Pace în condițiile Europei. Cum schimbă SUA acordul de încetare a focului și unde apare principala problemă

Declarațiile americanilor despre „calendarul agresiv” al negocierilor dintre Ucraina și SUA privind posibilele condiții ale unui armistițiu cu Rusia s-au dovedit a nu fi deloc un bluff. Duminică, la Geneva neutră, pe teritoriul reprezentanței diplomatice americane, au început negocierile privind textul acordului. Și nu numai că au început, ci au dus și la schimbări practice. Proiectul preliminar al „acordului de pace”, pe care mulți l-au comparat cu condițiile unei capitulări, nu mai există. SUA au acceptat modificarea unor puncte cheie pentru Ucraina, scrie, într-un articol de opinie publicat de HotNews, Sergiy Sydorenko, jurnalist cofondator al European Pravda, expert în politica moldovenească și ucraineană.

Kievul a fost ajutat de capitalele europene cheie. Londra, Berlin și Paris au transmis împreună SUA propunerile lor la document (se pare că acestea au fost convenite în prealabil cu Ucraina). Kievul ar putea semna versiunea europeană a acordului chiar mâine. Din acessta versiune au fost eliminate toate problemele cheie care făceau versiunea ruso-americană inacceptabilă.

În plus, în favoarea Ucrainei a jucat faptul că versiunea inițială a acordului a fost pregătită de amatori, extrem de îndepărtați de politica internațională. Indiferent unde au fost redactate primele versiuni ale planului în 28 de puncte – fie la Moscova, fie la Miami sau Washington, sub dictarea Moscovei -, anumite „dorințe” ale Kremlinului sunt formulate într-un mod atât de absurd încât, din punct de vedere juridic, nu ar putea funcționa în favoarea Federației Ruse, de aceea au fost păstrate în versiunea „ucraineană” a acordului.

Cu toate acestea, nu este suficient să convingem SUA de necesitatea acestor modificări. Americanii vor să convină asupra documentului și cu Federația Rusă, iar din Moscova vin, deocamdată, declarații extrem de critice. Prin urmare, este foarte probabil ca SUA să înceapă în curând să caute un compromis cu rușii, iar acest lucru ar putea din nou să înrăutățească condițiile acordului pentru Ucraina.

În acest articol explicăm dacă există spațiu pentru compromis din partea statului ucrainean, precum și ce înseamnă posibilele modificări ale acordului.

Planul rușilor în numele lui Trump

Săptămâna trecută s-a aflat despre începerea rapidă a negocierilor privind acordul de pace. Miercuri, Dan Driscoll, ministrul forțelor terestre ale SUA și vechi prieten al vicepreședintelui Jay D. Vance, a sosit la Kiev. Driscoll a așteptat întoarcerea din străinătate a președintelui Volodymyr Zelensky pentru a-i transmite proiectul acordului de pace.

În același timp, documentul cu 28 de puncte a fost „scurs” în mass-media americană, iar Donald Trump a făcut câteva declarații în care a afirmat că dorește să îl aprobe cât mai repede posibil. În mod ideal, până la Ziua Recunoștinței, care se sărbătorește pe 27 noiembrie.

Câteva zile mai târziu, au apărut dovezi că acest proiect este doar cu numele american, iar în realitate autorii săi sunt rușii.

Mass-media anglofonă a remarcat că în document există numeroși termeni care nu sunt naturali pentru limba engleză, dar sunt specifici limbii ruse. Ulterior, un grup de senatori a informat că secretarul de stat Marco Rubio le-a mărturisit că, de fapt, lista cu 28 de condiții de pace provine de la ruși, iar americanii doar au pus-o în ordine și au transmis-o ucrainienilor.” „Dezmințirea” lui Rubio nu a făcut decât să confirme această informație: secretarul de stat al SUA a recunoscut că planul lui Trump „se bazează pe propunerea părții ruse”.

Iar surse din mass-media americană au relatat că, din partea SUA, la legitimarea documentului au contribuit politicieni apropiați de Trump, care nu pentru prima dată demonstrează acțiuni pro-ruse – este vorba despre trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, și ginerele acestuia, Jared Kushner, care au primit documentul de la emisarul lui Putin, Kirill Dmitriev.

Totuși, originea rusă a documentului nu este suficientă pentru a-l respinge.

