Mai exact, Bruxelles-ul a transformat reducerea dependenței de energia rusească într-o politică legislativă, iar până la sfârșitul lui 2027 intenționează să elimine complet importurile de gaze și petrol rusești.
Pentru România, anul 2027 înseamnă eliminarea completă de orice import de gaze, nu doar din Rusia, odată cu intrarea Neptun Deep în producție. România nu doar că nu va mai avea nevoie de importuri, ci poate ajunge să furnizeze gaze suplimentare piețelor europene.
În acest context, anunțul președintelui american Donald Trump privind reluarea temporară a importurilor de motorină rusească în Statele Unite vine însă în direcția opusă celei urmate de Uniunea Europeană în ultimii ani.
Dependența UE de gazul rusesc a scăzut de la 45% la aproximativ 12%
Înaintea invaziei ruse în Ucraina, Uniunea Europeană era puternic dependentă de gazul rusesc. În 2021, aproximativ 45% din importurile totale de gaze ale UE proveneau din Rusia, potrivit datelor Consiliului European.
Rusia a folosit însă în 2022 reducerea și întreruperea livrărilor de gaze către statele europene într-un context în care Kremlinul încerca să exercite presiune asupra guvernelor europene.
În urma acestei experiențe, statele membre au demarat un proces masiv de diversificare a surselor de aprovizionare.
Ponderea Rusiei în importurile de gaze prin conducte ale UE a scăzut de la aproximativ 40% în 2021 la aproximativ 6% în 2025. Dacă sunt luate împreună gazele transportate prin conducte și gazul natural lichefiat, Rusia a reprezentat aproximativ 12% din importurile de gaze ale UE în 2025.
Datele Consiliului UE indică, în termeni de volum, o reducere a importurilor de gaze rusești de la peste 150 de miliarde de metri cubi în 2021 la 40,9 miliarde de metri cubi în 2025. În același timp, importurile din Statele Unite au crescut de la 18,9 miliarde de metri cubi la 79,4 miliarde de metri cubi, iar cele din Norvegia de la 79,5 miliarde de metri cubi la 97,2 miliarde de metri cubi.
Reducerea nu s-a făcut însă exclusiv prin înlocuirea gazului rusesc cu gaz provenit din alte țări. UE a redus și consumul total de gaze, iar în paralel a crescut producția de energie din surse regenerabile și nucleare.
„Acum patru ani, Rusia a încercat să ne șantajeze. La acea vreme, 45% din importurile noastre de gaze proveneau din Rusia. Aproape peste noapte, aproape toate livrările au fost întrerupte. Dar Europa a rămas unită și am ieșit mai puternici. Ne-am diversificat aprovizionarea”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe 6 octombrie.
Potrivit acesteia, ponderea gazului rusesc în importurile UE a scăzut de la 45% la aproximativ 12%, iar obiectivul este eliminarea completă până la sfârșitul lui 2027. „Îl vom reduce la zero până la sfârșitul anului viitor”, a spus von der Leyen.
Norvegia a devenit principalul furnizor de gaze prin conducte
În trimestrul al doilea din 2026, Norvegia a furnizat 51,2% din importurile UE de gaze naturale în stare gazoasă. Algeria a avut o cotă de 18,2%, iar Marea Britanie de 11,1%. Rusia a coborât la 10,2%, potrivit datelor Eurostat.
Norvegia era deja principalul furnizor european la începutul lui 2022, însă și-a consolidat poziția după reducerea livrărilor rusești. Începând din trimestrul al patrulea din 2024, aproximativ jumătate din importurile de gaze naturale în stare gazoasă ale UE au provenit din Norvegia.
Reducerea cotei Rusiei nu a fost imediată. În perioada 2022-2024, ponderea Moscovei a scăzut relativ lent, inclusiv din cauza unor derogări temporare acordate anumitor state membre și a limitărilor de infrastructură care au făcut imposibilă înlocuirea imediată a unor fluxuri de gaz rusesc.
Până în trimestrul al doilea din 2026, cota Rusiei ajunsese însă la 10,2%, iar tendința este de scădere în continuare, ca urmare a legislației europene privind eliminarea importurilor rusești.
