O deraiere fără sfârșit. Cum au dispărut în zece ani trenurile de pe 800 de kilometri de cale ferată din România

Anul 2025 se anunță unul „negru” pentru calea ferată, mai ales că o serie de trenuri au fost anulate. Nici ultimii zece ani nu au fost prea buni – trenurile au încetat să mai circule pe mai mult de 20 de secții, ceea ce înseamnă, în total, peste 800 de kilometri. Mersul Trenurilor este tot mai subțire de la an la an, iar trenul este folosit tot mai rar, câștigând teren microbuzele și mașinile. De ce s-au închis așa de multe linii și care este povestea lor?

Un cerc vicios care a dus la dispariția trenurilor

După Revoluție au existat mai multe etape de închideri de secții feroviare de circulație: o parte au fost închise de CFR Călători între 1997 și 1998, o altă etapă a fost în 2012 și apoi în 2018, cele mai multe ieșiri fiind „bifate” atunci de compania privată Regio Călători.

Hunedoara, Turnu Măgurele, Cugir, Praid, Motru și Lupeni se numără printre orașele unde nu mai există trenuri în circulație. Alte multe localități au foarte puține trenuri, deși cererea ar fi, iar lumea ar veni la tren dacă ar fi cadență bună de circulație și viteze acceptabile.

În ultimii ani, și operatorii privați au ieșit de pe mai multe secții, motivând că sunt prea puțini călători și costuri de operare mult prea mari. La acest capitol un val consistent de ieșiri a fost în 2015 și altul trei ani mai târziu. Au fost și cazuri în care operatorii nu aveau suficiente trenuri și nici destui mecanici, iar companiile private au preferat să introducă trenuri pe magistralele mari, unde sunt mai mulți pasageri și, implicit, și venituri mai mari.

Anul 2025 a început extrem de rău pentru căile ferate, fiindcă nevoia de a face economii din cauza „Ordonanței Trenuleț” a determinat CFR Călători să anuleze o serie de trenuri, inclusiv pe secții unde s-a reluat circulația de curând. În acest context, este clar că se vor adăuga în anii următori secții de cale ferată care vor fi închise, mai ales că există tronsoane „muribunde”, unde viteza medie este de sub 25 km/h, adică demnă de anii 1870-1880.

Multe dintre secțiile închise în ultimii 30 de ani au urmat un traseu similar al declinului: industria a decăzut în acele orașe, au circulat tot mai puțini oameni, linia nu a mai fost reparată, iar vitezele au ajuns să fie mult mai mici decât în anii 80. Gările au căzut în paragină, trenurile au devenit tot mai rare și mai scurte. În unele cazuri, autoritățile chiar s-au zbătut să salveze căile ferate, dar era prea târziu și astfel de cazuri fericite sunt rare.

A fost un cerc vicios: din cauză că nu s-au modernizat liniile secundare, vitezele medii au scăzut mult față de perioada 1980-1995 și trenurile au devenit mult prea lente pentru navetiști, fiind și secții pe care viteza medie a ajuns să fie 20-25 km/h. Trenul a pierdut „lupta” cu microbuzele și cu mașina personală în locurile unde o călătorie de numai 40 de kilometri dura 90 de minute pe calea ferată. Adăugând durata drumului de acasă la gară și de la gară la serviciu, naveta cu trenul devenea prea lungă.

Peste 40 de linii secundare au dispărut în ultimii 30 de ani din Mersul Trenurilor, cele mai lungi având 100 km și cele mai multe în jur de 30-50 km. Peste 20 de secții au rămas fără trenuri din 2014 până în prezent, cele mai multe fiind în Banat.

La partea pozitivă, pe două linii unde nu se circula acum zece ani s-a reluat circulația: 102 (București – Gara Progresu – Comana – Giurgiu) și 515 (Dornești – Putna), dar pe linia 102 au fost recent anulate dintre cele 14 trenuri, ca parte a măsurilor de reducere a costurilor.

Care sunt liniile pe care trenurile au dispărut în ultimii zece ani?

Linia 207 Simeria – Hunedoara, 15 km, electrificată.

Linia construită în 1884 a fost electrificată în 1984 și au fost construite numeroase linii secundare către combinatul siderurgic de la Hunedoara. În 1989 erau trenuri C (Cursă de persoane) extrem de lungi, dar circulau zilnic și două accelerate. În 1989 erau 13 trenuri pe zi pe sens, iar în 2010 erau șase trenuri.

În 2012, transportul a fost preluat de Regiotrans (devenită apoi regio Călători), compania privată a renunțat în 2015 și linia a fost preluată de CFR Călători care a decis în 2018 să se retragă.

Linia 302 Ploiești Sud – Târgoviște, 52 km.

Nu este o linie cu totul fără trenuri, însă mai există doar unul pe zi pe sens, deși secția 302 leagă două capitale de județ și ar avea potențial mare, mai ales că sunt 15 opriri pe parcurs. În 2017 erau opt trenuri pe zi, pe sens.