În prezent, acest plan din 28 de puncte a fost aprobat public de Donald Trump. Prin urmare, verticala americană va face totul pentru a-l proteja.

Merită subliniat separat: Departamentul de Stat și sistemul diplomatic american nu au participat deloc la pregătirea primului proiect al planului. Și secretarul de stat Rubio a aflat despre el într-o etapă târzie – se pare că abia acum zece zile.

Totuși, faptul că Dmitriev și prietenii săi americani au pregătit planul în secret a jucat în favoarea Ucrainei. Mai multe despre acest lucru mai jos.

Să faci un „plan de pace” dintr-un „plan de capitulare”

„European Truth” a relatat deja că prezentarea acestui proiect președintelui Zelenski a avut loc într-o atmosferă neașteptat de constructivă.

Kievul are deja experiența presiunii dure din partea SUA, cu cereri de semnare a documentului fără nicio modificare; exact așa a încercat echipa lui Trump să „impună” semnarea acordului privind resursele naturale. Atunci nu a funcționat. Kievul a continuat să ceară modificări până când s-a convenit asupra unei versiuni acceptabile a documentului. Probabil că această experiență a obligat SUA să-și schimbe strategia și să înlocuiască presiunea cu dialogul.

Un detaliu revelator a fost faptul că ministrul Driscoll, care devine noul „responsabil pentru Ucraina” în echipa lui Trump, a stat la Kiev trei zile la rând – până vineri seara, negociind modul în care să continue dialogul. Iar duminică, negocierile au continuat la Geneva, la un nivel mai înalt.

Din Washington a sosit o delegație condusă de secretarul de stat și consilierul pentru securitate Marco Rubio, iar din Kiev, o delegație condusă de Andriy Yermak. Și, deși formal negocierile au fost bilaterale, la ele s-a alăturat încă un actor colectiv. Și acesta nu este Rusia. Este vorba despre liderii europeni, care au luat partea Ucrainei în aceste negocieri.

Declarațiile europenilor au dezamăgit pe mulți, deoarece s-au abținut de la evaluări dure ale planului american (și, de fapt, rus). În schimb, i-au făcut complimente lui Trump și eforturilor sale de pace. Dar, au menționat că planul necesită modificări. Această strategie poate fi criticată, dar este singura eficientă în relațiile cu Trump, care și-a dovedit dependența de complimente și laude.

Împreună cu cuvintele lor de mulțumire, liderii europeni au transmis SUA modificările pe care le aveau la „planul de pace”. Pentru a nu întârzia acordul și pentru a corespunde anvergurii SUA, autorii propunerilor europene au numit în mod oficial trei state: Marea Britanie, Germania și Franța. Există însă toate motivele să se considere că proiectul european a fost mai întâi convenit cu Kievul. Și acesta corespunde într-adevăr în totalitate poziției actuale a Ucrainei.

Conținutul documentului este cunoscut, fiind „scurs” și în mass-media. Discuțiile care au durat multe ore s-au încheiat târziu în noapte și au dat un rezultat pe care Kievul îl consideră o victorie. Prim-adjunctul șefului MAE, Serhii Kisliția, a recunoscut că este vorba de un rezultat obținut grație sprijinului european. „A fost o zi lungă. Sperăm cu toții că ne va apropia de pace. Mulțumim mult partenerilor noștri americani și europeni!”, a scris el luni, ora Kievului.

Marco Rubio a confirmat, de asemenea, modificarea substanțială a planului de pace inițial „rus”. El a declarat că s-au înregistrat „progrese incredibile”, deși a refuzat să dea detalii. Cu toate acestea, numeroase surse diplomatice ale mass-media americane din delegația SUA subliniază că cerințele Kievului cu privire la punctele planului au fost satisfăcute.

Într-o declarație comună a Casei Albe și a Biroului Președintelui Ucrainei, adoptată ca urmare a negocierilor, se menționează că, la finalul discuțiilor, „părțile au pregătit un document-cadru actualizat și revizuit privind pacea”. „Părțile au confirmat că orice viitor acord trebuie să respecte pe deplin suveranitatea Ucrainei și să asigure o pace durabilă și justă”, se arată în declarația convenită de Kiev și Washington.

În plus, Casa Albă a enumerat câteva aspecte în care „planul de pace” a suferit modificări.