Gazul lichefiat american a devenit principala alternativă
O parte importantă din reducerea dependenței de gazul rusesc a fost posibilă prin creșterea importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL). În 2025, UE a importat peste 140 de miliarde de metri cubi de GNL, potrivit datelor Bruegel citate de Consiliul UE. Statele Unite au devenit principalul furnizor, reprezentând aproape 58% din importurile europene de GNL. Importurile de GNL american în UE s-au triplat între 2021 și 2025.
Franța, Spania, Italia, Țările de Jos și Belgia sunt principalii importatori de GNL din UE, o parte din volumele descărcate în aceste țări fiind ulterior reexportată către alte state europene.
Datele Eurostat pentru trimestrul al doilea din 2026 arată că poziția SUA s-a consolidat și mai mult. Statele Unite au reprezentat 63,2% din importurile de GNL ale UE, urmate de Rusia, cu 17,3%, și Algeria, cu 8,1%. În 2021, cota SUA era de 24,1%.
În cazul Rusiei, ponderea în importurile de GNL ale UE a scăzut de la 21,2% în primul trimestru din 2021 la 17,3% în trimestrul al doilea din 2026.
Cifrele arată astfel o diferență importantă între gazul rusesc transportat prin conducte și GNL-ul rusesc. În cazul gazului prin conducte, Rusia a pierdut cea mai mare parte a poziției de furnizor dominant. În cazul GNL, reducerea a fost mai lentă.
În prima parte a lui 2026, volume de GNL rusesc au continuat să ajungă în porturi europene, inclusiv ca urmare a contractelor pe termen lung existente.
Qatarul, un alt furnizor important de GNL, a pierdut însă puternic din cota sa. Ponderea sa a coborât de la 10,1% în trimestrul al patrulea din 2025 la doar 0,3% în trimestrul al doilea din 2026, într-un context în care transporturile de GNL prin Strâmtoarea Hormuz au fost perturbate.
UE a adoptat legislația pentru eliminarea gazului rusesc
Reducerea dependenței nu mai este doar un obiectiv politic. În ianuarie 2026, Consiliul UE a adoptat regulamentul privind eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești.
Interdicția a început să se aplice din 18 martie 2026, cu perioade de tranziție pentru contractele existente.
Pentru contractele pe termen scurt, interdicția pentru GNL s-a aplicat de la 25 aprilie 2026, iar pentru gazul prin conducte de la 17 iunie 2026. Pentru contractele pe termen lung, interdicția pentru GNL va fi aplicabilă de la 1 ianuarie 2027, iar pentru gazul transportat prin conducte din toamna lui 2027.
Regulamentul prevede inclusiv obligații de monitorizare și planuri naționale de diversificare. Statele membre trebuie să identifice sursele alternative și eventualele dificultăți de înlocuire a gazului rusesc.
Comisia Europeană intenționează, în paralel, să elimine complet importurile de petrol rusesc până la sfârșitul lui 2027.
Potrivit Consiliului UE, în jur de 35 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc care încă ajungeau anual în UE urmează să fie eliminați de pe piețele europene, iar aproximativ 10 miliarde de euro cheltuite anual pentru aceste volume nu vor mai ajunge la Rusia.
Petrolul rusesc: de la 27% la aproximativ 2%
Și în cazul petrolului, schimbarea este majoră. Embargoul european asupra importurilor maritime de țiței rusesc a intrat în vigoare la 5 decembrie 2022. La 5 februarie 2023 a urmat interdicția asupra importurilor de produse petroliere rafinate provenite din Rusia.
Potrivit datelor europene, ponderea petrolului rusesc în importurile UE a scăzut de la aproximativ 27% la începutul anului 2022 la circa 2%, iar doar două state membre mai importă direct petrol rusesc în anumite condiții.
Rusia nu mai apare între principalii șapte parteneri ai UE pentru importurile de uleiuri petroliere.
În trimestrul al doilea din 2026, Statele Unite au fost principalul furnizor, cu 18,8% din importurile UE, urmate de Norvegia, cu 13,4%, și Kazahstan, cu 9,3%.
