Ok, se măresc pensiile, dar cât timp ne vom putea bucura de ele? Din momentul pensionării, românii mai pot spera la 4 ani de viață sănătoasă, fiind pe ultimul loc în UE

Reforma pensiilor propusă de actuala Coaliție aduce în discuții unul din indicatorii socio-demografici la care România e lanterna roșie a Europei: speranța de viață sănătoasă la 65 de ani. Practic, din momentul pensionării, românii mai pot spera la 4 ani de viață sănătoasă (atât bărbații cât și femeile). Suedezii au cea mai mare speranță de viață sănătoasă la 65 de ani, de aproape 15 ani.

Speranţa de viaţă sănătoasă îți arată calitatea vieții dintr-o țară și investiția făcută de Stat în capitalul uman. Indicatorul îți arată câți ani îți rămân în care să te poți bucura de viață fără a avea limitări datorate unei boli sau dizabilităţi.

Speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani a scăzut în România de la aproape 6 ani la bărbați, la doar 4 ani

În ultimele decenii, speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani a crescut la nivel european (cu puține excepții). În România a scăzut de la aproape 6 ani la bărbați, la doar 4 ani. La femei scăderea a fost mai lină: de la 5,2 ani la 4 ani, potrivit unei cercetări statistice.

Asta se datorează unei calități scăzute a vieții, indicatorul măsurat de INS oferind însă informații despre eficiența sistemului de sănătate publică dar și despre accesul la servicii medicale al populației.

Eurostat calculează anual la nivelul UE și al statelor membre indicatorii privind speranța de viață și speranța de viață sănătoasă pe baza unei metode proprii, folosind datele anuale transmise de fiecare stat membru din domeniile demografiei (decese) și populației, utilizând pentru acestea datele statistice referitoare la persoanele cu reședința obișnuită în fiecare stat membru.

Speranţa de viaţă sănătoasă la naştere, în România, în anul 2021, a fost de 57,3 ani la bărbaţi şi de 58,2 ani la femei, iar speranţa de viaţă la naştere, la nivelul anului 2022, a fost de 71,5 ani pentru bărbaţi şi de 79,3 ani pentru femei.

În comparaţie cu bărbaţii, femeile din România trăiesc mai mult, dar într-o stare de sănătate mai precară

Astfel, speranţa de viaţă la naştere a românilor în anul 2022, a fost mai mică cu 7,8 ani decât a româncelor, iar speranţa de viaţă sănătoasă la naştere, a bărbaţilor în anul 2021 a fost mai mică cu 0,9 ani faţă de cea a femeilor.

În comparaţie cu bărbaţii, femeile trăiesc mai mult, dar într-o stare de sănătate mai precară (având un număr mai mare de ani activitatea limitată în mod moderat sau sever).

Speranţa de viaţă sănătoasă la vârsta de 65 ani a fost, în România, în anul 2021, de 4,0 ani atât pentru bărbaţi cât și pentru femei, cu mult sub valorile medii ale acestui indicator la nivelul UE-27 respectiv de 9,9 ani pentru femei şi 9,5 ani pentru bărbați.

În anul 2021, Suedia şi Irlanda au înregistrat, în cazul speranţei de viaţă sănătoasă la vârsta de 65 ani, cele mai mari valori atât la bărbaţi (14,5 ani, respectiv 12,3 ani), cât și la femei (14,8 ani, respectiv 13,0 ani).

Un alt indicator important în monitorizarea stării de sănătate a unei populaţii este incidenţa anumitor boli (numărul de cazuri noi înregistrate într-un an).

Primul contact al pacienților cu sistemul medical îl reprezintă medicul de familie. Astfel, medicina primară furnizată de medicii de familie înregistrează numărul de cazuri noi, oferind astfel statistici de incidență a morbidității.

Pentru analiza obiectivă a cazurilor noi de îmbolnăvire este calculat un indicator derivat care prezintă incidența cazurilor noi de îmbolnăvire la 100000 locuitori, detaliat pe clase de boli.

În cazul bolilor declarate de medicii de familie, incidenţa acestora, pe clase de boli, prezintă o evoluţie oscilantă în perioada 2012-2022, numărul total de cazuri noi înregistrând un maxim în anul 2012 (79,4 mii cazuri noi la 100 mii de locuitori) şi un minim în anul 2020 (66,8 mii cazuri noi la 100 mii de locuitori).

În anul 2022, incidența bolilor a crescut față de perioada anterioară, tinzând către nivelul dinaintea pandemiei COVID-19, iar față de anul 2021, a avut o creștere cu 3,6%.

Cele mai răspândite boli pentru care populația se adresează medicului de familie

Datele pentru anul 2022, trebuie privite în contextul perioadei post COVID-19 când asigurarea accesului la monitorizarea și depistarea de noi cazuri cu principalele boli cu impact major asupra sănătății nu a mai fost restrânsă de măsurile de prevenție din perioada pandemiei.