„Delegația ucraineană a confirmat că toate preocupările sale principale – privind garanțiile de securitate, dezvoltarea economică pe termen lung, protecția infrastructurii, libertatea navigației și suveranitatea politică – au fost soluționate cu atenție”, se arată în declarația americană.

Ce anume s-a schimbat în planul de pace al lui Trump

Să subliniem: ar fi o greșeală să considerăm că SUA pur și simplu au acceptat propunerile europene/ucraineene și și-au înlocuit propriul plan cu al acestora. De altfel, discuțiile îndelungate asupra modificărilor purtate de delegații la Geneva arată că, într-adevăr, s-a lucrat cu documentul.

Totuși, varianta europeană a textului, susținută de Kiev, indică ce modificări sunt considerate posibile și acceptabile de autoritățile ucrainene. Explicațiile suplimentare ale SUA confirmă, în plus, unde au avut loc schimbările.

Observați că în declarațiile atât ale Casei Albe, cât și ale Biroului Președintelui Ucrainei, se repetă de mai multe ori ideea suveranității Ucrainei, care va fi păstrată integral și nu va fi afectată în cadrul „planului de pace”. De asemenea, americanii au subliniat separat că modificările documentului au ținut cont de cererile Kievului pe această temă.

În acest context, mențiunea privind suveranitatea înseamnă dreptul Ucrainei de a alege calea integrării în UE și NATO. De altfel, aderarea la UE era prevăzută și în versiunea inițială, ruso-americană, a „planului de pace”, nefiind necesare modificări în acest sens. În ceea ce privește aderarea la NATO, proiectul impunea însă restricții Ucrainei. Interdicția privind aderarea Ucrainei la NATO a fost eliminată din plan.

Cum să se facă acest lucru fără ca Rusia să se simtă provocată?

Proiectul european propunea următoarea formulă: „Aderarea Ucrainei la NATO depinde de consensul membrilor NATO, consens care nu există”. Nu este exclus ca la aceasta să fi fost adăugată și o asigurare din partea Kremlinului că SUA nu intenționează să ridice veto-ul asupra aderării Ucrainei la Alianță. Totuși, acest angajament nu va fi ferm și, în plus, nu limitează participarea Ucrainei în structurile europene de securitate, chiar și în cadrul NATO, dacă într-o zi SUA ar decide să părăsească organizația.

Inițial, rușii doreau să limiteze suveranitatea Kievului în privința cooperării cu Alianța, interzicând trimiterea de militari NATO în Ucraina. Aceasta ar fi complicat semnificativ cooperarea de securitate cu partenerii europeni, exercițiile comune și alte activități similare.

Elementele cheie:

• Restricțiile se aplică doar trupelor permanent staționate în Ucraina, adică este vorba despre baze străine, nu despre programe de schimb sau de instruire.
• Sunt limitate doar forțele aflate sub conducerea NATO, așa că, în termeni generali, o bază navală britanică poate fi construită dacă va fi gestionată la nivel național, fără implicarea NATO, și dacă nu va încălca alte acorduri. Și, în final, în caz de război, nu se aplică nicio restricție.

Toate aceste elemente au fost aprobate de SUA? Momentan nu se știe. Dar acesta este un punct pe baza căruia este posibil un dialog suplimentar fără a depăși liniile roșii ale Ucrainei, pentru că reprezintă mai degrabă o întrebare decât o poziție definitivă. Și, în sfârșit, despre garanțiile de securitate postbelice ale Ucrainei.

Reamintim că Casa Albă a anunțat că și opinia Ucrainei a fost luată în considerare în această chestiune.

Singura modificare care apare în documentul european-ucrainean este mențiunea că garanțiile din partea SUA „reamintesc articolul 5 al NATO”. Dar aceasta este mai degrabă o modificare editorială. Principalul lucru este să se precizeze esența și mecanismul acestor garanții și să le se confere caracter juridic obligatoriu. Europenii nu au făcut acest lucru, deoarece este treaba autorităților americane; în curând se va afla ce anume a acceptat Rubio.

De asemenea, pentru garanții eficiente, este important ca Ucraina să aibă forțe armate puternice. Mass-media ucraineană a mediatizat pe larg faptul că europenii consideră necesar să se fixeze limita efectivelor armatei ucrainene la 800 de mii, în loc de 600 de mii, cum prevede varianta ruso-americană. Dar diferența este mult mai semnificativă.