Eurostat arată însă că reducerea dependenței de Rusia nu a însemnat automat și ieftinirea energiei. În trimestrul al doilea din 2026, valoarea importurilor de produse energetice ale UE a crescut cu 39,3% față de aceeași perioadă din 2025, în timp ce masa netă importată a crescut cu doar 0,4%.
Cu alte cuvinte, creșterea valorii importurilor a fost determinată în principal de prețuri mai mari, nu de o creștere a cantităților importate.
În aceeași perioadă, Statele Unite au fost cel mai mare partener comercial al UE atât pentru GNL, cât și pentru uleiurile petroliere. Norvegia a fost principalul furnizor de gaze naturale în stare gazoasă, iar Australia principalul furnizor de cărbune.
În cazul cărbunelui, UE a mers mai departe și l-a interzis complet. Astfel, din 2023, Statele Unite și Australia au devenit principalii parteneri ai UE pentru cărbune.
De la anul, România devine un jucător important pe piața energiei
În prezent, cea mai mare parte a consumului din România, circa 80%, este acoperită din producția internă. România are conexiuni cu sistemul european de gaze, iar în perioadele de consum foarte ridicat, în special iarna, poate apela la importuri. În aceste situații, gazul intră în România prin intermediul piețelor și interconectărilor regionale.
Poziția României se va schimba și mai mult începând din 2027, când este programată prima producție din Neptun Deep.
OMV Petrom și Romgaz, care dețin câte 50% din proiectul Neptun Deep, au anunțat pe 28 septembrie că primele gaze sunt așteptate să intre în Sistemul Național de Transport în prima jumătate a anului 2027.
Producția la platou este estimată la aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an și este programată să fie atinsă până la sfârșitul trimestrului al treilea din 2027.
Proiectul are rezerve recuperabile estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi, iar investiția de dezvoltare este estimată la circa 4 miliarde de euro, potrivit datelor oferite de cele două companii.
În 2026 au fost instalate platforma de producție Neptun Alpha și conducta offshore, iar șapte dintre cele zece sonde de dezvoltare erau finalizate la sfârșitul lunii septembrie.
La nivelul producției de platou, cele aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual de la Neptun Deep reprezintă un volum foarte important raportat la consumul actual al României, care este în jurul valorii de 9-10 miliarde de metri cubi anual.
Producția din Marea Neagră se va adăuga producției onshore existente. În aceste condiții, România are perspectiva de a ajunge la un surplus structural de gaze și de a deveni exportator net.
OMV Petrom afirmă că Neptun Deep va contribui la transformarea României într-un mare producător de gaze naturale și într-un exportator net.
Piețele naturale pentru aceste volume suplimentare sunt cele din regiune, inclusiv Republica Moldova, Ucraina, Ungaria și Austria, în funcție de prețuri, capacități de transport și condițiile comerciale.
Ungaria și Slovacia rămân excepțiile importante
Procesul european de renunțare la energia rusească nu este uniform. Ungaria și Slovacia continuă să susțină că au nevoie de petrolul rusesc livrat prin conducta Drujba, care traversează Ucraina. Cele două țări au beneficiat de derogări temporare pentru a continua importurile.
În loc să reducă rapid dependența, însă, cele două state și-au menținut sau chiar și-au mărit expunerea la petrolul rusesc. Potrivit unui raport al Centrului pentru Cercetare în Domeniul Energiei și Aerului Curat, Ungaria și-a crescut dependența de țițeiul rusesc de la 61% înaintea invaziei la 86% în 2024, în timp ce Slovacia a rămas aproape 100% dependentă de aprovizionarea din Rusia.
„Oprirea tranzitului de gaze prin Ucraina va avea un impact drastic asupra noastră, a tuturor în UE, dar nu și asupra Federației Ruse”, a declarat prim-ministrul slovac Fico într-un discurs de Anul Nou postat pe rețelele de socializare, potrivit Politico.
Fico, care este prieten cu președintele rus Vladimir Putin, întâlnindu-se cu acesta la Moscova într-o vizită surpriză în timpul sărbătorilor de Crăciun pentru a discuta despre aprovizionarea cu gaze, a susținut anterior că sfârșitul acordului va duce la creșterea costurilor pentru UE și va afecta competitivitatea blocului comunitar, precum și la creșterea prețurilor la energie în Slovacia.
