”Patronii” ursilor sufera de Sindromul Maimutza (de Mihai Morar)

Maia, ursoaica, si-a mancat labele din fata. . In 10 ani de detentie n-a incetat o zi sa caute libertatea, in care Natura a nascut-o.

Si, la final, cand a rationat ca e imposibil sa roada gratiile de otel si sa se intoarca la Destin, a recurs la singura posibilitate de a-si reda Libertatea.

Autodevorarea.Cocolino a fost botezat asa de niste natangi al caror univers de cunostere incepe si se termina odata cu pauza de reclame de la TV.

Sunt, probabil, aceiasi natangi care si-au inmatriculat copiii dupa numele personajelor de soap operas. Apropo…Ce mai fac Bobby, Pamela, Fernando si Cassandra?! S-or fi facut mari intre timp…S-au asezat la casele lor si, la randul lor, le-au scos certificate de nastere lui Beckham Petrechioaia sau Becali Atodiresei.

Foclorul anglo-saxon spune despre francezi ca doar ei puteau fi in stare sa contruiasca Turnul Eiffel. Ca sa-si nege in ochii Lumii dimensiunile lor napoleniene. Frustarea carciumarilor care-si tin ursii in dosul crashmei, pentru ca au auzit ei ca pestele pe televizor nu mai este en vogue, ridiculizeaza orice complex de inferioritate de la Freud incoace.

Patronii coshmeliilor, acesti Dumnezei autoproclamati ai speciei ursilor, sufera enorm si trebuie degraba tratati. Isi aroga dreptul de unica Providenta, schimba destinul animalelor, dau decrete si modifica legile Naturii, pocnesc din degetele lor umflate si singuri ei, ca Dumnezei, hotarasc cand ursul trebuie eliberat din viata si ridicat la Ceruri.

Suferinta lor e explicabila. Li se trage din vremurile cand mergeau cu bilete prin Sindicat pe litoralul Marii Negre. Si erau absolut vrajiti de rimele plajei: ”Colorata, maine-i gata! Nu va mai dati hutza-hutza/ Faceti poze cu maimutza”. Ranjeau in poza cu maimutza aruncata peste ceafa, explicandu-si originea, si visau ca intr-o zi sa aiba si ei acasa asa ceva.

Jinduiau la maimutza lor, domesticita. Cand iepurii sau maimutzele li s-au parut prea putin pentru rangul lor, au tinut in captivitate caprioare si cerbi. Si, dintre ei, doar baronii si-au permis sa treaca la nivelul urmator: ursi tinuti in arest la domiciliu.

Cred ca pentru toti acestia ( ”acestia” e calitatea maxima pe care le-am gasit-o) a venit timpul sa ia labele de pe ursi. Altfel, nu se vor ridica niciodata peste statutul de labe triste.

Comenteaza pe blogul lui Mihai Morar