Pentru cine NU sunt fondurile structurale

Chiar inainte sa fie publicate ghidurile oficiale, cu informatii specifice pe componente ale Programelor Operationale, cei interesati sa obtina o finantare au inceput sa intrebe. „Vreau sa-mi deschid un cabinet stomatologic. As putea si eu primi niste bani?” sau „Vreau sa extind patiseria din Bucuresti. Pot primi finantare?”. Atunci cand raspunsul este „nu”, consultantii si autoritatile aduc cu mare greutate argumente la cea de-a doua intrebare: „Dar de ce nu pot?”.

Este dificil de inteles si acceptat faptul ca prioritatile intreprinzatorilor nu coincid, in foarte multe cazuri, cu prioritatile autoritatilor care au conceput strategia de alocare a fondurilor structurale. Si, nu de putine ori, vine cea de-a treia intrebare …si cea mai grea: „Atunci, ce atata tambalau cu fondurile astea?”

Exista doua motive principale pentru care un intreprinzator (organizat fie ca microintreprindere, fie ca IMM sau ONG) nu poate obtine fonduri structurale. Primul este ca activitatea sa nu se regaseste intre cele vizate de programele intocmite de autoritati. Cel de-al doilea, ca nu indeplineste conditiile elementare pentru a fi eligibil.

In privinta primului aspect, intrebarile si comentariile sosite de la cititori au relevat un fapt interesant. Gradinitele particulare, infiintarea azilurilor de batrani sau a cabinetelor medicale sunt printre cele mai frecvente tipuri de proiecte pentru care se solicita informatii.

La prima vedere, activitatile pe care le-ar presupune aceste proiecte pot avea impact in plan local si contin o dimensiune importanta sociala. De gradinite private este nevoie in orice zona din Romania, precum si de cabinete medicale. Azilurile de batrani sunt aproape inexistente.

Si totusi, acestea nu se regasesc intre prioritatile autoritatilor care au conceput strategia de alocare a fondurilor structurale. Cel putin, nu in zonele urbane.

Asa cum au explicat consultantii colaboratori ai sectiunii „euRofonduri”, „pentru un azil de batrani se finanteaza numai extinderea, nu si investitia initiala”, iar in privinta cabinetelor medicale, se poate finanta achizitia de echipamente daca sunt constituite ca microintreprinderi si au functionat pe profit in ultimul an. Singura sansa pentru toate aceste proiecte este Programul National de Dezvoltare Rurala.

De asemenea, companiile nou infiintate nu pot primi finantare nici in cadrul componentei dedicate microintreprinderilor, nici in cadrul celei de investitii ale IMM. Si pentru ele, singura sansa este Programul de Dezvoltare Rurala.

Alte solicitari se refera, spre exemplu, la o gradina botanica undeva in judetul Prahova, sau la o patiserie in Bucuresti. Pentru acestea din urma, consultantii colaboratori nu au identificat posibilitate de finantare in niciun program.

Este greu de explicat celor care solicita informatii de ce unele initiative NU pot primi fonduri structurale. Raspunsul, in general, se formuleaza printr-un melanj de regulamente europene, prioritati nationale de dezvoltare, prioritati ale fiecarui program sau ale fiecarui minister. In principiu, asa cum s-a explicat nu de putine ori, fondurile structurale nu pot rezolva toate problemele economiei romanesti.

Si totusi, un mic paradox exista: multe din domeniile de maxim interes pentru intreprinzatori nu se regasesc pe deplin in documentele elaborate de autoritatile romanesti, impreuna cu cele europene. Mai exista o mica portita: fondurile pentru instruirea resurselor umane, unde, teoretic, sunt eligibile aproape toate categoriile de entitati publice si private. Documentele pentru proiecte de grant in cadrul acestui program vor fi publicate, dupa cum anunta institutia de resort, pana la 16 aprilie. Desigur, problema spinoasa a investitilor nu se rezolva prin acest gen de finantare.

Ramane de vazut daca macar autoritatile nationale de resort, prin programe specifice, sau institutiile bancare se vor „insipira” din feedback-ul pietei si vor valorifica nisele semnalate chiar de catre cei interesati.