Anunțul lui Trump, în contradicție cu propria legislație
Pe 9 octombrie, președintele Donald Trump a anunțat că, după o discuție cu Vladimir Putin, Rusia va furniza imediat peste 300.000 de tone de motorină pentru piața americană și cea mondială. „Rusia va furniza imediat peste 300.000 de tone de motorină pentru piețele americană și mondială, alte 500.000 de tone în luna noiembrie și încă 1.000.000 de tone imediat după aceea”, a scris Trump pe Truth Social.
Ulterior, președintele american a indicat că volumele ar putea ajunge la aproximativ 3 milioane de tone, în funcție de capacitatea rafinăriilor rusești.
Decizia reprezintă o schimbare importantă față de politica americană de după invadarea Ucrainei de către Rusia. În urmă cu doar câteva săptămâni, Trump promulgase o legislație care permitea noi sancțiuni și tarife împotriva statelor care importă petrol și gaze din Rusia, potrivit Digi24 care citează presa internațională.
SUA consumă aproximativ 3,6 milioane de barili de motorină pe zi. Chiar și cele 300.000 de tone anunțate pentru prima livrare reprezintă o cantitate redusă în raport cu consumul american.
Analiștii citați de presa internațională consideră, prin urmare, că efectul imediat asupra prețurilor va fi probabil limitat. În plus, există incertitudini privind capacitatea Rusiei de a livra volumele promise, în condițiile în care rafinăriile rusești au fost afectate de atacurile ucrainene.
Financial Times notează că, deși Rusia are în continuare un surplus de motorină destinat în principal exportului, capacitatea sa de rafinare a fost afectată, iar analiștii se îndoiesc că livrările anunțate vor avea un impact major asupra pieței globale.
Cine-l apără pe Trump
Decizia lui Trump a provocat reacții negative atât în rândul democraților, cât și al unor republicani. Senatorul republican Thom Tillis a spus că există „argumente legitime” pentru a considera că președintele nu respectă legislația americană.
Disputa privește inclusiv legea „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act of 2026”, promulgată recent de Trump. Tillis a susținut că măsura administrației contrazice obiectivul legii și a avertizat că Vladimir Putin ar putea utiliza acordul în propriul avantaj.
Șapte senatori americani, patru republicani și trei democrați, au cerut administrației să renunțe la decizie, argumentând că Statele Unite nu ar trebui să ofere Rusiei venituri suplimentare în timp ce armata rusă continuă să atace Ucraina. Un alt grup de parlamentari a invocat interdicția adoptată de Congres în 2022 asupra importurilor de energie din Rusia.
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, apără însă decizia și susține că administrația are autoritatea legală pentru a permite importurile temporare.
Senatorul republican John Barrasso a susținut, la rândul său, că Trump încearcă să găsească o soluție pentru prețurile ridicate plătite de consumatori, fermieri și transportatori.
Reacții în Europa
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a criticat acordul, calificându-l drept un „cadou” pentru Vladimir Putin. „A permite Rusiei să vândă produse petroliere înseamnă o investiție într-un război care trebuie încheiat, nu prelungit”, a transmis Zelenski, potrivit Radio România.
Șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a avut o reacție similară. „Suspendarea sancțiunilor asupra motorinei ruse îi oferă Moscovei venituri suplimentare pentru a-și duce războiul. Nu este momentul pentru a relaxa presiunea asupra Rusiei, iar Europa nu va face acest lucru”, a scris Kallas pe rețeaua X, potrivit TVRInfo.
Ea a adăugat că atacurile ruse au ucis peste 80 de civili ucraineni în două zile și că Rusia și-a intensificat atacurile hibride împotriva statelor UE și aliaților NATO.
Germania a transmis, la rândul său, că nu își schimbă politica de sancțiuni. „Guvernul federal rămâne angajat față de deciziile privind sancțiunile împotriva Rusiei și colaborează cu partenerii săi europeni în vederea adoptării unor sancțiuni suplimentare”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului german, Stefan Kornelius. Berlinul a precizat că sprijinul pentru Ucraina rămâne neschimbat.