Și în anii 80 și 90 erau cam 7-8 trenuri pe zi și călătoria dura 100-120 de minute. În 2005 erau patru perechi de trenuri pe zi, dar linia era celebră și pentru numărul mare de pasageri fără bilet (așa-numiții blatiști)

Din 2018 nu mai circulă decât un tren pe zi. Operatorul privat TFC anunța atunci că sunt prea mari costurile de operare și că secția nu este rentabilă. Între cele două orașe sunt microbuze din oră în oră și cele mai rapide fac 55 de minute. CFR se retrăsese în 2012, iar TFC preluase secția în 2015.

Linia 206 Șibot – Cugir, 13 km, electrificată.

Trenurile Teiuș – Cugir erau cunoscute în anii 70 pentru lungimea lor, unele având și peste 15 vagoane etajate cu care mergeau cei care lucrau la fabricile din Cugir. Așa-numitul „Cugireana” era unul dintre cele mai aglomerate trenuri din această parte de Europă.

În 1980 erau șapte trenuri pe zi între Șibot și Cugir și călătoria dura 20 de minute, iar în 1989 erau 8 trenuri pe sens. Linia a fost electrificată în anii 80.

În 1998 erau șase trenuri pe sens, iar în 2005, doar patru trenuri și drumul dura 26-28 de minute. În 2010 erau șase trenuri.

În Mersul Trenurilor publicat la final de 2014 linia 206 figura pe traseul Alba Iulia – Șibot – Cugir, 5 trenuri pe sens, 37 km, o oră.

În martie 2015 Regiotrans anunța că se retrage de pe linia 206, iar la final de an 2015 CFR Călători anunța că introduce patru trenuri pe zi. La 1 martie 2018 CFR a renunțat la cele patru curse între Teiuș și Cugir.

Linia 907/107 Roșiori – Costești, 64 km.

În anii 80 erau opt trenuri pe sens, iar în anii 90 undeva pe la 5-7 trenuri. În 2005 erau patru perechi de trenuri.

Operatorul privat Transferoviar a anunțat că, începând din martie 2018 nu vor mai circula trenuri pe secția de circulație 907. În trecut, secția a fost operată și de Regiotrans, fiind preluată în vara lui 2017 de TFC. Între Roșiori și Costești sunt 64 km și 11 stații. Zilnic circulau șapte trenuri pe sens, drumul dura cam 100 de minute.

Motivul retragerii TFC ținea de subfinanțarea cronică a transportului feroviar de călători. Indicatorul călător km de pe aceasta secție nu atrage destui bani pentru a acoperi costurile de operare (număr prea mic de călători), spuneau cei de la TFC. Costurile de operare au crescut continuu, spre exemplu salariul minim a crescut de câteva ori în doi ani, mai spuneau cei de la TFC.

Linia 315 Vașcău – Holod, 56 km.

Acum zece ani circulau patru trenuri pe zi ale companiei Interregional pe sens, iar drumul dura o oră și jumătate. În anii 80 circulau și accelerate Vașcău – Oradea – București.

Linia 316 Holod – Ciumeghiu, 45 km.

Erau patru trenuri pe sens, cu timp de mers de 55-65 de minuute. Din 2020 nu se mai circulă.

Linia 307 pe secțiunea Praid – Bălăușeri, 42 km.

Linia 307 Blaj – Târnăveni – Bălăușeri are 71 km lungime, iar trenurile fac cam trei ore, cu o viteză medie de 25 km. Până acum câțiva ani se circula și mai departe de Bălăușeri, până la Praid, încă 42 km.

Secțiunea Bălăușeri – Târnăveni, deservită de Regio Călători, este una dintre cele mai lente din întreaga rețea românească, fiindcă 33 de km sunt parcurși în 90 de minute și sunt patru trenuri pe sens pe zi. Linia nu este deloc în stare bună, așa că s-au adăugat câteva zeci de minute la călătorie în ultimii 7 ani.

Linia 908   Roșiori Nord – Turnu Măgurele, 50 km.

Erau cinci trenuri pe sens, călătoria dura o oră și erau 3-5 opriri. Cinci ani mai târziu rămăseseră două trenuri pe sens. La final de 2020 linia nu mai era în Mersul Trenurilor.

Linia 214 Livezeni – Lupeni, 17 km.

În 2015, compania Regiotrans opera patru trenuri pe zi pe sens și durata era 36-39 de minute, dar compania privată s-a retras apoi. În 1993 erau șase trenuri pe zi pe sens, iar vara circula și un accelerat care făcea 32-34 minute. În 1998 erau opt trenuri pe sens, iar acceleratul sezonier făcea 26 de minute între Lupeni și Livezeni. În 2005 erau șase trenuri pe sens și timpii de parcurs erau de peste 40 de minute. Nu mai exista și acceleratul.

Linia 334 Oradea – Cheresig, 23 km.

