Obama pe jar, SUA la un pas de faliment

Dezbaterea parlamentara pe marginea bugetului SUA incepe sa semene cu un teatru absurd. Daca republicanii si democratii nu ajung la un consens pana luni, 30 septembrie, SUA este amenintata de „falimentul tehnic”. Acesta poate avea urmari fatale nu doar pentru statul american, ci si pentru Europa. Sa ne amintim doar de efectul de domino global, al prabusirii bancii americane Lehman Brothers, in octombrie 2008. SUA s-a mai lovit de frana fiscala si in vara lui 2011, si la finele anului 2012. Daca „fiscal cliff” intra in functiune, mentinand actuala limita superioara a indatorarii de stat, administratia de stat americana intra in insolventa financiara. Acesta e un scenariu de groaza pentru pietele financiare, care astfel ar putea intra intr-un nou colaps.

Ce inseamna acest faliment: impozitele si taxele se maresc automat; sute de mii de functionari publici sunt trimisi in „somaj tehnic”; institutii ale statului vor fi inchise; se trag obloanele la muzee si se pune lacatul la portile parcurilor nationale. Pentagonul a comunicat vineri ca aproape 1,4 milioane de soldati americani vor fi privati de solda. Simbolic vorbind, SUA ar deveni o Grecie, careia stim ce i s-a intamplat.

Pentru a impiedica toate aceste urmari catastrofale, Senatul american a adoptat o lege a bugetului provizorie, o trambulina valabila pana in 15 noiembrie 2013. Aceasta urmeaza insa a fi votata si in Camera Reprezentantilor. Iar acolo, capetele sunt ca niste „nuci tari” si se joaca un adevarat teatru al absurdului, pentru a se bloca reformele sociale si a se ridica miza pokerului politic.

Miercuri, „comportamentul ca la gradinita” al unor senatori chititi sa saboteze cu orice pret „Obamacare”, reforma sanatatii initiata de presedintele Barack Obama, a atins limitele absurdului. Senatorul republican pentru Texas, Ted Cruz, a vorbit neintrerupt vreme de 21 de ore si 19 minute. La final, logoreea sa a trecut de la politic la pueril: „Iti plac ouale verzi cu slanina? Nu asa ceva nu imi place”, recita texanul spre seara, dintr-o poveste de adormit copiii mici. Iar mai tarziu, cand suflul a inceput sa ii piara, colegii de partid i-au sarit in ajutor cu intrebari de genul „De unde provin agrisele chinezesti?” si „Din ce fel de par se fac periile din par de camila?”.

Vorbitul pana la lesin nu e nou in parlamentarismul SUA. El a fost intotdeauna un mijloc de a prelungi dezbaterile la infinit, atunci cand se voia blocarea unor legi nedorite. In jargonul de la Washington, teatrul politic e denumit „filibuster”. Recordul il detine senatorul Strom Thurmond, care in 1957 a vorbit peste 24 de ore, impotriva legii drepturilor cetatenesti. In timpul dezbaterilor, se spune ca unii dintre senatori au fost nevoiti sa recurga la pampers. Asa se face oare politica reala si serioasa, pentru tara si cetateni? Alesii poporului se angreneaza in dispute si lupte sterile, interesele de grup si orgoliile primeaza fata de interesul public.

Tema centrala a dezbaterilor actuale vizeaza modul in care SUA isi poate gestiona imensele datorii. Democratii, care au majoritatea in Senatul american, vor sa rezolve problema prin cresterea impozitelor pentru bogati. Republicanii domina Camera Reprezentantilor si, impulsionati de ultra-conservatoarea Miscare Tea-Party, vor taieri de buget draconice, pentru programele sociale. Din aceste programe face parte si cel al asigurarilor de sanatate „pentru oricine”, un proiect de prestigiu al presedintelui Obama.

De patru ani n-a mai prezentat Senatul american o adevarata lege a bugetului. Administratia SUA se finanteaza cu legi „de nevoie”, compromisul se realizeaza in ultimul minut. Regulat, administratia americana e confruntata cu problema limitei datoriei de stat, care este reglementata prin lege. Republicanii folosesc amenintarea „falimentului de stat” ca mijloc de constrangere si nu agreeaza ridicarea limitei indatorarii SUA, decat in urma fortarii unor avantaje politice, de la guvernanti.

In luna martie a acestui an, democratii si republicanii au cazut de acord doar asupra unui proiect de buget provizoriu. Deficitul bugetar actual este evaluat la 845 miliarde de dolari, (5,3% din PIB) de catre Congressional Budget Office (CBO). Inca din luna mai, administratia SUA face slalom cu platile scadente, iar contributiile la casele de pensii de stat au fost sistate. „Cel mai tarziu la mijlocul lui octombrie, nici pentru asta nu mai sunt bani, iar atunci SUA intra in faliment”, a avertizat ministrul de finante Jack Lew, citat de n-tv.de. Vizate sunt administratii si institutii de stat, ministere si Pentagonul.

In prezent, limita datoriei de stat americane este de 16,7 mii de miliarde dolari. Iar pragul de sus pare sa nu fi fost inca atins. Pentru reducerea acestei datorii s-a convenit, in luna martie, un program de austeritate: 1.200 de miliarde de dolari ar trebui sa economiseasca SUA, in urmatorii zece ani. Insa aceste economii ating nu doar cetatenii, ci si asa-zisele „domenii republicane”, cum al fi cel al Ministerului Apararii. O importanta contributie la economii ar trebui s-o aduca Pentagonul, scurtandu-si bugetul cu 46 de miliarde de dolari. Iar aceasta nu convine deloc puternicului lobby al industriei de armament.

Inarmare si impozite mici pentru bogati, contra reformelor sociale in SUA. Din aceasta dilema (in fond deloc noua), se pare ca fronturile intarite ale democratilor si republicanilor nu pot iesi. Necazul este ca „pusculita americana” a fost secatuita de razboaie cu finalitati imprecise, iar criza financiara si economica nu s-a sfarsit nici ea. Din fericire, SUA dispune de o parghie financiara care face imposibilul posibil: tiparnita de bani.

Federal Reserve System, cunoscuta ca Banca de Devize a SUA (Fed) incearca sa tina finantele si economia SUA pe linia de plutire, ba chiar sa le impulsioneze, printr-o „politica lejera a banilor”. Insa, desi bilantul Fed s-a triplat incepand cu 2008, ajungand la 3 mii de miliarde dolari, progresele se lasa inca asteptate. In luna decembrie a anului trecut, Fed a decis sa cumpere lunar obligatiuni de stat in valoare de 45 de miliarde de dolari si certificate ipotecare in valoare de 40 de miliarde dolari, pana cand rata somajului va ajunge sub 6,5%. Ben Bernanke, din februarie 2006 presedinte al Federal Reserve Board, a insistat mereu pe faptul ca taierile bugetare „ar influenta negativ revenirea conjuncturala”.

„Injectiile financiare” si politica dobanzii zero n-au reusit insa sa scada somajul, care in prezent e de cca 7,9 procente. Iar masiva achizitie de hartii de valoare pe care o practica Fed starneste expertilor nelinisti. Caci aceasta se face cu bani fara reala acoperire, iar riscul unei inflatii necontrolate este serios. Istoria o dovedeste, ca „politica banului ieftin” nu merge la infinit.