Oxford, UK. Misteriosul Dexter cel surd

Probabil, trebuie mai întâi să fii auzit de scriitorul Colin Dexter ca să faci vreo conexiune. Nu? Ok, da, merge și fără. Vorbim de orașul celei mai celebre universități din lume. Dar asta e conexiunea. Celebrul scriitor de romane polițiste a pus Oxfordul pe hartă altfel de cum îl știu toți. Sigur, nu vreau să-i ignor pe fanii scriitorului J. R. R. Tolkien, sau, de exemplu, cei ai lui Harry Potter. Când vine vorba de Oxford, umbrele eminențelor care te înconjoară sînt nenumărate. Până la urmă, nu contează motivul pentru care alegi să vezi Oxfordul. Asta dacă nu te gândești să devii student. Muzeul de Istorie Naturală/ sala dedicată violoncelistei absolute Jacqueline du Pré / Ashmolean Museum / plimbare cu punting boatul.

Desigur, știam destule despre, dar ceea ce m-a determinat să pășesc în oraș a fost Dexter.

E, acum, să nu vă repeziți cu capul în vitrinele librăriilor sau rafturile bibliotecilor că, nu veți reuși decât să vă spargeți capul sau să vă rupeți gâtul. Sau să vă înfigeți degetele în telefoane, tastaturi, doar veți consuma bateria sau veți supraîncălzi device-ul.

Colin Dexter (1930-2017) este ”inventatorul” romanului polițist academic

prin urmare, bănuiala mea, nu știu nimic oficial, este motivul pentru care nu s-a prea înghesuit nimeni să-l traducă. Un singur titlu! Prea sofisticat. Fiind, însă, extrem de bune, cărțile sale n-au scăpat de ecranizare. Și, aici, intervin canalele tv britanice, existente la noi, God Save!, nu trebuie să ne ferim, cele mai bune în materie de seriale, Epic Drama și BBC First. Între 1987 și 2000, cărțile lui Dexter au fost ecranizate într-un serial numit „Inspectorul Morse”. Nu e la noi. Încă. În schimb, există prequelul, ”Endeavour”, și sequel ul, ”Lewis”. Pe scurt, Endeavour Morse, detectivul, este un fost student de Oxford, care, spre uimirea tuturor, deși una dintre mințile strălucitoare, nu se dedică carierei academice, ci, devine polițist. O meserie mult mai potrivită pentru mintea sa exploratoare, curiozitatea bolnăvicioasă și, de ce nu, înclinației pentru dramă ca în operă, genul muzical de care era dependent. Nu țin să fac curios pe nimeni, cine vrea delectare intelectuală, aici o găsește, pentru restul s-a inventat acțiunea. Cărțile pot fi citite (în engleză) aici.

Cum a ajuns Dexter să conceapă această serie intelectualistă, mai ales că nici n-a fost absolvent de Oxford?

Din cauza agravării surzeniei, este forțat să abandoneze postul de profesor de literatură și se mută la University of Oxford ca secretar asistent. Un fan al rebusului și tot ce ține de enigme, încriptare, cumva, coroborat și cu serviciul din armată, dar, probabil, stimulat și de secretomania întâlnită, aici, în spatele zidurilor, concepe saga Inspectorului Morse. Lucky us!

Nu, nu m-am dus să refac trasee din seriale, cum, de altfel, fac fanii Harry Potter și nu numai,

se obișnuiește, în esență sînt trasee tematice, ci, să vizitez locuri care, oricum, m-ar fi interesat, ar trebui să intereseze pe oricine. Bine, eram și curioasă să pipăi și să calc pe unde se învârtea genialul detectiv, de crâșme n-am avut timp, dar, mai degrabă, ce e cu atâta mister? Pentru că, odată ajunsă, chiar în foarte puținul timp petrecut, am înțeles ce anume i-a activat impulsul. Practic, totul e frumos de pe stradă, dar, aproape, inaccesibil în spatele zidurilor, porților vechi care se încuie, sau cu mici excepții poți vizita contra cost. Vezi pe stradă grupurile de tineri care, alergând pe biciclete sau pe jos, în alb și negru, uniformele, se îndreaptă zgomotoase spre cursuri. Ba, chiar, și câte un profesor, cu gesturi chiar mai îndrăznețe decât minimul de decență ce ar trebui să fie în relația cu o elevă !? Modele variate ale bluzelor mi-au adus aminte de perioada ceaușistă când suratele erau foarte inventive, personalizându-și uniformele pentru a scăpa de monotonia vieții școlare. Ar putea deveni profesoare la Oxford pentru materia asta, sic.

La Oxford am ajuns făcând un detour de o zi din sejurul londonez

Se ajunge repede cu trenul din gara Paddington. Dacă îți achiziționezi bilete din timp, nu plătești mai mult de 24 de lire sterline dus-întors. Confort, curățenie, prize de încărcat telefonul, WiFi mai mult nu. Evident, e tipul de oraș walk distance, dar, retrospectiv, zic că ar fi fost mult mai bine și eficient dacă aș fi închiriat o bicicletă. Data viitoare.

