O intrebare pentru intelectualii USL: Justifica situatia economica moratoriul dezbaterii doctrinare?
Aparitia unei noii forte pe stanga esicherului politic romanesc, prin comasarea a trei partide, pana nu de mult de sine statatoare si aparent in competitie, ar trebui sa genereze o vie dezbatere doctrinara. E un extraordinar prilej de a face un pas inainte in procesul de clarificare doctrinara si in reasezarea sistemului politic romanesc pe fundamente ideologice mai sanatoase. Dezbaterea insa intarzie.
Motivul este simplu. Vedem critici si semne de intrebare cu privire la orientarea doctrinara si natura obiectivelor Uniunii Social Liberale. Vedem o provocare la dezbatere. Nu vedem insa raspunsul. Ar fi de asteptat ca publicistii, comentatorii, intelectualii asociati sau afini proiectului USL sau partidelor componente sa raspunda. Sa prezinte cum vad ei din punct de vedere doctrinar toata povestea. Sa construiasca acolo unde nu este de construit. Si sa corecteze acolo unde criticile si interpretarile adversarilor si ale celor sceptici sunt incorecte sau nedrepte. Dar momentan nu se vede nici o miscare pe acest front.
Este evident ca numarul inamicilor intelectuali ai puterii, ai masurilor de dreapta luate de aceasta sau ai ideii de “dreapta politica” este semnificativ. Numeros, numeros dar iata, lipsa la apel. Ca sa fie dezbatere trebuie sa fie doua parti angajate. Si o tema comuna. Momentan exista o potentiala tema comuna. Dar una din parti lipseste le apel. De ce?!
Autorul de fata nu vrea sa acuze sau impute ceva cuiva. Pur si simplu constata ca se pierde un moment unic. Evolutia vietii politice si publice a Romaniei cere acum o dezbatere deschisa, onesta, ferma, cu cartile pe fata. E un moment bun. E o dezbatere necesara. Pentru public, pentru partide, pentru comentatorii publici, pentru jurnalismul romanesc in general. Daca nu acum, atunci cand?!
Doua teme si doua abordari
Sa observam insa ceva interesant legat de situatia creata. Anume ca autorii acestui noncombat pe frontul discutiilor doctrinare au totusi o replica legitima. Ei par sa spuna urmatorul lucru: “Nu discutam chestii doctrinare! De asta ne arde acum?! Tara e in dezastru. Prioritatea este scoaterea economiei din starea de dezastru. Asta e rostul Aliantei. Conteaza criza si dezastrul economic. Sa ne concentram pe asta!”
Este pana la un punct o pozitie legitima. In situatii cu totul speciale in istoria unei tari, dai totul la o parte si te concentrezi pe starea de urgenta, starea de necesitate, starea de criza. Este Romania intr-o astfel de situatie?! Iata o intrebare interesanta. Dar dincolo de acesta intrebare, si inainte de a o urmari, sa notam ca din cele de mai sus mai reiese ceva. Anume ca avem de fapt doua teme, nu una, la varful agendei discutiei publice legata de USL : (1) Tema doctrinara; (2) Tema dezastrului economic.
Cele doua sunt legate dar separate. Sigur ca legatura e inevitabila. Ideea doctrinara (abordarea de stanga sau de dreapta), data afara pe usa, intra pe fereastra cand vrei sa vorbesti despre solutiile posibile. Dar momentan sa privim cele doua chestiuni ca distincte. Avem deci doua teme majore. Dar avem si doua orientari fata de aceste teme:
(1) Pe de o parte, un grup de comentatori publici, analisti, jurnalisti, bloggeri etc. ce insista sa dezbata tema doctrinara: Care e orientarea noii entitati, USL? Ce inseamna la nivel doctrinar-identitar aceasta comasare pentru partidele componente? Cum e posibil sa te numesti de dreapta dar sa ai un program de stanga? Care sunt afilierile internationale si modele internationale? Care sunt autorii, lucrarile, ganditorii ce inspira intelectualii, comentatorii si publicistii sustinatori ai noii entitati? Cum va opera mai departe noua entitate in planul politicilor publice unde exista clivaje profunde intre solutiile de dreapta si cele de stanga? etc….
