Optiunile lui Iohannis dupa victoria zdrobitoare a PSD. Optiunile noastre

Klaus Iohannis deconteaza acum campania electorala complet ratata a liberalilor sai, dar si propriul comportament autist din ultima jumatate de an. Cu tavalugul PSD la poarta Cotroceniului, Iohannis are putine sanse sa-l stopeze pe Liviu Dragnea, care vrea functia de premier. Rezultatele votului de ieri vor aduce, proabil, schimbari majore atit pe scena politica, dar si in dinamica societatii.

O observatie legata de vot: vad si aud in jurul meu multi dezamagiti care dau vina pe generatia 18-30 de ani pentru esecul partidelor care s-au declarat reformiste. Statistic vorbind, aceasta generatie a iesit in numar mic la vot. Statistic vorbind, asa o face la fiecare rind de alegeri. Poate ca ar trebui sa ne intrebam si noi, si partidele perdante, daca le-am explicat corect, daca am facut tot ce tinea de noi ca acesti tineri sa inteleaga miza dreptului de a vota. Facebook-ul nu e suficient.

Inapoi la jocurile politice. Spuneam ca Iohannis nu are prea multe optiuni. Dragnea a anuntat deja aseara ca Vasile Dincu nu e o optiune de premier. Dragnea a inteles perfect pericolul de a da postul de prim – ministru altcuiva; asta ar insemna sa-si creeze un adversar puternic in partid. Iar avertismentul pentru Dincu a fost mai intii straveziu, apoi direct. „Nu vreau sa dau postul unor terte persoane sau institutii” – aluzie stravezie la legaturile lui Dincu cu SRI, la a carei universitate e profesor. Apoi a spus-o de-a dreptul: Dincu nu va fi premier PSD. Apoi, Dragnea a spus ca nu a renuntat la pista propunerii sale.

Iohannis a anuntat in campanie ca nu-l va numi premier pe Dragnea din cauza condamnarii. O lege din 2001 interzice oricarui condamnat penal sa fie membru al Guvernului, deci si premier, dar Iohannis nu a invocat niciodata legea, ci doar principiul moral. Dragnea are acum votul popular covirsitor de partea sa si dorinta sa de a fi premier e perfect legitima. Iohannis are doua optiuni: sa refuze nominalizarea lui Dragnea sau sa o accepte. Daca accepta nominalizarea lui Dragnea, trebuie sa gaseasca o solutie pentru ocolirea sau modificarea legii din 2001, dar va pierde o parte serioasa din capitalul sau politic (oricum in scufundare rapida).

Refuzul nominalizarii lui Dragnea poate veni in urma a doua evolutii:

1. O intelegere cu Dragnea pentru un premier slab, perfect controlabil de Dragnea (un om din esalonul 2-3 al PSD, asupra caruia Dragnea are un ascendent major, gen Mihai Fifor, cu riscul unei guvernari ineficiente)

2. Un scandal politic in care fiecare jucator ramine pe pozitiile sale. Un astfel de scandal se poate transforma rapid intr-o criza politica ce se poate solda cu o tentativa de suspendare in Parlament sau cu anticipate.

In orice caz, vom avea citeva zile de negocieri si discutii intense intre Cotroceni si Kiselleff. Iohannis isi joaca acum viitorul politic si presupun ca va cumpani indelung inainte sa ia o decizie. Posibil sa ceara garantii de la Dragnea pentru citeva domenii – cheie daca va decide sa-l nominalizeze ca premier.

De remarcat ca Liviu Dragnea si-a pregatit inca de aseara terenul, spunind pentru urechile ambasadelor ca nu vrea sa scoata Romania din parteneriatele strategice.

De decizia lui Iohannis si Dragnea va depinde viitorul PSD. Despre acest subiect vom mai vorbi. Ce se intimpla insa cu ceilalti jucatori?

PNL. Liberalii trec printr-o criza evidenta de leadership. A fost evident inca dinainte de locale, cind echipa Alinei Gorghiu a ratat complet momentul electoral pentru Bucuresti. E evidenta nevoia unei alte echipe in fruntea partidului, dar resursa umana din partid e destul de subtire. Cred ca una dintre solutii e Ilie Bolojan, singurul liberal care a ridicat anul acesta o sala in picioare prin discursul sau. Pe liberalul oradean il recomanda performantele ca primar, experienta de fost secretar general al Guvernului, dar mai ales agenda reformista – rara avis in partid.