Cum era normal, cel puțin pentru mine, voiam să-mi încep vizita cu memorialul rebelului poet romantic Percy Bysshe Shelley (University College Oxford)

Nu știu dacă vă place, dacă nu, aveți sigur probleme emoționale, iar dacă nu îl știți, înseamnă că sunteți chiar mai săraci ca mine. Știam că nu e chiar deschis publicului, dar la insistențe poți intra să-l vezi. Din păcate, am nimerit pe o zi de restricții din alte motive și nicio rugăminte nu i-a înduplecat. Le-am arătat pașaportul că vin de departe, că nu pot reveni, bla, bla, bla. Nimic. Mai târziu, într-o altă conjunctură, de această dată la Londra, am realizat că, deși adeptă, prea multă procedură strică. Chiar pentru business. Prin urmare, a trebuit să plec neconsolată, așa că am vizitat biserica de pe vizavi, dar fără Percy. Shelley care, săracul, după ce că l-au dat afară de la Oxford, acum, îi interzic și pe fani. Tragică soartă. Scrii poate cele mai frumoase poezii apărute vreodată, ești exmatriculat și auto-excomunicat pentru crezurile tale, mori tânăr, ba, aflându-se că ai murit înecat, ignoranții și detractorii profită imediat să spună că ai fost pedepsit de Dumnezeu că ai fost ateu, deși, aserțiunea, după părerea mea, a fost dintotdeauna trasă de păr, nereală. Dar, chiar și așa, sună familiar, nu? Cine își aduce aminte de comentariile făcute pe vremea #colectiv. Ceva muzică satanică, dacă nu m-a lăsat memoria. Nimic nou sub soare. Aceiași proști, doar că mai mulți.

Cu timpul ușor limitat, m-am îndreptat spre Muzeul de Istorie Naturală, arhicunoscut, mai ales din filme, cu o trecere rapidă să văd sala dedicată violoncelistei absolute Jacqueline du Pré, născută aici, în 1945.

Deja, învățasem că tot ce se găsește în interiorul proprietăților private, chiar colegii sau universități, vizita e mai mult o improbabilitate. Dar, la muzeul de Istorie Naturală al Universității Oxford e altă poveste. Normal, ca la orice muzeu de la ei, colecțiile au vizionare GRATUITĂ. Însă, peste toate colecțiile, peste toate prezentările super inteligente, peste toate exponatele, este clădirea în sine. O arhitectură spectaculară, de secol 19, în stil Victorian Neo-Gotic, cu un acoperiș sticlă și fier, care îți taie răsuflarea. N-o să mă apuc eu să re-spun ceea ce se poate citi, chiar recomand, despre muzeu și exponate. Spun doar că, așa cum am aflat, lecțiile copiilor referitoare la teme ilustrate în muzeu, se desfășoară în muzeu. Fără bani. La noi, la Antipa, totul costă, de la intrare, până la amărâtele de explicații. Parcă le iau cu ei în mormânt. A, au o gratuitate, pentru preșcolari, ha!?! Am mai spus, și vizavi de muzeele de artă, științe, dar o repet, să nu ne mai mirăm că alții sînt mai deștepți ca noi, sau, de ex., au rata abandonului școlar cea mai mică din lume. Chiar zilele acestea remarcau unii, că, Regatul are prea mulți intelectuali care, de obicei, sînt mai de stânga. Intrați și studiați aici, nu vă va părea rău.

Următorul stop, a fost Ashmolean Museum

E un mix de muzeu de artă și istoria civilizațiilor. FABULOS. Și GRATUIT. La fel, lecțiile cu copii sînt gratuite. Iarăși, vă pun link-ul, Ashmolean, pentru că merită să explorați, descărcați documentație, să le dea Dumnezeu sănătate, veți spune. La noi, Muzeul de Artă și Muzeul de Istorie, la fel ca la Antipa, totul COSTĂ și nu puțin. De aici, pentru că, oricum, orele de vizitare se terminaseră mai peste tot, în afară de biserici, pe unde am și intrat pentru câteva acorduri de orgă și odihnă, m-am dus repede să văd cunoscutele ambarcațiuni- case de pe canale, familiare zonei. Ambarcațiunile sînt aliniate ca în parcare, pe mal au stații de curent și, din loc în loc, niște cabine de duș. Înăuntru au amenajat, mai ingenios, sau nu, spațiul de locuit. Un fel de rulote pe apă. Liniște, prietenie, pace, natură. Cred că e spațiu unde umanitatea pare să se prezerve mai bine. Cârcotașii ar spune și pentru că condiția socială e uniformizată. Da, posibil.

În rest, îți poți închipui cum e. Tinerețe multă, fast food, cafenele, terase.

S-ar putea, în viitor, procentul de tineri să crească, pentru că, am văzut, pe ici, pe colo, se mai tot construiau campusuri, săli de clasă. Îmi rezultă și că, pe termen scurt ar putea exista chiar o scădere de taxe școlare, pentru că, na, trebuie umplute clădirile acelea. Nu este one day trip. Iar fără o plimbare cu punting boatul, se împinge (ca gondolierii la Veneția), efectuată în special de studenți, sau chiar singur, înseamnă că n-ai fost la Oxford. Dar a rămas pe data viitoare. În rest, un amestec în care, încă, predomină culoarea vechiului, simți sutele de ani, îți poți, încă, imagina, viața și parfumul secolelor trecute. Au un respect enorm pentru trecut, încercând să-l prezerve. Dar nu știu pentru cât timp.