Printre cele mai răspândite boli pentru care populația se adresează medicului de familie sunt: bolile aparatului respirator, ale aparatului digestiv, bolile aparatului circulator și bolile infecţioase şi parazitare.

Incidența la 100 mii locuitori a bolilor aparatului respirator a scăzut în perioada 2012-2022 de la 31525,9 cazuri la 100 mii de locuitori în anul 2012, la 23028,5 cazuri în anul 2022, în timp ce incidența bolilor digestive a înregistrat oscilații, dar pe un trend crescător, existând un minim în anul 2014 (7857,2 cazuri noi la 100 mii de locuitori) și un maxim în anul 2021 (9405,5 cazuri noi la 100 mii de locuitori).

Au crescut îngrijorător cazurile noi de malformații congenitale, deformații și anomalii cromozomiale

De remarcat este creșterea semnificativă a cazurilor noi de malformații congenitale, deformații și anomalii cromozomiale, de la 41,6 cazuri noi la 100 mii de locuitori în 2012, la 69,7 cazuri noi în 2022, cu o creștere cu 16,4% față de anul anterior, precum și a unor afecțiuni a căror origine se situează în perioada perinatală, de la 14,8 cazuri noi la 100 mii de locuitori în 2012, la 19,9 cazuri noi în 2022.

Numărul cazurilor noi de tumori înregistrat anual, în ultimii ani, a cunoscut o evoluție semnificativă, de la 374,0 cazuri noi la 100 mii de locuitori în 2012, la 632,5 cazuri în 2022, reprezentând o creștere cu 69,1%.

În anul 2022, incidența cazurilor de tumori a înregistrat maximul din perioada analizată, reprezentând o creștere cu 28,2% față de anul 2021, dar și cu 15,3% față de anul 2019.

Accesul la serviciile de sănătate

La nivel naţional, accesul la serviciile de îngrijire a sănătăţii depinde, în principal, de existenţa şi distribuţia infrastructurii sistemului de sănătate, dar şi de resursele umane şi financiare disponibile.

Numărul redus de unităţi medicale în mediul rural, în special spitale, distanţele prea mari până la o clinică specializată, costurile sau listele de aşteptare sunt cei mai relevanţi factori care determină disparităţile privind accesul populaţiei la serviciile medicale.

Astfel de obstacole influenţează nefavorabil starea generală a sănătăţii populaţiei. În esență, un nivel de bunăstare ridicat se reflectă într-o stare de sănătate mai bună și într-o mai bună acoperire a nevoilor medicale, pe orice căi s-ar produce aceasta. Din anul 2012 până în prezent, s-au menţinut inegalităţile în ceea ce priveşte accesul populaţiei la serviciile de sănătate între mediile de rezidenţă (rural şi urban), dar şi inegalităţile între diferite regiuni de dezvoltare.

Indicatorii care pot evidenţia disparităţile privind accesul la serviciile medicale sunt numărul de locuitori ce revin la un cadru medico-sanitar şi numărul consultaţiilor acordate în ambulatoriu, pe medii de rezidenţă şi în diferite regiuni de dezvoltare. În anul 2012, în mediul rural, unui medic îi reveneau, în medie, 1683 locuitori, de 7 ori mai mulţi decât în mediul urban. În anul 2022, numărul mediu al locuitorilor care a revenit la un medic în mediul rural a fost de 1663 locuitori.

Deși situația s-a îmbunătățit, accesul populației la medic în mediul rural nu a evoluat la același nivel cu cel din mediul urban unde, față de anul 2012, numărul mediu de locuitori ce revin unui medic a scăzut cu peste 32,9% (de la 225 locuitori la un medic în anul 2012, la 151 locuitori în anul 2022).

Distribuția medicilor de familie pe medii de rezidenţă evidențiază discrepanța mare dintre acestea. Astfel, numărul mediu al locuitorilor care a revenit unui medic de familie, în mediul rural, a fost de 2231 locuitori.. În mediul urban, unui medic de familie a revenit, în medie, un număr de 1189 locuitori.

În cazul medicilor stomatologi, în anul 2022, în mediul urban unui medic stomatolog i-au revenit 519 locuitori, iar în mediul rural unui medic stomatolog au revenit 4026 de locuitori, de aproape 8 ori mai mulţi.

Diferenţele se menţin şi în ceea ce priveşte numărul farmaciştilor şi cel al personalului sanitar mediu, la nivelul anului 2022 numărul mediu al locuitorilor ce revine unui farmacist, în mediul rural, fiind de peste 5 ori mai mare decât în mediul urban, iar numărul locuitorilor ce revine unui cadru medico-sanitar cu pregătire medie de aproape 8 ori mai mare în mediul rural faţă de mediul urban.

Disparităţile între mediile de rezidenţă se pot observa şi în cazul consultațiilor acordate pacienților în regim ambulatoriu. În anul 2022, numărul consultaţiilor acordate pacienţilor cu domiciliul în mediul urban a fost de două ori mai mare, în condiţiile în care populaţia din mediul rural este aproape la fel de numeroasă.