Tot la PNL, sa nu uitam ca Alina Gorghiu a fost facuta presedinte prin interventia directa a lui Iohannis. Nu a fost un lider innascut, ci un lider facut, si asta s-a vazut. Sa-i dam insa Cezarului ce-i al Cezarului: cum-necum, Alina Gorghiu a reusit sa se prezinte la alegeri cu o lista de candidati onorabili, fara penali (cu doua exceptii minore), si cu un discurs corect in mare parte. Nu a fost suficient insa, si PNL a decontat alegeri profund gresite pe teme extrem de sensibile pentru publicul sau. Alina Gorghiu a decontat si neintelegerile dintre cele doua factiuni ale partidului, dar si ambiguitatea ideologica in care Crin Antonescu a lasat partidul.

USR. Intrarea in Parlament ca a treia forta politica la doar jumatate de an de la infiintare e o performanta. Scorul nu e insa atit de bun (8,9%) pe cit se asteptau liderii, iar de miine va incepe lupta intre factiunile si personalitatile extrem de puternice din eterogenul partid. Nu exclud ca pe termen scurt sau mediu sa vedem schisme in partid. Si aici vom avea probabil o schimbare de leadership; nu cred ca Nicusor Dan are capacitatea politica de a-si duce partidul mai sus de-atit. Nu exclud o apropiere a lui Dacian Ciolos de partid, dar si asta depinde de dorinta premierului de a intra definitiv in politica.

ALDE. Partidul lui Tariceanu pare sa fi beneficiat de ajutorul PSD ca sa intre in Parlament, la limita totusi. Tariceanu se pregateste acum de negocieri cu Dragnea, care tocmai si-a marit marja de manevra prin enuntarea unei aliante cu UDMR. La scorul obtinut, probabil ca ALDE va trebui sa se multumeasca cu destul de putin in viitorul guvern. Partidul aduce insa in Parlament o galerie sinistra de penali, iar Tariceanu insusi se pregateste de o sentinta in dosarul sau. La acel moment vom sti daca ALDE va mai exista sau nu.

UDMR a performat mult peste asteptari gratie unei mobilizari exceptionale dupa orele pranzului, mai cu seama in Harghita. Scorul inseamna confirmarea actualei conduceri, dar si confirmarea unei politici de apropiere rapida de FIDESZ-ul lui Viktor Orban. Ramine de vazut daca UDMR va continua politica de agasare a majoritatii romane sau a fost vorba doar de un instrument de campanie. Trebuie spus ca prezenta UDMR in Parlament e un lucru bun, comunitatea maghiara trebuie reprezentata.

PMP. Traian Basescu reintra in rolul care-i place cel mai mult: de opozant. Stie cum se face, ramine sa vedem daca mai are energia si tragerea de inima sa intre intr-un razboi de uzura.

PRU si ARN. Printre putinele vesti bune ale alegerilor: romanii i-au lasat in afara Parlamentului pe sinistrii vectori politici anti-occidentali, cu toate televiziunile si banii negri aflati in spatele unor Sebastian Ghita si Marian Munteanu.

Ce urmeaza pentru romani? Un guvern si un Parlament ale caror actiuni vor trebui monitorizate indeaproape, pentru ca PSD pleaca la drum cu pasivul puciului din 2012, al martei negre si al altor incercari similare. Din punct de vedere economic ma astept la o posibila incercare de negociere cu Comisia Europeana a deficitului bugetar, astfel incit PSD sa aiba spatiu pentru aplicarea unora dintre promisiunile de campanie.

Vom avea in schimb o Opozitie puternica, chiar daca extrem de divizata. PNL va trece prin framintari interne, dupa care trebuie sa se stabilizeze si sa inceapa chestionarea adversarului politic. Altfel, USR si PMP se vor impune rapid ca principalele filtre democratice in calea tavaluglui PSD-ist.

Cit despre votantii dezamagiti, ca de fiecare data, alegerea va fi intre salvarea individuala (emigrarea, refuzul participarii civice) si solutia colectiva (participarea la viata cetatii, implicarea in proiecte). E optiunea fiecaruia. Nu pot insa sa nu remarc o adiere de aer proaspat adusa de aceste alegeri: am vazut zeci de tineri voluntari pentru partide sau observatori electorali, oameni care si-au pus pentru scurt timp carierele intre paranteze ca sa participe la exercitiul democratic. Pe multi i-am auzit/citit dupa alegeri si am vazut ca nu se dau batuti, vor sa continue. Cred ca pe termen lung asta e solutia corecta.