O legitimare a hotilor

Cel mai vulnerabil aspect al unei eventuale introduceri a declaratiilor de avere pentru toti cetatenii tarii – demers propus de vicepremierul Videau si insusit de Guvernul Tariceanu ca parte a unui pachet de masuri vizand combaterea evaziunii fiscale – este ca aceasta introducere ar urma sa marcheze un fel de „moment zero!”.

„Nu ne intereseaza cum si-a dobandit averea un cetatean sau altul in ultimii 15 ani”, spune dl Videanu, probabil pentru a da asigurari ca nu va fi vorba de o vanzare de vrajitoare si ca legea non-retroactivitatii va fi respectata.

„Declaratia este necesara – continua dl Videanu – pentru ca organul fiscal va avea la ce sa se raporteze, la un moment dat, cand va vrea sa faca o evaluare prin sondaj, comparand declaratia de avere cu declaratiile de venit din ultimii 5 ani.

„Asta, la un moment dat in viitor! Dar daca nu se va scoate nimic pentru stat din averile facute din furt in ultimii 15 ani si daca vinovatii nu vor fi cu nimic pedepsiti, atunci introducerea declaratiilor de avere pentru toti cetatenii tarii, ca „moment zero” pentru a se deschide o noua etapa, mai buna, dar si ca punct din care se face tabula rasa cu trecutul, nu devine de fapt o superba

legitimare a hotilor din ultimii 15 ani?!

Hotii ar urma sa primeasca in acest mod un fel de certificat de recunoastere sociala pentru lucrurile furate, dupa care n-ar mai avea altceva de facut decat sa-si moralizeze (adica sa-si „spele”) capitalul si imaginea, devenind buni capitalisti!

Si toate acestea intru sfidarea celor poate peste 80% dintre cetateni care ar fi pusi sa completeze declaratiile de avere absolut degeaba, caci bietii de ei n-au nici avere si nici cum sa faca evaziune fiscala. Sunt saracii Romaniei, cu sau fara patalama oficiala ca sunt saraci.

Intrucat oficial, dupa studiile intocmite de Banca Nationala pentru Guvernul Romaniei, ale caror criterii aceasta din urma le-a impartasit, sunt considerati saraci doar cei cu un venit mediu pe membru de familie sub 1,5 dolari pe zi.

Sa nu fim insa atat de cinici si sa concluzionam cumva ca, daca se ajunge la 2 dolari pe zi (adica la ceva peste un milion si jumatate de lei pe luna), cei in cauza ar fi altfel decat tot saraci!

Ce rost ar avea ca, fara vreun impact si fara vreo finalitate, 80% din populatie sa fie pusa pe drumuri, sa stea la cozi sa-si depuna declaratiile de avere si sa fie supusa cine stie ce altor umilinte birocratice, pentru ca apoi armate de functionari sa proceseze aceste declaratii din care nu ar avea ce afla?!

De ce sa divagam?! De ce sa deturnam atentia ocupandu-ne de cei de care nu trebuie, in loc sa punem direct artilerii pe cei care trebuie, caci se stie prea bine cine face evaziunea fiscala si in ce mod o realizeaza?!

N-ar fi strigator la cer sa punem la zid, macar cu suspiciune, pe toti cetatenii tarii cand deja ii stim prea bine pe cei care trebuie intr-adevar pusi la zid?!

S-ar introduce o suspiciune generala de evaziune fiscala, inainte de a rezolva problema celor care nu mai sunt doar suspecti, ci evazionisti in toata regula si pe care doar „organul fiscal” (pentru a prelua expresia dlui Videanu) se face ca nu-i vede.

Exista date concrete, binecunoscute administratiilor financiare, cu privire la o enorma evaziune fiscala la vedere, comisa de cei carora li se permite politic sa nu-si achite obligatiile financiare.

Oameni buni, rezolvati mai intai aceasta problema – care nici macar nu este una fiscala, ci una politica! – si apoi apucati-va de controlul intregii populatii, din randurile careia cei mai multi sunt niste bieti amarati, oprimati tocmai de cei care nu-si platesc darile la stat!