O mica butaforie romano-chineza sau ceva mai mult?

Cine a urmarit ieri la TV momentele soleme de la Guvern, cu premierul Victor Ponta si premierul Li Keqiang iscalind acorduri, memorandumuri si intelegeri prezentate triumalist risca sa intelegea ca banii chinezilor navalesc peste Romania. Aceasta imagine proiectata de guvernul Ponta si sustinuta de un noian de comentarii este un trucaj, butaforie, un fals romano-chinez. Banii chinezilor nu pot inunda Romania dintr-un motiv banal: suntem in UE unde, de bine de rau, chiar si intr-o tara ca Romania, cel putin aparent, functioneaza regula licitatiei. Guvernul Ponta nu poate face cadou, cum a facut Nastase, un contract chinezilor fara sa-i sara Bruxellesul in cap.

Din acest motiv, memorandumurile si acordurile semnate ieri la guvern nu pot fi, teoretic, decat simple declaratii de bune intentii. Daca ele angajeaza statul roman la mai mult decat atat, nu e bine, iesim din regula UE. Inca nu stim exact continutul documentelor, dar e greu de crezut ca statul roman ar fi riscat, iscaind niste hartii fara mare valoare juridica, sa ofere motive suplimentare de ingrijorare la Bruxelles.

Totusi, asupra a doua din cele 13 documente semnate luni plutesc niste semne de intrebare. Dar nu e clar daca este vorba de contracte oferite deja chinezilor sau proceduri in curs, desi in cazul Tarnita exista ceva suspiciuni de favorizare a chinezilor.

Un indiciu ca Guvernul Ponta pare constient ca nu poate intinde coarda este acordul pe exporturile de bovine si carne de porc congelata. Acordul n-a fost semnat cu ministerul agriculturii sau cu vreo companie de stat, ci cu Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, deci cu o institutie de control.

Nu poti angaja facilitati pentru un anumit cumparator cat esti in UE, cel mult poti armoniza standarde, cum incarca si americanii azi. Dar acest lucru nu garanteaza de acum incolo ca piata chineza va inghiti tone de carne de porc si vita produse in Romania.

Premierul Victor Ponta, in ciuda tonului triumfalist cu care televiziunile au prezentat vizita premierului chinez, s-a vazut silit sa le spuna banalitati liderilor comunisti si oamenilor de afaceri chinezi, cateva truisme capitaliste: „In ceea ce priveste regulile de competitie din UE, evident ca Romania si toate tarile membre le respecta. Astazi, insa, in conditii de competitie egala, europeana, exista multe proiecte in care companiile din China au o oferta mai buna, o oferta financiara, o oferta tehnica mai buna. Am garantat primului-ministru si delegatiei sale ca atunci cand oferta unei companii chineze este mai buna, aceea va fi in mod sigur castigatoare”.

Acum, puteti inlocui China cu America, Germania sau Franta si suna la fel de corect.

Bun. Destul de naiv sa credem ca premierul Chinei si cohorta de omameni de afaceri s-au obosit sa vina in Romania ca sa afle din gura premierul Ponta ca Romania se afla inca in UE, unde se mai tin licitatii macar asa, de ochii lumii. Probabil ca Beijing-ul va testa aici inca o data permeabilitatea unor state din Estul si Centrul Europei, disponibilitatea lor de a fenta regulile Bruxelles-ului si de a deschide usa in mod preferential companiilor chineze.

In aceasta cheie trebuie citite si cuvintele magulitoare adresate Romanieide catre premierul chinez, care nu a evitat sa ne numeasca „tigrul Europei” si sa fluture pe sub nasul tarilor din regiune miliardele Chinei.

Aceasta temere a fost exprimata inaintea summit-ului in presa occidentala de dimplomati occidentali. „Decizia (n.r. premierului chinez de veni in Romania) pare a fi o strategie de tipul <>, care pare calculata pentru a pune presiune asupra Bruxelles-ului, intr-un moment in care exista cateva dispute comerciale in desfasurare”, a declarat un diplomat european, care a dorit sa ramana anonim, citat de Financial Times.

Si tot inainte de summit-ul de la Bucuresti, Bruxelles-ul a transmis celor 28 de state membre UE o circulara cu doua obiective majore privind relatiile cu China. Primul obiectiv este ca orice negociere bilaterala cu China sa nu treaca peste liniile directoare de negociere stabilite la nivel comunitar. Al doilea obiectiv este ca statele membre sa informeze Bruxelles-ul in legatura cu eventualele acorduri incheiate cu China.