(2) Pe de alta parte un grup de comentatori publici, analisti, jurnalisti, bloggeri etc. ce insista sa dezbata tema dezastrului: tara e in dezastru, tara e in colaps si deci e nevoie de masuri de urgenta. Una din ele este comasarea fortelor politice. Sa discutam despre dezastrul economic. El e ceea ce conteza.
Daca asa stau lucrurile este clar ca nu vom avea o dezbatere publica prea curand. Cele doua parti vorbesc unii pe langa altii. Dialogul, dezbaterea sunt practic imposibile.
Justifica situatia economica moratoriul dezbaterii doctrinare?
Ajunsi la concluzia de mai sus, ne putem intreba: Totusi, este situatia Romaniei de asa natura ca justifica un moratoriu al dezbaterii doctrinare? Este dezastrul acestei tari asa de mare? Este situatia economica atat de grava incat sa justifice formarea unui echivalent modern al Frontului Salvarii Nationale care sa elimine si izoleze orice alte forte politice de la gestiunea tarii? Si care sa impuna marginalizarea oricarei preocupari ideologice si de indentitate politica? Este economia Romaniei in “stare de necesitate”?
Autorul de fata nu are capacitatile native ale altor comentatori si nici avantajele comparative ale acestora. El nu poate raspunde la asemena intrebari pe baza pur intuitiva. Nevand acces imediat nici la esenta metafizica a macroeconomiei romanesti, nici la “pulsul economiei nationale”, el nu se poate pronunta cu fermitatea si certitudinea altora. Chestiunea daca Romania se afla sau nu intr-o situatie de “dezastru economic” nu este pentru el una de domeniul evidentei.
Mai mult, fiind in majoritatea timpului in strainatate, nici nu traieste in mijlocul poporului. Deci nici nu poate specula avantajul proximitatii psiho-somatice cu “poporul”, “pe strada”, fapt ce i-ar permite sa aiba acces direct la sufletul si credintele adanci ale acestuia despre economie. Lucru ce i-ar permite, bineinteles, mai departe, sa faca evaluari si predictii macroeconomice si cantitative de mare precizie.
Situatia sa nu este deci una simpla. Vaduvit fiind de instrumentele intelectuale posedate de alti comentatori, el este nevoit asadar sa-si puna intrebari elementare: “Chiar este economia romaneasca in colaps si dezastru? Cum determin asta? Pe ce ma bazez?” Si sa recurga la mijloace prozaice si imperfecte de a gasi un raspuns. De pilda sa se uita la cifre si date statistice privind evolutia economiei romanesti. Sa compare, sa judece si sa incerce sa ajunga la concluzii pe cale indirecta. Adica pe calea folosirii unor date, a unor serii statistice, ca indicatori ai prezentei sau absentei unei stari de fapt: “dezastrul economic national”.
Sigur, aceste date sunt de multe ori complicate si confuze, prezentate uneori in euro, uneori in dolari, uneori in lei. Uneori calculate la nivelul unui an de baza, alteori la nivelul ratei de schimb in momentul in care s-a facut estimarea, alteori folosind paritatea puterii de cumparare. Uneori in cifre absolute, uneori in procente etc. etc. etc. Sigur ca metodele de colectare si agregare sunt imperfecte. Sigur ca insasi prezentarea lor lasa de multe ori de dorit. Dar una peste alta, in absenta intuitiei metafizico-economice mai sus mentionate, nu avem incotro. Trebuie sa le folosim. Altceva mai bun nu e. Vestea buna: ele sa afla la un click sau doua distanta. Sunt pe interent. Sunt publice, sunt din surse diferite, sunt binecunoscute si transparente pentru oricine e interesant minimal in ele.
E Romania in plin “dezastru economic”?
