mea, explică cel mai bine de ce România a ajuns să nu-și mai permită să plătească pensii și salarii, fără să se împrumute. 

Cu date și grafice, economistul demonstrează că problema o reprezintă, de fapt, ocuparea redusă a forței de muncă. Doar 69,5% din oamenii din România cu vârsta între 20 și 64 de ani lucrează, în condițiile în care media UE este la 75,8%. Raportat la totalul populației, procentul angajaților este de 49,2%, în condițiile în care există state cu peste 60%, precum Suedia, Danemarca, Cipru sau Olanda. 

„Motivele sunt calificările inexistente sau nepotrivite cu cerințele pieței muncii, abandon școlar mare și timpuriu, ineficiența sistemului de Venit Minim Garantat de a atrage beneficiarii lui pe piața muncii. Cu alte cuvinte prima prioritate în acest domeniu, pentru a scădea „povara” relativă a sectorului public  este creșterea ratei ocupării”, scrie Victor Giosan, care, în decursul anilor, a lucrat în programe de consultanță ale UE, USAID, Banca Mondială prin diferite țări, iar din 2018 este consilier al UE pe lângă Guvernul Republicii Moldova în domeniul reformei administrației publice.  

Cum arată „nesimțirea”

Altfel, Guvernul condus de Ilie Bolojan a început să aplice unele măsuri de reducere a cheltuielilor: sporul de condiții vătămătoare pentru bugetari este plafonat la 300 lei brut, iar senatorii și deputații care au locuințe în București sau Ilfov, pe numele lor sau al soției, nu mai beneficiază de decontarea chiriei. 

Ai fi zis că nu trebuie o lege pentru ceva atât de firesc, numai că un articol publicat de Europa Liberă a arătat că, din cei 270 de deputați care primesc bani de chirie în Capitală, 20 au proprietăți în București sau Ilfov.  

„Nesimțirea e mare în multe locuri”, iar afirmația nu-mi aparține, ci este a premierului Ilie Bolojan care, la conferința de presă de vineri, s-a referit la modul în care RAAPPS administrează unele imobile de stat. 

Bolojan a dat exemplul unei clădiri închiriate de regie unei firme private care, la rândul ei, a subînchiriat-o unei bănci de stat. G4Media a aflat detaliile poveștii: RAAPPS încasează 60.000 de euro pe lună pentru respectivul imobil de la compania Spirmina Corporation care, mai departe, primește 120.000 de euro de la banca de stat Eximbank. Deci numai din această șmecherie (că dacă-i spui „afacere” îi jignești pe adevărații întreprinzători), compania privată bagă în buzunar 60.000 euro în fiecare lună. 

Acesta este doar un exemplu de care am aflat pentru că l-a șocat până și pe premier, întrebare este câte astfel de cazuri există în România?

Și tot la categorie lucruri greu de acceptat, putem include și decizia PSD de a numi la Curtea Constituțională pe cineva care nu respectă condițiile legale pentru un asemenea post. Mihai Busuioc ar fi trebuit să aibă 18 ani de experiență juridică. Poate-i are, dar nu-i poate dovedi. Toată lumea a închis ochii, inclusiv președintele Nicușor Dan, semn că e mare nevoie de PSD pentru a face reforme în această țară. Măcar, să le vedem și pe acelea.

Evaziunea fiscală a devenit amenințare la adresa securității naționale, iar CSAT a hotărât ieri că trebuie schimbată legislația, intensificate controalele și digitalizat sistemul fiscal. 

Exemplul Orban și marșul Pride din Budapesta

Evenimentele vin peste noi, nu ne mai așteaptă să rezolvăm cu deficitul. La Summitul NATO de la Haga, liderii statelor membre au decis să crească cheltuielile pentru Apărare la 5 % din PIB până în 2035, ca să-l mulțumească pe președintele SUA. În schimb, Trump și-a reconfirmat sprijinul pentru articolul 5 din Tratatul Alianței, ceea ce înseamnă că SUA vor interveni în cazul în care un membru al NATO este atacat.  

În această ediție am rămas mai mult pe actualitatea internă, dar nu mă lasă inima să nu amintesc de evenimentul de la Budapesta din acest weekend.

Premierul Viktor Orban al Ungariei a interzis marșul Pride și i-a amenințat pe cei care participă cu „consecințe legale”. Efectul?

Peste 100.000 de oameni au fost la eveniment, o prezență nemaiîntâlnită la un Pride din Budapesta, iar manifestarea s-a transformat într-una antiguvernamentală. Probabil că oameni care nu s-ar fi dus niciodată la un eveniment al comunității LGBTQ s-au simțit datori data aceasta să participe, în semn de solidaritate.

Deci aviz politicienilor care cred că dacă „interzic” ceva, lucrurile nu se mai întâmplă.

Pe curând,

Gabriel Bejan

Aceasta este o ediție completă a newsletterului „Rațiunea, înapoi”. Dacă v-a plăcut și doriți să primiți următoarele ediții, vă puteți abona aici: