Onoarea generalului Oprea

Investigatiile temeinice realizate de Emilia Sercan, publicate in serial de HotNews.ro, au scos la iveala, pana acum, patru plagiate. Exista probe si indicii solide ca actualul vicepremier, Gabriel Oprea, si-a luat titlul de doctor prin metoda copy paste, adica furand munca altora. In baza acestui titlu obtinut fara merit, Oprea a ajuns profesor universitar, apoi coordonator de doctorate la Academia Nationala de Informatii, adica la institutia care pregateste elita ofiterilor sau a specialistilor in probleme de securitate nationala. Din aceasta pozitie a coordonat multe alte lucrari de doctorat.

Dintre doctoranzii lui Oprea verificati de Emilia Sercan, alti trei s-au dovedit a fi plagiatori, la fel ca mentorul lor. Dintre acestia, unul ocupa o pozitie importanta in stat: Bogdan Licu, adjunctul procurorului general. Pe lista suspectilor de plagiat intra si Loredana Radu, avocata premierului Victor Ponta, cel mai cunoscut doctor al tarii. Al treila plagiat coordonat de Oprea poarta semnatura lui Nicolae Ontanu, primar de sector, membru de frunte al UNPR. Acest din urma doctor in stiinte militare si informatii a inceput in viata ca fierar betonist.

Toate cele patru plagiate sunt flagrante. Autorii lor au copiat pur si simplu pagini intregi din alte lucrari gasite pe internet si au incropit o teza de doctorat prezentata ca originala. Intr-o tara ca Romania, unde plagiatul, copiatul la examene si impostura academica au devenit locuri comune, exista tendinta de a minimaliza demascarea unor noi cazuri de furt intelectual.

In orice alta tara din vest, Oprea nu mai era la aceasta ora nici vicepremier, nici coordonator de doctorate la Academia spionajului intern, nici politician cu mari ambitii politice. Demisia de onoare era singura solutie rezonabila, cum s-a intamplat de pilda cu fostul ministru german al apararii, fosta speranta a CDU. Presa vuia, opinia publica scandalizata facea imposibila mentinerea lui in pozitii atat de inalte.

In Romania, situatia sta putin diferit. Doar HotNews.ro se ocupa de plagiatul lui Oprea sau de alte falsuri coordonate de el. In afara de cateva preluari marginale si ceva agitatie pe Facebook, subiectul aproape ca nu exista. Generalul se bucura de o neverosimila protectie mediatica. De pilda, EVZ i-a inchinat „celui mai iubit dintre politisti” o oda in editia de sambata, glorificand realizarile generalului.

Pe de alta parte, publicista Daniela Ratiu a anuntat recent ca a incetat colaborarea cu EVZ acuzand ziarul ca i-a cenzurat un text critic la adresa influentului Gabriel Oprea. Nici in alte redactii importante numele generalului nu poate fi luat in desert. Acest mod distorsionat de functionare a societatii civile lucreaza in beneficiul oricarei puteri profund viciate. In absenta blamului public, politicienii care mint, fura, isi falsifica studiile sau comit alte fapte imorale n-au nici un motiv sa plece coplesiti de rusinea de a fi prinsi.

Pe Gabriel Oprea nu doar presa il protejeaza in mod inexplicabil, ci si institutiile statului. Ministerul Educatiei, de pilda, s-a repezit sa-l spele. Consiliul Nationala de Etica a selectat o comisie de specialisti care a decretat ca Oprea n-a plagiat, dar componenta comisiei este tinuta la secret. Nu stim cine si-a pus numele la bataie pentru a-l salva pe general, ministerul refuza sa spuna. Apoi, pana la aceasta ora, Academia Nationala de Informatii era datoare cu un punct de vedere. In joc nu este doar credibilitatea unor indivizi, ci prestigiul sau ca institutie. E cazul ca si SRI sa-si faca putina curatenie in propria ograda mai ales cand mizeria incepe sa duhneasca. Cum e posibil sa protejeze impostori si derbedei politici de asemenea anvergura? Cum rabda generalii adevarati o asemenea rusine in preajma lor?

Tine, pana la urma, de interesul national, de onoare si respect, ca sa-l plagiem putin pe Gabriel Oprea, ca tara asta sa aiba oameni integri si competentii in pozitii cheie, nu executanti aparent docili dar extrem de periculosi. Romania nu se va schimba inlocuind raul cu alt rau sau inlaturand impostura cu mana imposturii. Suferinta ni se trage – alt loc comun – mai ales din rasturnarea ierarhiilor, din bulversarea valorilor. Nimic nu se aseaza cum trebuie pe fundatii putrede.

Marele pariu nu este sa-i schimbam intre ei, ci cu tot sistemul lor de complicitati care i-a facut puternici. Justificarile de genul „Oprea joaca de partea buna” nu tin. Cu vulnerabilitatile majore din CV-ul si si din trecutul lui, nu vom sti niciodata pentru cine joaca in realitate, cine il papuseaza si in ce directie.

In lumea civilizata, doctorii si generalii inventati in laborator nu conduc tari decat in saloane.