Proiectul european propune să se fixeze efectivele armatei în timp de pace și să se renunțe la restricții în perioade speciale. Deși nu este exclus ca Kievul să accepte concesii suplimentare în această chestiune. De fapt, în timp de pace, 800.000 de militari activi reprezintă deja un număr foarte mare. Iar în cazul unui nou atac rus, aplicarea dispozițiilor care limitează efectivul armatei ucrainene trebuie să înceteze oricum; acest lucru poate fi menționat suplimentar în document.

Ce restricții nu vor exista pentru Ucraina

Este important să menționăm și acele elemente ale „acordului de pace” care au fost discutate în diferite etape și au apărut în mass-media, dar care nu se regăsesc în documentul convenit la Geneva.

Astfel, se așteaptă ca proiectul acordului să nu limiteze tipurile de arme care vor fi furnizate Ucrainei și cele pe care Ucraina le va putea produce singură (de fapt, această restricție nu a existat nici în ultimul proiect americano-rus, pe care Driscoll l-a adus la Kiev). De asemenea, nu vor exista restricții privind rachetele cu rază lungă de acțiune sau dronele.

Cu toate acestea, agresiunea împotriva Rusiei sau încercarea Ucrainei de a recupera cu forța teritoriile ocupate de Federația Rusă vor fi pedepsite și vor duce la retragerea garanțiilor obținute de Ucraina.

De asemenea, documentul nu va conține nimic despre recunoașterea de către Ucraina și Europa a teritoriilor ocupate ca fiind rusești. Nici măcar cu prefixul „de facto” (ceea ce în sine este un nonsens; recunoașterea legală ar fi exact așa, indiferent ce s-ar adăuga aici). Dacă SUA vor ajunge la un acord cu Kremlinul cu privire la o astfel de recunoaștere, aceasta va face obiectul unui acord separat; deși există îndoieli că Trump va face acest pas separat de toți ceilalți actori, nepopular chiar și în rândul electoratului său.

Despre „blocul umanitar”

Nu mai este un secret pentru nimeni că subminarea identității ucrainene este obiectivul principal al lui Putin. Prin urmare, în proiectul inițial, la insistența Rusiei, existau o serie de prevederi pe care Kremlinul dorea să le utilizeze în mod manipulator pentru a lovi Ucraina. Și, deși nu am văzut încă textul convenit la Geneva, putem fi siguri că elementele principale au fost eliminate din text, la fel cum nu există în proiectul european.

Nu există nicio șansă ca „rusa ca a doua limbă oficială” să fie inclusă în tratat.

De asemenea, nu poate exista o interdicție legislativă pentru ucraineni de a urî Rusia, mascată sub norma „toleranței”. Atât Putin, cât și rușii obișnuiți au făcut tot posibilul pentru ca aceste sentimente să existe; ele există și vor rămâne, nu este ceva ce se poate prescrie în lege.

Desigur, din acord va fi eliminată norma absurdă și manipulatoare privind „interzicerea ideologiilor și activităților naziste”. În cele din urmă, pentru Ucraina acest lucru pur și simplu nu este relevant. În Rusia este predominantă această ideologie, iar acordul nu poate schimba acest lucru.

În schimb, încercările rușilor de a impune Ucrainei restabilirea drepturilor Bisericii Ortodoxe Ruse s-au dovedit a fi un eșec. Proiectul rus al acordului conținea o normă care sună astfel: „Ucraina va adopta normele UE privind toleranța religioasă și protecția minorităților lingvistice”.

Această normă a rămas și în proiectul european, deoarece este lipsită de conținut (dar dacă rușii doresc acest lucru, atunci așa să fie). Problema este că nu există reguli clare ale UE cu privire la aceste chestiuni. Singura reglementare privind religia este Carta europeană a drepturilor fundamentale, pe care Ucraina trebuie să o adopte în mod clar în momentul aderării la Uniunea Europeană. Norma „religioasă” din aceasta sună astfel: „Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile și libertatea de a-și profesa religia sau convingerile, atât individual, cât și împreună cu alții, în mod public sau privat, în cadrul slujbelor religioase, al învățământului, al practicilor religioase și al ritualurilor”. Cuvinte generale, care corespund abordărilor constituționale ale Ucrainei.

Da, această normă poate fi într-adevăr utilizată pentru a împiedica interzicerea completă a Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina după încheierea perioadei de război. Dar, subliniem încă o dată, Ucraina trebuie totuși să ratifice această cartă. Aceasta este o condiție obligatorie pentru aderarea la UE. De ce să nu o includem și în acord?

