Oamenii de știință au reușit să secvențieze pentru prima oară genomul unui egiptean care a trăit când au fost construite piramidele. Ce au descoperit

ADN-ul obținut din rămășițele unui bărbat care a trăit în Egiptul antic în jurul perioadei în care au fost construite primele piramide oferă dovezi privind legăturile dintre două mari culturi ale epocii, relatează Reuters.

Deși se bazează pe un singur genom, descoperirea oferă o perspectivă unică asupra istoriei genetice a egiptenilor antici – o sarcină dificilă având în vedere că clima caldă a Egiptului nu favorizează conservarea ADN-ului.

Cercetătorii au extras ADN din rădăcinile a doi dinți, parte din rămășițele scheletului bărbatului care fusese înhumat timp de milenii într-un vas ceramic mare, sigilat, aflat într-un mormânt săpat în stâncă. Ulterior, au reușit să secvențieze întregul său genom, o premieră pentru orice persoană care a trăit în Egiptul antic.

Cercetătorii afirmă că bărbatul a trăit în urmă cu aproximativ 4.500 – 4.800 de ani, la începutul unei perioade de prosperitate și stabilitate cunoscută sub numele de Vechiul Regat al Egiptului, celebră pentru construirea piramidelor uriașe care serveau drept morminte pentru faraoni.

Rămășițele egipteanului indică legături cu Mesopotamia

Vasul ceramic a fost descoperit în 1902 într-un sit numit Nuwayrat, aflat la aproximativ 270 km sud de Cairo. Cercetătorii au precizat că bărbatul avea în jur de 60 de ani când a murit și că anumite aspecte ale scheletului său sugerează că ar fi putut lucra ca olar.

ADN-ul a arătat că bărbatul descindea în mare parte din populațiile locale, aproximativ 80% din originea sa genetică fiind legată de Egipt sau de zonele adiacente din nordul Africii. Însă aproximativ 20% din originea sa genetică provine din regiunea Orientului Apropiat antic cunoscută sub numele de Semiluna Fertilă, care includea Mesopotamia.

„Aceasta sugerează existența unor conexiuni genetice substanțiale între Egiptul antic și partea estică a Semilunii Fertile”, explică Adeline Morez Jacobs, o geneticiană specializată în populații de la Universitatea John Moores din Liverpool. Ea este și autoarea principală a studiului publicat miercuri în revista Nature.

Descoperirile completează dovezile arheologice privind schimburile comerciale și culturale dintre Egiptul antic și Mesopotamia, o regiune care acoperă Irakul de astăzi și părți din Iran și Siria.

În mileniul al treilea î.Hr., Egiptul și Mesopotamia se aflau în avangarda civilizației umane, remarcându-se prin realizări în scriere, arhitectură, artă, religie și tehnologie.

Egipteanul a trăit în perioada în care a fost ridicată Marea Piramidă a lui Keops

Roata olarului, provenită din Mesopotamia, și-a făcut apariția pentru prima dată în Egipt cam în perioada în care a trăit bărbatul al cărui genom a fost secvențiat de cercetători, o epocă în care au început să fie ridicate primele piramide, începând cu Piramida în Trepte a faraonului Djoser de la Saqqara și continuând cu Marea Piramidă a faraonului Khufu (Keops) de la Giza.

Aproximativ 90% din scheletul bărbatului a fost păstrat. Acesta avea o înălțime de aproximativ 1,59 metri și o constituție suplă. Prezenta, de asemenea, afecțiuni specifice vârstei înaintate, cum ar fi osteoporoza și osteoartrita, dar și un abces mare, netratat, cauzat de o infecție dentară.

„Recuperarea ADN-ului antic din rămășițe egiptene a fost extrem de dificilă din cauza climei calde a Egiptului, care accelerează degradarea ADN-ului, temperaturile ridicate distrugând materialul genetic mai repede decât în medii mai reci și mai stabile”, explică unul dintre coautorii studiului, geneticianul specializat în populații Pontus Skoglund de la Institutul Francis Crick din Londra.

„În acest caz, înhumarea individului într-un vas ceramic, amplasat într-un mormânt săpat în stâncă, a contribuit probabil la conservarea neobișnuit de bună a ADN-ului în această regiune”, adaugă Skoglund.

Bărbatul a fost înhumat înainte ca mumificarea să devină comună în Egipt

Faptul că înmormântarea a avut loc înainte ca mumificarea să devină o practică standard în Egipt ar fi putut ajuta la evitarea degradării ADN-ului, întrucât rămășițele nu au fost supuse unor tehnici elaborate de conservare.

Oamenii de știință s-au confruntat cu dificultăți în recuperarea genomurilor egiptene antice și o încercare anterioară a dus la secvențierea parțială a genomului a trei indivizi care au trăit cu aproximativ 1.500 de ani după bărbatul de la Nuwayrat.

Având în vedere dificultățile anterioare, cercetătorii au fost surprinși de succesul lor în secvențierea genomului bărbatului. „Da, a fost o încercare fără mari șanse de reușită”, afirmă Skoglund.

Este posibil ca bărbatul să fi lucrat ca olar sau într-o altă meserie cu mișcări similare, deoarece oasele sale prezentau urme musculare asociate cu statul îndelungat în poziții cu membrele întinse.

„Toți indicatorii sunt compatibili cu mișcările și pozițiile unui olar, așa cum sunt reprezentate în iconografia Egiptului antic”, afirmă Joel Irish, un bioarheolog și coautor al studiului.

„Probabil că a avut un statut social înalt, din moment ce a fost înmormântat într-un mormânt săpat în stâncă. Acest lucru intră în contradicție cu viața sa grea, specifică unui olar, meserie considerată, de regulă, a clasei muncitoare. Poate că a fost un olar de excepție”, speculează acesta.