Opinie: Hai să prelungim consultările la Strategia Energetică!

Proiectul de Strategie Energetică elaborat de Ministerul Energiei și supus dezbaterii publice este un pas important al industriei energetice naționale. După Strategia Energetică din 2007, România a dus lipsă de ținte și s-a comportat ca o găină fără cap. Nu am înțeles de ce instituțiile cu competențe în problemele de securitate nu au analizat motivele pentru care decidenții (și agenții de influență de sub ei, pe post de consilieri) au blocat realizarea unui astfel de document. Am scris de mai multe ori că există agenți de influență ai Kremlinului în zonele de decizie din energia națională. Singura demonstrație pe care am făcut-o a fost o analiză comparativ istorică din care reiese că după atâția ani de lipsă de viziune, Federația Rusă este câștigatoarea competiției energetice, creind vulneratilități și riscuri majore în producția și aprovizionarea cu energie din Romania și Uniunea Europeană. După februarie 2022 am văzut în Ucraina care sunt deficiențele sistemului energetic românesc ce este foarte asemănător cu cel ucrainian.

Încă din început trebuie specificat că actualul proiect de Strategie Energetică este astăzi cea mai buna variantă existentă în cea mai proasta realitate energetică din ultimii 15 de ani. Strategia reprezintă un document ce derivă din știința militară. Dar am văzut că energia este parte a războiului asimetric (hibrid), fapt confirmat de doctrina Gherasimov elaborată de mai mult de 13 ani de Kremlin. Strategia este o viziune asupra contracarării vulnerabilităților și riscurilor generate pe plan intern și a pericolelor și amenințărilor generate de mediul extern. Toate acestea se pot schimba de la o zi la alta din cauza situației externe fluide.

Schimbările pe plan intern și extern sunt vizibile. Este foarte posibil ca partidele naționalist –  suveraniste, care au câștigat mai multe locuri în Parlamentul European, să tempereze avântul ecologist al birocrației bruxeleze. Este posibil ca planurile noii Comisii să schimbe direcția spre o revenire asupra deciziei de reducere a emisiilor de carbon și către o creștere a folosirii combustibililor fosili pentru a reduce stresul economiei europene datorat prețului fructuant al energiei.

Încă nu se întrevede finalitatea războiului din Ucraina dar sigur vom avea minim doua potențiale direcții. Prima direcție este în sensul de a ajuta la reconstruirea Ucrainei, ceea ce necesită un efort energetic al României. A doua este în sensul de a schimba arhitectura sistemului energetic către autosuficiența energetica individuală, locală sau regională.

Am o întrebare: cmu putem avea o Strategie Energetică fără a cunoaște care este direcția economiei? Eu nu cred că putem proiecta industria energetică fără a cunoaște în ce direcții se va dezvolta economia! Punem accent pe agricultură și industrie alimentară? Câtă industrie grea vom mai avea? Serviciile și transporturile cum vor evolua? Dacă am cunoaște răspunsurile probabil că am putea face o proiecție a necesarului de consum energetic. Nu avem și rezultă că toată Strategia Energetică este ”wishful thinking”!

Componenta geopolitică nu este explicitată îndeajuns

Strategia supusă dezbaterii este concepută pentru a nu supăra UE. ”Am promis, am semnat, trebuie să facem!” Cred că ar fi incorect ca să nu avem în strategia câteva scenarii geopolitice referitoare la regiune legate de viitorul industriei energetice românești care să fie explicate. Agresiunea Federației Ruse ne afectează și pe noi.

Nu pot spune că nu există elemente geopolitice în această strategie propusă deoarece întâlnim câteva proiecte cu anvergură geopolitică. Interconectarea (asigurarea securității energetice) cu Republica Moldova este un obiectiv geopolitic. Realizarea proiectului hidrocentralei cu pompaj Tarnița – Lăpușești este unul dintre cele mai mari avantaje energetice pe care România îl poate avea și de care Ungaria și Austria se sperie cel mai mult.