În ceea ce privește limbile minoritare, situația este și mai simplă: UE nu are propriile reguli comune în această privință; în componența Uniunii Europene se află, de exemplu, Letonia sau Estonia, pe care Moscova le acuză de zeci de ani de rusofobie și se plânge de restricțiile impuse educației în limba rusă, dar acest lucru nu contravine deloc regulilor UE.

Ce se va întâmpla în continuare cu acordul?

Trebuie subliniat că, chiar și după negocierile dintre SUA și Ucraina, nu toate detaliile acordului sunt clare.

Principala problemă este controlul asupra teritoriilor. Da, Ucraina nu recunoaște autoritatea rusă asupra teritoriilor ocupate, dar acest lucru nu elimină necesitatea de a stabili zona de ocupație, deoarece aceasta determină așa-numita „linie de contact”. În situația actuală de război, când linia frontului ca atare nu mai există, ci există o zonă „gri” destul de largă, determinarea liniei este o sarcină deosebit de dificilă.

În plus, este mai mult sau mai puțin sigur că acordul privind această linie trebuie să includă schimbul de teritorii.

Da, acest lucru va însemna, cel mai probabil, că Ucraina va trebui să se retragă din anumite localități, iar acest lucru este foarte dureros și ar fi de dorit să fie evitat, dar în prezent toți politicienii din SUA consideră că aceasta este o variantă inevitabilă a evoluției evenimentelor, dacă se va reuși să se ajungă la un acord cu Rusia. De aceea, chiar și varianta europeană a acordului conține o mențiune despre „schimb”. Capitolul „Teritorii” în versiunea redactată de capitalele europene (reamintim că, cel mai probabil, a fost convenit cu Kievul) este scurt și sună astfel:

„Ucraina se angajează să nu recupereze teritoriul său suveran ocupat prin mijloace militare. Negocierile privind schimbul de teritorii (între Ucraina și Federația Rusă – „EP”) vor începe de la linia de contact”.

Deci, ideea este să se oprească focul, iar apoi să se negocieze cu Putin modul în care va funcționa acest lucru. Singurul element asupra căruia există consens în Occident este că centrala nucleară ucraineană de la Zaporizhzhia trebuie să-și reia activitatea sub supravegherea AIEA, iar energia electrică produsă trebuie împărțită în mod egal între Ucraina și teritoriile controlate de Federația Rusă.

În prezent, nu există o reacție oficială din partea Moscovei, însă cea neoficială, inclusiv din partea lui Kirill Dmitriev, este foarte sceptică. Mai mult, se poate prezice cu mare certitudine că Putin nu va renunța la cerințele sale maximaliste și va respinge versiunea acordului în care nu există pedepsirea NATO, nu există „denazificare” și Ucraina își păstrează suveranitatea reală, nu doar declarativă.

Desigur, nu se poate exclude 100% posibilitatea unor negocieri constructive din partea Rusiei, dar aceasta este extrem de puțin probabilă.

Având în vedere acest context, principala întrebare este dacă Trump va fi dispus să impună lui Putin versiunea agreată a acordului, în care Ucraina a făcut deja concesii. De exemplu, dacă acordul va fi semnat între Trump și Zelenski fără consimțământul Kremlinului, astfel încât să se pună Rusia în fața faptului împlinit.

Potrivit informațiilor „European Pravda”, în SUA se ia în considerare varianta semnării unui astfel de acord doar cu Ucraina. Totuși, cuvântul final îi aparține lui Trump. În prezent, nu există certitudinea că Trump – în ciuda respectului său față de Putin – va accepta acest pas neobișnuit pentru el. Chiar și dacă s-ar întâmpla, acest lucru nu ar reprezenta o înțelegere finală.

Acordul care este discutat acum este doar un memorandum, menit să stabilească parametrii politici ai păcii. Detaliile juridice, inclusiv parametrii liniei de contact, mecanismele de control al încetării focului, detaliile garanțiilor de securitate etc., urmează să fie stabilite prin acorduri ulterioare, juridic obligatorii. Cu alte cuvinte, suntem doar la începutul unui drum lung. Totuși, importanța primului pas nu trebuie subestimată.

Acest articol a fost publicat inițial în Contributors.