În 1989 existau șase trenuri pe sens, în 1995 mai erau patru, iar în 1997 circulația a fost sistată. S-au făcut reparații și compania privată Interregional a reluat traficul în 2013, dar s-a retras în 2015, când erau doar două trenuri pe zi, pe sens.

Linia 313 Nădab – Grăniceri. 20 km.

În 1989 existau 5 trenuri pe sens, iar în 1996, șapte trenuri. Regiotrans s-a retras în 2014 și a apoi a reintrat CFR Călători care nu a stat mult. Nu se mai circulă din 2015 pe acestă linie.

Linia 510 Dolhasca – Fălticeni, 26 km.

La finalul anilor 80 erau cinci trenuri pe zi pe sens, un deceniu mai târziu erau patru trenuri, la fel și în 2005. În Mersul Trenurilor de la final de 2014 erau nouă trenuri pe sens, dar în primăvara lui 2015 compania Regiotrans a anunțat că se retrage și de atunci nu au mai circulat trenuri între cele două orașe.

Linia 318 Ineu – Cermei, 14 km.

A fost o linie de mică lungime, însă era foarte utilă pentru navetiști, iar în anii 80 erau opt trenuri pe zi, pe sens. Numărul de trenuri a scăzut la cinci în 2015 și la patru câțiva ani mai târziu. La final de 2021, operatorul privat s-a retras de pe secție.

Linia 512 Leorda – Dorohoi, 21 km.

În anii 80 erau șapte trenuri pe sens, în anii 90 erau șase, iar în 2010 erau cinci trenuri pe sens, dar călătoria dura 49 de minute, deloc puțin pentru 21 de km. În 2015 secția era operată de Regiotrans care avea două trenuri pe sens și făceau 32 de minute. Compania s-a retras în 2016.

Linia 914 Strehaia – Motru, 31 km.

La început de 2018 operatorul Softrans a anunțat că se retrage de pe secție din cauza pierderilor. Ultimii ani fuseseră complicați: trenul Craiova – Motru fusese reintrodus în 2014 după mai mulți ani de încercări și întreruperi și Softrans revenise în primăvara lui 2017. În general în ultimii 35 de ani erau cam 3-4 trenuri pe zi pe sens și călătoria dura 50-60 de minute.

Linia 916a Buziaș – Jamu Mare, 56 km.

Erau trei trenuri pe sens în anii 80 și cinci în 1993, tot trei fiind și în 2005. În 2015 secția era operată de Regiotrans și erau două trenuri pe sens, dar călătoria dura trei ore, fiindcă trenul staționa peste o oră la Gătaia. Compania a ieșit apoi de pe secție.

Linia 920 Jebel – Liebling, 10 km.

În 1989 erau opt trenuri pe sens și exista și un tren de rang CM care, fără oprire (14 minute). Șapte trenuri pe sens erau la finalul anilor 90, la mijlocul anilor 2000 erau două trenuri, iar în 2015 mai era doar un tren, miercurea. Acum nu se mai circulă.

Linia 923 Berzovia – Oravița, 59 km.

În anii 80 erau cinci trenuri pe sens, iar în 1996 erau opt trenuri, dintre care și două accelerate care făceau 73 de minute, în timp ce personalele făceau 100-110 minute. În 2005 mai erau patru trenuri, iar în 2015 Regiotrans avea cinci trenuri. În aprilie 2019 compania devenită Regio Călători – s-a retras. În Mersul Trenurilor erau trecute doar două trenuri pe sens.

Linia 924 Oravița – Iam, 27 km.

Tronsonul face parte din prima cale ferată construită pe teritoriul românesc, între 1851 și 1854: Oravița – Baziaș, care atunci era în Austria. Ruta era de 63,5 km: Baziaş – Biserica Albă – Iasenova – Iam – Răcăşdia – Oraviţa.

În anii 80 și 90 erau patru trenuri pe zi, după 2000 au rămas trei, iar în ultimul an de operare, 2015, Regiotrans avea trei trenuri pe zi pe sens și călătoria dura 52 de minute. Merită menționat că vitezele erau net superioare în 1980 când trei dintre trenurile Oravița – Iam făceau 34 de minute.

Linia 927 Cărpiniș – Ionel, 31 km.

În 2015 erau trei trenuri Regiotrans pe zi și făceau aproape o oră ș jumătate, diferența fiind uriașă față de 1980 când, nu doar că erau șase trenuri pe zi, dar unele făceau 44 de minute. Viteza de circulație a scăzut treptat: spre 59 minute în 1993, 68 de minute în 1998 și 87 minute în 2005. Nu mai circulă trenuri de ani buni.

Linia 928 Jimbolia – Lovrin, 27 km.

În 2014 mai erau patru trenuri pe sens operate de Regiotrans care apoi s-a retras de pe secție. În acel an, trenurile făceau și 62 de minute pe cei 27 km, diferență uriașă față de cele 34 de minute din 1980. În 1996 erau opt trenuri pe sens care făceau cam 45 de minute.