Tot la capitolul avantaje geopolitice trecem și începerea extracției gazului din Neptun Deep. Problema este că încă visăm cai verzi pe pereți deoarece atât timp cât războiul Federație Ruse cu Ucraina este la sub 400 de kilometri de potențialele sonde de extracție și se duce și pe mare, atât timp cât traficul navelor nu se apropie de această zonă și asigurarea navelor din Marea Neagra a crescut de 10 ori, nici nu se pune problema de începere a extracției. Odată râzboiul terminat și Marea Neagră deminată, extracția de gaze va începe și mi-ar place ca România să (re)devină un mare producător de produse petrochimice și un exportator pentru țările din jur. (Zilele trecute OMV-ul a amânat cu doi ani începerea producției din Neptun Deep și din perimetrul bulgăresc Han Asparuh.)

Nu se amintește de ANRM-ul care nu a mai acordat licențe de explorare și exploatare de mulți ani și mă gândesc și la rezerva de gaze de la Caragele care e cam o treime din Neptun Deep. Mărirea producției de gaze ar avantaja România!

Investițiile în energia nucleară (reactoarele 3 și 4 de la Cernavoda, SMR-urile de la Doicești (și tot ciclul de obținere a combustibililui nuclear pentru Cernavodă) ar însemna cel mai mare avantaj geostrategic deoarece tehnologiile sunt americane iar după cum știm, americanii nu investesc în țări nesigure.

Este adevărat că nu putem încă intui cum se va termina conflictul ucrainian, dar asta nu înseamnă că nu trebuiesc create scenarii privitoare la evoluția post-război. Deci ar trebui să avem, pentru scenariile posibile (Rusia pierde, Ucraina pierde sau conflictul se îngheață), proiecții pentru viitorii ani ale consumului, producției, importului și / sau exportului de energie și a produselor energetice defalcate pe mixul energetic primar. (Idem și pentru mixul electro – energetic.)

Nu vrem o interconectare pe gaze serioasa cu piața europeană (am demonstrat că nu se dorește și nu înțeleg de ce!) și cred că ar trebui spus răspicat când și cum se va face pentru a ne alinia la prețurile mai mici din UE!

Și problemele de securitate trebuiesc aprofundate!

Energia termică, cu cea mai mare parte din mixul de consum primar, cred că este tratată insuficient deoarece azi se bazează pe combustibili solizi și gaze. Întrebarea este fără răspuns: Cum va arăta în 2030 (sau 2035) producția de energie termică? Dar în 2050?

Și transporturile sunt neglijate, mai ales că numărul autoturismelor electrice a crescut, ceea ce face ca cererea de energie electrică să crească și să fie greu de acoperit în anumite momente. Lipsa unei infrastructuri serioase pregătită pentru a prelua alimentarea autoturismelor și transportului greu este resimțită deja.

Energia electrică securitară produsă este insuficientă și capacitățile actuale (vechi) sunt ineficiente. Admitem că proiectele demarate de actualul ministru, ce sunt deocamdată pe hârtie, vor fi finalizate. (Asta în cazul în care cei câțiva demolatori ai industriei energetice, care azi zgândaresc sub scaunul ministrului Sebastian Burduja și care își doresc să ajungă la butoanele ministerului, nu vor reuși să-și continue opera!) Spuneam la început că Strategia este concepută pentru a nu supăra Uniunea Europeană, asta înseamnă că o mare parte din bani sunt alocați regenerabilelor intermitente care dereglează sistemul energetic național. Problema este că transportorul Transelectrica și distribuitorii nu sunt pregătiți pentru a prelua această maree de energie, mai ales că stocarea mare nu există. Strategia spune clar că trebuie să depășim realitatea unui potențial black-out! „Dezechilibrele de producție cauzate de variațiile SRE (regenerabilelor) pot genera, pe lângă abateri ale frecvenței de funcționare față de frecvența nominală, declanșări în cascadă ale liniilor electrice, care pot conduce la „ruperea” sistemului energetic european în mai multe subsisteme sau chiar la apariția stării de „blackout”.” Problema pe care o ridic este că investițiile preconizate nu se pot face mâine ci în foarte mulți ani. Ce cred ca lipsesc din document sunt schimbările legislative necesare ce se referă la achizitii, având ca rezultat diminuarea acestui risc major. – Citeste restul articolului pe Contributors.ro