Aceste avertismente au scos insa la iveala o serie de frustrari la Bucuresti. Presedintele Traian Basescu a criticat in premiera, pe un ton apasat, politicile economice ale UE, vorbind despre „egoismul unor parteneri”.

„S-a dat un mesaj al Bruxelles-ului catre toate statele: sa nu iesiti din limitele negociate de UE. Eu cred ca acest mesaj a fost neinspirat, mai ales intr-o tara ca Romania, unde egoismul unor parteneri ai Romaniei i-a rapit sansa unui proiect ca Nabucco… Am privit relativ ironic mesajul Bruxelles-ului. Imi venea sa transmit un mesaj: dar cu Nabucco ce-ati avut? Dar cu conditiile intransigente cu Ucraina ce-ati avut?”, a declarat Traian Basescu, luni, intr-un interviui la Radio Romania Actualitati.

A fost un mesaj clar de sustinere si incurajare a unui parteneriat privilegiat cu China, proiect inceput pe vremea lui Boc, continuat de MRU si preluat din mers de Ponta. Din mesajul presedintelui s-ar putea intelege asa: daca unele state occidentale se comporta egoist, urmarindu-si doar propriile interese economice, sacrificand la o adica un proiect politic comun, noi de ce n-am proceda la fel cu chinezii? Poate fi o rabufnirea unor frustrari acumulate si in randul altor state mai mici, incapabile sa tina pasul cu regulile Europei Occidentale si care se vad nevoite sa se descurce cum pot. Traian Basescu a exprimat, poate, ceea ce gandesc si alte tari mici, fara prea multe de oferit.

Chiar asa, vor spune unii? De ce nu ne-am juca sansa in stilul nostru? De ce n-am profita de nevoia chinezilor de a-si investi banii coborand putin standardele Europei de care ne tot impiedicam, fentand reguli, legi si directive comunitare. Doar si altii omoara proiecte politice majore ca sa-si urmeze interesele egoiste!

A avansa in aceasta directie, a merge fiecare pe cont propriu inseamna a merge pe un drum inchis. Asta ar mai lipsi, ca dupa noianul de probleme generate de tarile din Est, sa mai adaugam una majora.

Jucand eternul rol al „victimei celor mari”, vaitandu-ne in gura mare de egoismul celorlalti pentru a ni-l justifica pe al nostru, nu ne putem astepta in nici un caz la „mai multa Europa”, ci la mai putina si mai divizata. Ar fi o eroare ca Romania sa se transforme intr-un lider de pluton al tarilor care dau tonul sfidarii Bruxelles-ului (ceva tentative am vazut vara trecuta) sau intr-un fel de cal troian mai mititel al Chinezilor in interiorul UE.

N-ar fi un scenariu complet neverosimil. Acest spatiu din Estul Europei a fost la fel de urat mutilat de comunism si exista afinitati intre noi si chinezi. Practicam la fel de lejer capitalismul dirijat de stat, cu oameni de afaceri agreati de nomenclatura de partid si business cu voie de la stapanire.

Sigur ca la acest capitol ne-am intelege de minune cu chinezii, dar asta inca nu se poate intampla pe fata cat timp mai stam prin UE. Dar n-ar fi cu totul exclus sa se intampla candva, in viitor. Evolutiile din intreg spatiul estic, mai ales Romania, Ungaria, Bulgaria, arata prost, indica o cadere in nationalism si un reviriment al discursului anti-occidental. Daca adaugam la asta interesul Rusiei de a bloca exploatarea gazelor de sist in regiune, batalia pentru resurse, e greu de prevazut cum se va sfarsi tot acest joc, cum vor cadea zarurile.

Intoarcerea cu fata catre Eurasia nu vine niciodata fara costuri ascunse si pe termen lung. Valorile democratice ale UE isi pierd valabilitatea in afara acestui spatiu. Libertatea este una din ele. Libertatea de miscare a persoanelor si capitalului, libertatea cuvantului etc. China ne-a amintit in mod apasat, venind la Bucuresti, ca nu prea pune mare pret pe acest valori.

Guvernul Ponta s-a vazut nevoit sa refuze, fara explicatii, acreditarea ziaristilor de la Epoch Times, o publicatie care se autointituleaza drept fiind „singura publicatie din Romania, care transmite sistematic rapoarte si analize ale situatiei politice din China”. A fost, probabil, o conditie pusa de partea chineza, acceptata mult prea usor intr-un stat democratic.si inca in UE.