E Romania in plin “dezastru economic”? Poate ca da. Din ce se vede in seriile statistice, economia s-a contractat. Se afla, ca nivel agregat, unde era , sa zicem, acum 4-5 ani. Sau sa zicem 6 ani. Sa zicem 7 ani. Ce nu stim este daca situatia economiei la acea vreme (produs national, produs pe cap de locuitor, calitate a vietii etc.) poate fi considerata ca una dezastruoasa. Nu stim daca nivelul de atunci al salariilor, al pensiilor, al compensatiilor etc. (ajustate la inflatie) se califica drept unul dezastruos. Puterea de cumparare a romanilor a scazut. Poate ca este la un nivel comparabil cu cel de acum cativa ani. Este acesta motiv de bucurie? Nu. Este motiv de panica nationala? Probabil ca nu. Nivelul in cauza nu era motiv de panica acum 4-5 ani. Poate ca nu ar trebui sa fie nici acum. Poate. Poate ca da. Poate ca nu….
Uneori economiile lumii ating nivele de consum, de crestere nesustenabile. Poate ca avem o situatie similara si in cazul Romaniei. Poate ca astfel de ajustari si regrese de 4-5 ani, uneori chiar de un deceniu nu sunt ceva nemaintalnit in istoria economica. Poate ca totusi economia romaneasca nu este in plin dezastru. Poate ca trece printr-un process natural de ajustare. Cine stie? Autorul de fata nu are capacitatea de a da un verdict final. Tot ceea ce pot face este sa constat ca indiferent cum ai privi la datele usor accesibile pe internet, trebuie sa ai o definitie foarte speciala a ceea ce este o stare de “dezastru economic” pentru a considera ca nivelul activitatii si performatei economiei romanesti de azi necesita introducerea unei “stari de necesitate” in viata publica romaneasca.
Aaaa… sigur. Cineva poate spune: “Poate aveti dreptate cand discutam in cifre absolute. Dar daca contractia continua in acelasi ritm anual, vom ajunge nu la nivelul anilor 2000 ci vom reajunge incet-incet, de unde unde am plecat la inceputul tranzitiei.
La care raspunsul meu este: Nu vad nimic rau in asta. Din contra. Este exact directia dorita de majoritatea romanilor. Cel putin daca dam crezare sondajelor. Aflam din acestea ca peste 50% regreta comunismul si considera ca Romania o ducea mai bine atunci. Daca asa stau lucrurile, directia in care criza economica impinge indicatorii agregati si cei de consum pe cap de locuitor este cea buna. Am merge in directia dorita de compatriotii nostri. Romanii regreta trecutul. Probabil pe buna dreptate. Romanii sunt un popor mai stoic, mai spartan. Iata ce li s-a intamplat in ultimele decenii. Iata un link ce documenteaza evolutia economiei romanesti nu in termeni de agregate macroeconomice ci in termeni de numar de automobile, telefoane, televizoare, sanatate si… ore de munca:
Cateva date privind situatia economica a romanilor (link)
Vedem din cele de mai sus ca realitatea a fost destul de dura cu romanii. Preferintele unei largi parti a populatiei par sa fie in contradictie cu mersul economiei pe termen lung. Chiar si la un nivel superficial patternul de consum din ultima perioada nu seamana de loc cu vremurile bune de alta data.
Si abia acum incepem sa devenim ingrijorati. Daca stationam? Daca ramanem la nivelul malefic al anilor 2000? Daca, mai grav, predictiile ce spun ca Romania va avea o crestere de aproximativ 1% anul acesta se adeveresc? Daca trendul se schimba intr-o directie ce contravine celor mai adanci si intime sentimente si opinii ale majoritatii concetatenilor nostri?! Aici e marea problema. Aici este marea tema de discutie. Aici este marea provocare pentru grupul de comentatori publici, analisti, jurnalisti, bloggeri afini USL si care nu vor sa discute tema ideologica si doctrinara dar insista sa discute tema dezastrului economic. Sa-i ascultam deci.
INTERVIURILE HotNews.ro